rezonanță

română

Etimologie

Din franceză résonance.

Pronunție

• AFI: /re.zo'nan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului rezonanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rezonanță	rezonanțe
Articulat	rezonanța	rezonanțele
Genitiv-Dativ	rezonanței	rezonanțelor
Vocativ	rezonanță	rezonanțelor

1. proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet.
2. stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului.
3. (med.) tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu.

Cuvinte compuse

• cutie de rezonanță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online