ierta
Etimologie
Din latină libertare.
Pronunție
- AFI: /jerˈta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) ierta | |
| Infinitiv | a (se) ierta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) iert |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ierte |
| Participiu | iertat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva.
- a scuza.
- a scuti, a dispensa pe cineva de o obligație.
- (pop. și fam.) a îngădui, a permite, a da voie să...
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- De neiertat = condamnabil
Expresii
- A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea)
- Dumnezeu să-l ierte =spun cei evlavioși când vorbesc despre un mort
- Doamne, iartă-mă! = spune cel căruia i-a scăpat (sau era să-i scape) o vorbă nepotrivită, necuviincioasă
- Ba să mă ierți! = formulă cu care contrazici pe cineva; nici vorbă!
- (reg.) Nu-i iertat = este interzis
Traduceri
a scuza
|
|
Etimologie
Din ierta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ierta.
Referințe
Etimologie
Din latină heres.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ierta f.