registru
Etimologie
Din franceză régistre, italiană registro, germană Register.
Pronunție
- AFI: /re'ʤis.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului registru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | registru | registre |
| Articulat | registrul | registrele |
| Genitiv-Dativ | registrului | registrelor |
| Vocativ | registrule | registrelor |
- condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc.
- sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale.
- (arhit.) suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei fațade.
- fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă.
- ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei.
- dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat.
- întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului.
- (concr.) grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical.
- (inform.) dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online