Polikarpov Po-2
Polikarpov Po-2 | ||
Avionul Po-2 | ||
Tip | STOL Avion de antrenament atac la sol utilitar pentru agricultură | |
---|---|---|
Țară de origine | Uniunea Sovietică | |
Constructor | Polikarpov | |
Proiectat de | Nikolai Polikarpov | |
Zbor inaugural | 7 ianuarie 1928[1][2][3][4][5] | |
Produs | 1929 - 1959 | |
Introdus | 1929 | |
Beneficiar principal | Forțele Aeriene Sovietice (VVS) | |
Alți beneficiari | Forțele Aeriene Poloneze | |
Bucăți fabricate | 40.000[3][6][7] | |
Modifică date / text |
Polikarpov Po-2 (Cod NATO: „Mule” = catâr) denumit până în 1944 Polikarpov U-2, este un avion biplan sovietic, construit într-un număr de aproximativ 40.000 [3][6][7] de exemplare timp de peste 26 ani, fiind unul din cele mai mult construite avioane din lume după Cessna 172 (44.000 exemplare). Initiala U vine de la Учебный (Transliterare: ucebnîi = formare, insructor). A fost poreclit Kukuruznik (rusă Кукурузник),[8] inițial însemnând câmp cu porumb[N 1].
Istoric
[modificare | modificare sursă]Inițial a fost proiectat la OKB Polikarpov ca avion școală, dar cu timpul U-2 a primit totuși diferite alte utilizări. În primăvara anului 1927 au fost terminate primele planuri ale avionului, la 7 ianuarie 1928 a avut loc primul zbor al prototipului.[2][3][4][5] Avionul s-a evidențiat prin deservire și întreținere simple, maniabilitate și o mare stabilitate în zbor, astfel că din 1930 a intrat în construcție de serie.
Proiectarea
[modificare | modificare sursă]Aparatul a fost proiectat de Nikolai Polikarpov în OKB și trebuia să înlocuiască U-1 (Avro 504). Între 1928 și 1944, avionul se numea U-2, schimbarea în Po-2 a survenit după ce Polikarpov a decedat.
Caracteristici tehnice
[modificare | modificare sursă]Caracteristici
- tip: avion biplan
- propulsie: elice
- echipaj: 1 pilot
- pasageri: 1
Dimensiuni
- anvergura: 11.40 m
- lungime: 8.17 m
- înălțime: 3.10 m
- suprafață portantă: 33.2 m²
Greutăți (mase)
- greutate gol: 770 kg
- greutate totală: 1,030 kg
- sarcină utilă: 260 kg
Motorizare
- motor: 1 × Shvetsov M-11D 5-cilindri în stea
- putere motor: 125 CP (92 kW)
- putere specifică: 60 W/kg
- capacitate rezervor: nespecificat
- elici: 1
Performanțe
- viteză maximă: 152 km/h
- viteză de croazieră: 110 km/h
- rază operațională: 630 km
- plafon: 3,000 m
- viteză ascensională: 2.78 m/s
Armament
- Arme: 1 × mitralieră ShKAS de calibru 7.62 mm
- Bombe: 6 × 50 kg
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Ulterior Kukuruznik a fost porecla dată de populație și conducătorului sovietic Nikita Hrușciov, deoarece a vrut ca întregul teritoriu al Uniunii Sovietice să fie cultivat cu porumb; de asemenea și avionul Antonov An-2 a fost astfel numit, datorită utilizării lui în agricultură la împrăștiat pesticide și îngrășăminte.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Wadim Schawrow: Flugzeugkonstruktionen in den Jahren der sowjetischen Industrialisierung (3) - Schulflugzeug U-2 (Po-2). In: Fliegerkalender der DDR 1981. Militärverlag. Berlin, 1980. p. 187
- ^ a b Wilfried Kopenhagen: Sowjetische Bombenflugzeuge. Transpress. Berlin, 1989. ISBN 3-344-00391-7. p. 147
- ^ a b c d Wilfried Kopenhagen, Jochen K. Beeck: Das große Flugzeugtypenbuch. Motorbuch. Stuttgart, 2005. ISBN 978-3-613-02522-6, p. 503.
- ^ a b Peter Alles-Fernandez (Hrsg.): Flugzeuge von A–Z - Band 3: Koolhoven FK 56–Zmaj. Bernard&Graefe. Koblenz, 1989. ISBN 3-7637-5906-9. p. 244
- ^ a b lt. Olaf Groehler: Geschichte des Luftkriegs 1910 bis 1980, Militärverlag der Deutschen Demokratischen Republik, Berlin 1981, p. 108 fand der Erstflug am 7. Juni 1928 statt.
- ^ a b Susan Harris (Red.): Enzyklopädie der Flugzeuge – Technik-Modelle-Daten.Weltbild. Augsburg, 1992. ISBN 3-89350-055-3. p. 28
- ^ a b lt. Olaf Groehler: Geschichte des Luftkriegs 1910 bis 1980, Militärverlag der Deutschen Demokratischen Republik, Berlin 1981, p. 108 33.000 in Serienfertigung gebaute Exemplare
- ^ С. А. Кузнецов Большой толковый словарь русского языка 2000 479. о.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- de Detlef Billig, Manfred Meyer (). Flugzeuge der DDR Band 1. Friedland: TOM Modellbau. p. 30–37. ISBN 3-613-02197-8.
- de Heinz A. F. Schmidt. Sowjetische Flugzeuge. Berlin: Transpress. p. 171.
- de Wilfried Kopenhagen (). Sowjetische Bombenflugzeuge. Berlin: Transpress. pp. 146–149. ISBN 3-344-00391-7.
- de Olaf Groehler (). Geschichte des Luftkriegs 1910 bis 1980 (ed. 6., überarbeitete). Berlin: Militärverlag der DDR.
- de Marina Pawlowna Tschetschnewa (). Der Himmel bleibt unser. Berlin: Militärverlag der DDR. ISBN 3-327-00703-9.