platnic

română

Etimologie

Din plată + sufixul -nic.

Pronunție

• AFI: /'plat.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului platnic
	Singular	Plural
Masculin	platnic	platnici
Feminin	platnică	platnice
Neutru	platnic	platnice

1. care plătește, care trebuie să plătească; plătitor.

Expresii

• Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere)

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului platnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	platnic	platnici
Articulat	platnicul	platnicii
Genitiv-Dativ	platnicului	platnicilor
Vocativ	platnicule	platnicilor

1. persoană care plătește, care trebuie să plătească; plătitor.

Cuvinte derivate

• platnică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online