studiu
Etimologie
Din latină studium, italiană studio.
Pronunție
- AFI: /ˈstu.dju/
Substantiv
| Declinarea substantivului studiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | studiu | studii |
| Articulat | studiul | studiile |
| Genitiv-Dativ | studiului | studiilor |
| Vocativ | studiule | studiilor |
- acțiunea de a studia; muncă intelectuală susținută depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu.
- (spec.) însușire de cunoștințe științifice; învățătură.
- materie de învățământ.
- lucrare, operă științifică.
- (în artele plastice) schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă.
- compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exercițiu).
Expresii
- A-și face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învățământ; a urma cursurile unei școli, instituții de învățământ
- (teatru) A pune o piesă în studiu = a începe repetițiile la o piesă
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online