Traian Chelariu

Traian Chelariu
Date personale
Născut	21 iulie 1906 satul Hatna, com. Dărmănești, Austro-Ungaria
Decedat	4 noiembrie 1966 Suceava
Cetățenie	România
Ocupație	poet, prozator, eseist, dramaturg, Doctor în Litere și Filzosofie
Limbi vorbite	limba română
Activitatea literară
Specie literară	Poezie, eseu, dramaturgie, proză

Traian Chelariu (n. 21 iulie 1906, satul Hatna, comuna Dărmănești, Ducatul Bucovinei, Imperiul Austro-Ungar – d. 4 noiembrie 1966, Suceava, România), a fost un scriitor și filosof român.

Date biografice

Primii ani

Fiul lui Grigore Chelariu, magazioner la căile ferate, și al Rahilei, casnică, face clasele primare la Măriței, Ițcani și Suceava și urmează liceul cernăuțean Aron Pumnul (1919), absolvit în anul 1926, an în care se înscrie la Facultatea de medicină din Iași. Din cauza unei boli de ochi se retrage după câteva luni și se întoarce la Cernăuți, unde se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității.
În anul 1930 își ia licența în filozofie, cu magna cum laude. Obține o bursă academică de specializare și pleacă la Școala Română de la Fontenay-aux-Rose, Paris (1931-1933), condusă de Nicolae Iorga, și apoi ca doctorand bursier la Școala Română din Roma (1933-1934). Lucrează intens la Teoria istoriografiei la Benedetto Croce în lumina teoriilor contemporane, cu privire la filozofia duratei a lui Henri Bergson.

Debutul literar

Între timp, în țară, îi apare primul volum de versuri (1933), Exod, elogiat de multe personalități ale criticii literare de atunci, printre care și Perpessicius. Intors în țară publică Proze pentru anul inimii, versuri (1934), Zaruri, aforisme (1936), Casă pe nisip, aforisme (1937). Susține doctoratul cu teza Aspecte finaliste și biologice în pozitivismul lui David Hume (1937). Devine asistent la Catedra de psihologie și logică la Universitățile din Cernăuți, Iași, și apoi București, unde se stabilește în anul 1940.

Privațiuni și reabilitări

Odată cu instaurarea regimului comunist, pentru Traian Chelariu și familia sa încep ani grei de nenumărate umilințe și privațiuni, consemnate cu o sinceritate uimitoare în paginile unui jurnal ținut cu perseverență și curaj în ciuda riscurilor evidente, așa cum precizează Nicolae Manolescu (Zilele și umbra mea, pagini de jurnal, Iași, 1976).

În anul 1952 soții Chelariu sunt dați afară din învățământ, luându-li-se dreptul de a mai profesa, și rămân fără servici pentru o perioadă de câțiva ani. Traian Chelariu își găsește în cele din urmă de lucru la Serviciile de Deratizare ale capitalei-Ecarisaj, unde lucrează la secția de dezinfecții și deratizare (1955).

În urma unui proces intentat Ministerului Învățământului își recâștigă amândoi drepturile de a profesa (1957) și revin în învățământul mediu. În anul 1958, sfătuit de Eusebiu Camilar, Traian Chelariu depune o cerere de reintegrare în Uniunea Scriitorilor. Nedorit de Mihai Beniuc, în ciuda unor referințe excelente date de nenumărați academicieni, cererea poetului nu este rezolvată pozitiv (1960). În anul 1964 este, în sfârșit, reabilitat în învățământul superior și devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava, dar numai după doi ani se stinge din viață în urma unui atac fulgerător de cord, la vârsta de numai 60 de ani (1966).

Activitatea și opera literară

• Debutează cu versuri în revista Floarea Soarelui din București (1926)
• Colaborează la Glasul Bucovinei (unde a fost și redactor șef), Junimea Literară (a fost și secretar de redacție), Gazeta Bucovinei, Bilete de papagal, Gândirea, Convorbiri literare, Bucovina, Universul literar (a fost și redactor), Bucovina Literară (unde a făcut parte din comitetul de redacție), Revista Fundațiilor Regale, etc.
• Teoria istoriografiei la Benedetto Croce în lumina teoriilor contemporane, cu privire la filozofia duratei a lui Bergson. (1933)
• Exod’, versuri, Cernăuți, 1933, primit elogiativ de criticii literari ai vremii, printre care și Perpessicius
• Proze pentru anul inimii, versuri, Cernăuți, 1934
• Zaruri, aforisme, Cernăuți, 1936
• Aur vechi, versuri, Cernăuți, 1936
• Cântec de leagăn, versuri, Mediaș, 1936
• Casă pe nisip, aforisme, Cernăuți, 1937
• Teza de doctorat Aspecte finaliste și biologice în pozitivismul lui David Hume (1937).
• Pietre la care mă închinai, versuri, Cernăuți, 1937
• Suflet Nipon, traduceri din poezia japoneză, Cernăuți, 1937
• Dulcile cuvinte, versuri, Cernăuți, 1940
• Versuri de după amiază, versuri, Cernăuți, 1940
• Balade și strofe răzlețe, versuri, Cernăuți, 1943

