Sari la conținut

Stâlpnic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alipie Stâlpnicul
Icoană cu cei doi sfinți Simeon Stâlpnicul cel Bătrân și cel Tânăr

Stâlpnicul este un pustnic (ascet) care a trăit retras pe vârful unui munte înalt sau pe capitelul unei coloane (gr. stylos) sau în vârful unui turn.[1][2] Astfel acesta trăia într-un spațiu strâmt fără acoperiș, unde a putut sta doar în picioare sau îngenunchiat (nu are loc pentru a se alungi), în bătaia soarelui, a vânturilor, a ploii și sub privirile oricărui trecător. Mâncarea stâlpnicului este doar aceea pe care oamenii vor să i-o urce, cu ajutorul unei scări sau a unei frânghii.[3]

În limba română contemporană uneori se folosește pentru "stâlpnic" neologismul "stilit / stilitul / stiliți /stiliții".

Această formă de ascetism a apărut în Siria, în prima jumătate a secolului al V-lea, și cei mai cunoscuți practicanți sunt sfinții Simeon Stâlpnicul cel Bătrân (390-459) și Simeon Stâlpnicul cel Tânăr (sau Simeon din Muntele Minunat, 521 - 592).

Sfinți stâlpnici

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Sfinţii care locuiau pe stâlpi, ziarullumina.ro 
  2. ^ dexonline 
  3. ^ https://ro.orthodoxwiki.org/St%C3%A2lpnic
  • Léonide Ouspensky, Vladimir Lossky, Le sens des icônes, Cerf, Paris, 2003


Notă: Acest articol conține text preluat de la ro.orthodoxwiki.org (articolul respectiv și lista de autori). Toate materialele OrthodoxWiki intră automat sub dubla licență GDFL-Creative Commons.