necaz
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) nakazŭ.
Pronunție
- AFI: /ne'kaz/
Substantiv
| Declinarea substantivului necaz | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | necaz | necazuri |
| Articulat | necazul | necazurile |
| Genitiv-Dativ | necazului | necazurilor |
| Vocativ | necazule | necazurilor |
- stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință.
- ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți.
- pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică.
Locuțiuni
- (loc.prep.) În necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva).
- (loc.vb.) A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică.
- (loc.vb.) A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva).
- (loc.vb.) A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat.
- De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia.
Expresii
- La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online