Sari la conținut

turui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
turui
Infinitiv a turui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
turui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să turuie
Participiu turuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (fam. și depr.) a vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe