Wendigo
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Wendigo (cunoscut și ca windigo, weendigo, windago, windiga, witiko , uendigo, vitiko, whendigow sau wihtikow) este o creatură demonică din mitologia poporului Algonquian în zona Coastei Atlanticului. Este descrisă ca fiind o bestie asemănătoare unui cerb cu corp de om, ce se hrănește cu oameni, fiind o înfățișare a lăcomiei și excesului. Conform legendei, oricine a mâncat carne de om, se va transforma într-un wendigo.
Mitologie
[modificare | modificare sursă]Oamenii Wendigo
[modificare | modificare sursă]În toate culturile în care apare Wendigo se crede că orice om care recurge la canibalism se poate transforma într-o astfel de creatură sau poate fi posedat de spiritul demonic al Wendigo-ului. Odată transformat, omul va deveni violent și obsedat de a mânca carne umană. În mitologie, apare ca o creatură înaltă și masivă, cu craniu de câine sau cerb, de multe ori pătat de sânge. Are coarne imense vizibile de la distanță. Strigătele îi pot fi auzite de la zeci de kilometri. Există multe versiuni de Wendigo, cea mai populară fiind cea prezentată mai devreme. În diferite culturi apare ca o creatură, demon malefic sau spirit canibal capabil să posede oameni. SCP 323-1 este cea mai periculoasă formă de Wendigo, fiind clasificat ca Euclid de fundația SCP și constând într-un om care poartă craniul unui Wendigo și devine canibal. Este unul din obiectele Euclid posesive puternice și se caracterizează prin inteligență proprie, simțuri dezvoltate, metabolism ridicat și atracție către carnea crudă, în special cea de om.
Activitate Wendigo
Wendigo-ul material (altul decât SCP 323 sau SCP 323-1) este unic și îl întâlnim doar în America de Nord. Este o creatură canibală fioroasă. Spiritul Wendigo poate poseda oameni care recurg la canibalism, iar înfățișarea de demon te hărțuiește până te ucide.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Dispelling Wetiko, Breaking the Curse of Evil by Paul LEVY, NORTH ATLANTIC BOOKS (2013) ISBN 978-1-58394-548-3
- Brightman, Robert A. (). „The Windigo in the Material World”. Ethnohistory. 35 (4): 337–379. doi:10.2307/482140. JSTOR 482140.
- Colombo, J.R. ed. Wendigo. Western Producer Prairie Books, Saskatoon: 1982.
- Goddard, Ives (). „Owls and Cannibals: Two Algonquian Etymologies”. Paper presented at the Second Algonquian Conference, St. John's, Newfoundland.
- Joh/Users, Basil (1990 [1976]). Ojibway Heritage. Lincoln: University of Nebraska Press.
- Joh/Users, Basil (2001 [1995]). The Manitous. St. Paul: Minnesota Historical Society Press.
- Marano, Lou (). „Windigo Psychosis: The Anatomy of an Emic-Etic Confusion”. Current Anthropology. 23: 385–412. doi:10.1086/202868.
- Parker, Seymour (). „The Wiitiko Psychosis in the Context of Ojibwa Personality and Culture”. American Anthropologist. 62 (4): 603–623. doi:10.1525/aa.1960.62.4.02a00050.
- Schwarz, Herbert T. (1969). Windigo and Other Tales of the Ojibways, illustrated by Norval Morrisseau. Toronto: McClelland and Stewart Limited.
- Teicher, Morton I. (1961). "Windigo Psychosis: A Study of Relationship between Belief and Behaviour among the Indians of Northeastern Canada." In Proceedings of the 1960 Annual Spring Meeting of the American Ethnological Society, ed. Verne P. Ray. Seattle: University of Washington Press.
- Windigo Mito e Leggenda by Claudio FOTI, PARALLELO45 ED (2013) ISBN 978-88-98440-29-0