Volume postume (în ordine cronologică):

• Scrieri lirice, versuri, ediție îngrijită și prefațată de Emil Manu, București, 1970
• Necunoscuta, nuvele, ediție îngrijită de soția scriitorului, Ecaterina Chelariu. Cuvânt înainte de Mircea Horia Simionescu, București, 1972
• Scrieri lirice, sonete, cuvânt înainte de Eugen Barbu, București, 1973
• Teatru, ediție îngrijită și prefață de Adrian Anghelescu, București, 1976
• Zilele și umbra mea, pagini de jurnal, ediție îngrijită și prefațată de Corneliu Popescu, Iași, 1976
• Poezii în vers alb, ediție îngrijită și prefațat de Corneliu Popescu, Iași, 1983
• În căutarea Atlantidei, aforisme, ediție îngrijită de Doina Florea și Corneliu Popescu, prefața Doina Florea, Cluj-Napoca, 1989
• Strada Lebedei no. 8, Pagini de jurnal, prefața: Traian Chelariu, sau o viață trăită eroic, de Mircea A. Diaconu, Editura Paideia, București, 2002
• Zilele si umbra mea, pagini de jurnal, volumul I, editie prefațată de Mircea A. Diaconu, Traian Chelariu: O viață trăită eroic, Editura Ideea Europeană, București, 2010
• Zilele si umbra mea, pagini de jurnal, volumul II, editie, prefață și indice de nume de Mircea A. Diaconu, Editura Ideea Europeană, București, 2010

Referințe critice

• George Călinescu, Istoria Literaturii Române de la origini până în present, Editura Vlad, Craiova, 1993, p. 907
• Traian Cantemir, Profilul etic al dramaturgiei lui Traian Chelariu, Cercetări de limbă și literatură, IV, 1971
• Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura, II, p. 185-187
• Eugen Barbu, O istorie polemica și antologica a literaturii romane de la origini până în prezent, vol. I, Poezia contemporana, p. 162-163, București, 1975
• Dumitru Micu, Gândirea, p. 638-639
• Mircea Străinul, Pagini, V, p. 78-80
• Mihai Popa, Dicționar Literar, p. 143-144, 1977
• Mircea Anghelescu, Creație, p. 269-288
• Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, III, p. 130-132, 1971-1987
• Stanco-Pânzar, Dicționar, p. 47-49
• Dicționarul scriitorilor români, I, p. 544-545
• Adrian Dinu Rachieru, Poeți bucovineni, p. 100-103
• Mircea A. Diaconu, Traian Chelariu, Analele Bucovinei, 1999
• Gheorghe Grigurcu, Mărturii nemijlocite, Romania Literară, 2002, p. 47
• Florin Faifer, Pluta, p. 62-66
• Simion Pop, Genurile, p. 249-253
• Bucovina Literară, nov.-dec. 2002, Anul XII, Serie nouă, Editorial: Traian Chelariu – Viața de după viață
• Mircea Iorgulescu, O reîntregire literară, Revista 22, 2003, 682

Opera lui Traian Chelariu

• Nicolae Manolescu (comentariu pe contracoperta volumului Strada Lebedei no. 8, pagini de jurnal, Editura Paideia, București, 2002; vezi și Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Paralela 45, București, 2008, p. 1143)

„Iată un jurnal tipic maiorescian, apărut la exact un secol după celebrele Însemnări zilnice: cotidian, minuțios, precis, plin de detalii, documentar, neliterar. Traian Chelariu n-a pregetat să înregistreze tot ce i s-a întâmplat între anii 1956 și 1960, a notat informații, date, nume, liste, făcând practic o radiografie a vieții unui intelectual și scriitor epurat de regimul comunist (care-și câștigă existența făcând dezinsecții și deratizări, sau, după o relativă reabilitare –în termenii epocii! –predând, de exemplu, aritmetica la clasa a cincea, deși este profesor de filozofie și litaratură sau traducând, stilizând, redactând pentru edituri texte pe care numele său nu apare). Uimitoare este sinceritatea acestor pagini. Ca și tonul normal, fără revolte inutile, fără strigăte de disperare, dar și fără definitivă resemnare. Jurnalul lui Traian Chelariu este un document – factual și moral – excepțional.”

