Sari la conținut

Matteo Tagliariol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Matteo Tagliariol
Informații personale
Născut(ă) (41 de ani)
Treviso, Italia
Înălțime1,89 m
Greutate80 kg
ȚarăItalia Italia
Armăspadă
Mânădreptaci
Antrenor naționalSandro Cuomo
ClubCS Aeronautica Militare
Antrenor personalEnrico Nicolini
Clasamentul FIEclasament curent

Matteo Tagliariol (n. , Treviso, Veneto, Italia) este un scrimer italian specializat pe spadă, camion olimpic în 2008, vicecampion mondial pe echipe în 2007 și la individual în 2009.

D'Artagnan era idolul lui Tagliariol când era copil. A vrut să practice scrima după ce a văzut-o pe floretista Giovanna Trillini la televizor.[1] A început la vârsta de șase ani la clubul „Lame trevigiane”, mai întâi la floretă cu maestrul Ettore Geslao, apoi la spadă. În anul 2001 a cucerit medalia de aur pe echipe la Campionatul Mondial de juniori, apoi în anul următor o medalie de bronz la individual. În anul 2003 a transferat la clubul „Società del Giardino” din Milano sub conducerea maestrului Angelo Mazzoni.

În anul 2007 a câștigat două medalii de argint pe echipe la Campionatul European, apoi la Campionatul Mondial. În anul următor a participat la Jocurile Olimpice de la Beijing. A trecut succesiv de norvegianul Sturla Torkildsen, francezul Ulrich Robeiri, olandezul Bas Verwijlen și spaniolul José Luis Abajo. L-a învins clar în finală pe francezul Fabrice Jeannet și a câștigat primul titlu olimpic italian la spadă după cel câștigat de Giuseppe Delfino la Jocurile Olimpice din 1960.[2] La proba pe echipe Italia a cedat în fața Franței în semifinală și a întâlnit China în „finala mică”. La scorul 33–22 în favoarea Italiei Tagliariol a căzut și a trebuit să fie înlocuit de Stefano Carozzo. În cele din urmă, Italia s-a impus cu scorul 45–33, aducând lui Tagliariol a doua medalie olimpică.[3]

La Campionatul Mondial din 2009 de la Antalya Tagliariol a ajuns din nou în finală, unde a pierdut la o tușă cu rusul Anton Avdeev și a luat argintul.[4]

  1. ^ Giorgio Dell’Arti. „Matteo Tagliariol”. Il Corriere della Sera (în italiană). [nefuncțională]
  2. ^ Marisa Poli (). „Tagliariol, la spada è d'oro”. La Gazzetta dello Sport (în italiană). 
  3. ^ Fabio Casu (). „Ancora una medaglia, spada di bronzo” (în italiană). Sport Live. [nefuncțională]
  4. ^ Marisa Poli (). „Tagliariol, argento e polemiche”. La Gazzetta dello Sport (în italiană). 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Matteo Tagliariol la Wikimedia Commons