Sari la conținut

Gabriel-Jules Thomas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gabriel-Jules Thomas
Date personale
Născut[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[9][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[10] Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor
artist vizual[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma[11] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[12] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris
Academia Franceză din Roma[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris  Modificați la Wikidata
PremiiPrix de Rome ()
pensionnaire de la Villa Médicis[*][[pensionnaire de la Villa Médicis (competitive scholarship offered yearly to French-speaking artists for a 3-year endowment)|​]][2]
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ ()[3]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruCharles Lemarquier[*][[Charles Lemarquier (sculptor francez)|​]], Eugène Marioton[*][[Eugène Marioton (sculptor francez)|​]], Gaston Broquet[*]​, Georges Récipon[*][[Georges Récipon (French painter and sculptor (1860-1920))|​]], Dimitrie Paciurea  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gabriel-Jules Thomas (n. , Paris, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un sculptor francez.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Gabriel-Jules Thomas a câștigat Premiul Romei pentru sculptură în 1848 cu o statuie de ghips, Filoctet plecând la asediul Troiei. A fost membru al Academiei de Arte Frumoase din 1875 și a devenit profesor la École des Beaux-Arts din Paris. La 22 iunie 1896, a fost naș la căsătoria pictorului William Bouguereau cu a doua soție a acestuia, Elizabeth Jane Gardner.[13]

A fost numit cavaler al Legiunii de Onoare în 1867, avansat ofițer în 1883 și ridicat la demnitatea de comandor la 5 aprilie 1903.

A murit la 7 martie 1905 la domiciliul său din rue de Seine nr. 13 situat în Arondismentul 6 din Paris[14] și este înmormântat în cimitirul Montparnasse (diviziunea XII).[15]

Elevi

[modificare | modificare sursă]
Monumentul lui Charles Garnier (1902) de la Opera Garnier din Paris. Statuile alegorice ale Gloriei și Desenului sunt realizate de Gabriel-Jules Thomas, iar bustul lui Garnier este opera lui Jean-Baptiste Carpeaux⁠(d).
  • René Chassaigne (decedat în 1903).
  • Paul-Gabriel Capellaro (1862-1956), primul Premiu al Romei în 1886.
  • Charles Desvergnes (1860-1928), primul Premiu al Romei în 1889.
  • Pierre-Félix Fix-Masseau (1869-1937), student în 1889.
  • Émile Gaudissard (1872-1956), înregistrat în 1891, admis la 6 iulie 1896.
  • Gaston Lachaise (1882-1935).
  • Francis La Monaca (1882-1937), student în 1901.
  • Émile Laporte (1858-1907), înainte de 1881.
  • Louis-Aimé Lejeune (1884-1969).
  • Jean Magrou (1869-1945), premiul II al Romei.
  • Jean Mich (1871-1932).
  • Paul Niclausse (1879-1958).
  • Jacques Louis Robert Villeneuve (1865-1933).
  • François-Louis Virieux (1877-1912).
  • Dimitrie Paciurea (1873-1932).

Relația cu Dimitrie Paciurea

[modificare | modificare sursă]

În perioada studiilor sale de la Paris (1895-1899), Dimitrie Paciurea a frecventat cursurile Școlii naționale și speciale de Belle-Arte, unde l-a avut ca profesor pe Gabriel-Jules Thomas.[16]

La Cabinetul de Manuscrise al Academiei Române se păstrează un certificat din 20 decembrie 1899 prin care directorul instituției, Paul Dubois, atestă că deși sculptorul Paciurea nu a fost elev al Școlii propriu-zise, el a studiat în mod regulat timp de patru ani sub conducerea lui Gabriel Thomas, șeful atelierului de sculptură. Aprecierile scrise ale lui Thomas la adresa lui Paciurea sunt elogioase: „Sunt foarte satisfăcut de acest elev, este foarte muncitor, face mari eforturi și trebuie să reușească” (Paris, 23 decembrie 1896); „Sunt foarte satisfăcut de acest elev, este bine dotat, foarte muncitor și merită să fie foarte încurajat” (Paris, 2 iulie 1898).[17]

Influența dascălului francez asupra discipolului său nu a putut fi examinată suficient. După cum notează istoricul de artă Ion Frunzetti în monografia sa, „nu se știe cum sculpta acel Thomas, la care s-a dovedit un atât de asiduu și de silitor discipol ca să-i merite elogiile, pentru că e un nume care azi a dispărut din istoria artei”.[18]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ AGORHA, accesat în  
  2. ^ http://www.villamedici.it/fr/r%C3%A9sidences/pensionnaires-depuis-1666/t/thomas-gabriel-jules/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Baza de date Léonore 
  4. ^ Gabriel Jules Thomas (în franceză), Baza de date Léonore 
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Gabriel Jules Thomas, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  7. ^ Jules Thomas (în engleză), RKDartists 
  8. ^ Gabriel-Jules Thomas, Thomas, Gabriel-Jules[*][[Thomas, Gabriel-Jules (encyclopedia article)|​]] 
  9. ^ certificat de deces[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ RKDartists, accesat în  
  11. ^ RKDartists, accesat în  
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ „Informations sur Généanet”. 
  14. ^ Archives de Paris Format:6e, acte de décès nr. 496, année 1905 (vue 5/31)
  15. ^ Registre journalier d'inhumation de Paris Montparnasse de 1905, en date du 10 mars (page 20/31)
  16. ^ Adriana Șotropa, „PACIUREA, Dimitrie”, în Ioana Vlasiu (coord.), Dicționarul sculptorilor din România Arhivat în , la Wayback Machine., Lit. H-Z, Vol. II, Editura Academiei Române, București, 2012, p. 188.
  17. ^ Adriana Șotropa, „Dimitrie Paciurea (1873-1932), entre tradition et modernité”, în Ligeia 2005/1 (nr 57-60), p. 253, n. 2 – accesat la 27 ianuarie 2024.
  18. ^ Ion Frunzetti, Paciurea – Studiu monografic, Editura Meridiane, București, 1971, p. 16.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Gabriel-Jules Thomas la Wikimedia Commons


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gabriel-Jules_Thomas&oldid=16457816