goni
Aspect
Etimologie
Din slavă goniti.
Pronunție
- AFI: /go'ni/
Verb
Conjugarea verbului (se) goni | |
Infinitiv | a (se) goni |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) gonesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) gonească |
Participiu | gonit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor.
- (v.refl. recipr.)
- Păsările se goneau printre ramuri.
- (fig.) (înv.) a urmări (o țintă, un ideal).
- (v.tranz.) a alunga, a izgoni.
- (v.intranz.) a alerga, a fugi.
- (v.refl. și intranz.) (despre vitele cornute) a se împreuna (spre a se reproduce).
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a alunga, a izgoni
|