• Eugen Simion

„...sertarele literaturii române ascund încă surprize. Contrar opiniei lui George Călinescu, scriitorul român nu ignora acest gen, cultivat, crede marele critic, numai de cine nu este în stare să scrie operă de ficțiune. Sunt atâtea dovezi în literatura română care-l contrazic.”

„Cine vrea să afle prin ce umilințe poate să treacă un intelectual < pătat > (cum se zicea în epocă) într-un regim dictatorial să citească acest jurnal. (...) Această sinceritate este uluitoare și dă credibilitate confesiunii. Citind jurnalul, am avut multă vreme impresia că Traian Chelariu retrăiește viața unui personaj literar: filozoful Petrini din romanul lui Marin Preda (...) În alți termeni, că viața plagiază literatura. Din nefericire pentru autorul jurnalului pe care îl comentez, nu este așa: el nu și-a inventat viața, a trăit-o in mod tragic.”

• Mircea Iorgulescu (comentariul care urmează este citat din prefața lui Mircea A. Diaconu la volumul Zilele și umbra mea, p. 6, apărut la Editura Ideea Europeeană, București, 2007)

„Eseurile lui Traian Chelariu sunt) o revelație pentru cugetarea morală și filozofică românească, pe deplin comparabilă cu ceea ce a însemnat pentru proză publicarea povestirilor lui V. Voiculescu.”

• Andrei Pleșu (comentariul care urmează este un citat din prefața lui Mircea A. Diaconu la volumul Strada Lebedei no. 8, pagini de Jurnal, pg. 9, apărut la Editura Paideia (București, 2002), în care Mircea A. Diaconu precizează: Dar iată cum își încheia Andrei Pleșu postfața la acest volum, este vorba de volumul de aforisme În căutarea Atlantidei, postfață nemainclusă în carte pentru că, între timp, Andrei Pleșu însuși devenise indezirabil)

„...dincolo de tot ceea ce se poate recolta din lectura propriuzisă a acestui volum, două beneficii importante reziltă, pentru omul de cultură de azi, < la sfârșitul lecturii >: mai întâi, redeschiderea unui dialog (îndeobște periclitat) între filozofie și poezie și apoi victoria –încurajatoare- a discreției harnice împotriva timpului și a vremurilor. În cuprinsul unei vieți care nu i-a amenajat răgazurile, Traian Chelariu a lucrat neîntrerupt, la lumină când s-a putut, < sub obroc > când au cerut-o împrejurările. Ar fi putut fi uitat cu totul. Dar printr-o sectretă –și binecuvântată- economie a valorilor, el iese, iată, cu mult-puținul său, la suprafață, dovedind că, în spirit, nici un destin nu se poate pierde; se poate amâna, până când istoria se mai cumințește și oamenii recapătă desprinderea respectului.”

• Mircea A. Diaconu, (citat din prefața lui Mircea A. Diaconu Traian Chelariu, sau o viață trăită eroic, la volumul Zilele și umbra mea, p. 19, Editura Ideea Europeană, București, 2007)

„...recuperarea integrală a jurnalului lui Traian Chelariu scoate la lumină neliniștile unui intelectual care, aflat sub vremi, caută de la începuturi rațiunile care transformă întâmplările unei vieți în destin. În felul acesta, a-ți interoga destinul și a-l iubi este principiul fundamental al unei vieți clădite pe bine, frumos, adevăr. El, care bănuia că ne-alegem doar cu rana înțelepciunii, era convins că nu există decât Un singur mod de înfruntare a destinului: primirea lui cu conștiința curată. Aceasta este singura posibilitate de a rămâne liber, căci libertatea rezidă în biruirea destinului prin dragoste de destin: Amor fati. Sunt cuvintele testamentare ale unui intelectual care, căzut în istorie, își asumă o condiție tragică.”

Citate din opera lui Traian Chelariu

Bustul lui Traian Chelariu din Suceava

„Aceasta divinitate care poate fi și este animalul, acest animal care poate fi și este divinitate: omul.”

„Niciodată nu ar trebui să uităm că locuim în cer și călcăm luminile unei stele, că ni se pare numai că este noroi la picioarele noastre.”

Legături externe

• Agonia - Traian Chelariu
• Ideea europeană - Traian Chelariu Arhivat în 7 septembrie 2011, la Wayback Machine.
• ubix - Traian Chelariu Arhivat în 10 septembrie 2011, la Wayback Machine.
• Glas Comun - Societatea Scriitorilor Bucovineni^{[nefuncțională]}