convoi
Etimologie
Din franceză convoi. Confer rusă конвои (konvoi), italiană convoglio.
Pronunție
- AFI: /kon'voj/
Substantiv
| Declinarea substantivului convoi | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | convoi | convoiuri |
| Articulat | convoiul | convoiurile |
| Genitiv-Dativ | convoiului | convoiurilor |
| Vocativ | convoiule | convoiurilor |
- grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.).
- mulțime (încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop); coloană; (spec.) cortegiu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online