Sari la conținut

Ion D. Berindey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Berindey
Date personale
Născut1871
București
Decedat1928
București
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Clădiri semnificative* Palatul Culturii din Iași
* Palatul Cantacuzino din București
* Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București

Ion D. Berindey (n. 28 iunie 1871, București – d. 29 septembrie 1928, București) a fost un arhitect român, unul din promotorii constanți ai stilului neo-românesc.[1]

Fiul lui Dumitru Berindey (1832–1884), arhitect și ministru al Lucrărilor publice în Cabinetul Ion Ghica (1870-1871) și al Anei (1849–1931), născută Slatineanu, Ion D. Berindey a început studiile în București, frecventând pentru scurtă vreme cursurile Școlii de poduri și șosele.

În 1887, Ion D. Berindey a plecat la Paris, unde a frecventat cursurile arhitectului Duray, iar în 1889 a fost admis la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase, Secția de Arhitectură. Aici i-au fost profesori Charles Girault, Honoré Daumet, Pierre Esquié. În 1897 a obținut diploma de arhitect oferită de guvernul francez, întorcându-se în țară în același an.[2]

Reîntors în țară, Ion D. Berindey a devenit unul din promotorii proeminenți ai stilului arhitectural neo-românesc. Numeroase clădiri de patrimoniu din București au fost proiectate de Berindey, care a fost unul dintre cei mai prolifici și faimoși arhitecți români din prima jumătate a secolului al 20-lea.

În perioada iunie 1899 - 29 martie 1901 Ion D. Berindey a fost arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne. Între 14 decembrie 1900 - 11 ianuarie 1905 și între 22 martie 1916 - 23 ianuarie 1919 a fost ales vicepreședinte al Societății Arhitecților din București.[2]

La 1 august 1905 i-a fost încredințată direcțiunea Expoziției Generale Române din 1906, fiind numit inspector general al lucrărilor din Câmpul Filaretului, când a fost înființat și Parcul Carol I. Pentru Expoziția Generală Română din 1906, I.D. Berindey a proiectat Pavilionul Casei Staadecker și Pavilionul Comisiunii Europene a Dunării.[2]

În 1906 a participat la concursul pentru proiectul Palatul Păcii de la Haga, proiectul său fiind reținut și premiat.[2]

Clădiri proiectate

[modificare | modificare sursă]
  • Palatul Administrativ din Iași - 1906-1925 (azi Palatul Culturii);
  • Casa general Heracle Arion (B-dul Lascăr Catargiu nr. 15) - 1896;
  • Leagănul Sfânta Ecaterina (lângă Arcul de Triumf) - 1899
  • Palatul Cantacuzino / Casa cu Lei / Muzeul Național "George Enescu" (Calea Victoriei nr. 141) - 1902;
  • Vila Vasile Gănescu (Șoseaua Kiseleff nr. 9) - 1901;
  • Casa diplomat Alexandru D. Florescu (str. Henri Coandă nr. 22) - 1902;
  • Vila Solacolu (str. Visarion nr. 8) - 1905
  • Vila Bazil G. Assan (Casa Assan din Piața Lahovary) - 1906;
  • Conacul Popeci (comuna Dranic, sat Padea, județul Dolj), locuința bancherului N.N. Popp - 1907
  • Casa Ion Kalinderu / Muzeul Kalinderu (str. Vasile Sion ) - 1908-1909;
  • Proiectul parcelării Ioanid (Parcul Ion Voicu) - 1909
  • Vila amiral Vasile Urseanu / Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu (str. Lascăr Catargiu nr. 21) - 1910;
  • Vila Maria Ioanidi (Bd Dacia nr. 79) - 1911;
  • Casa Gussi (str. Nicolae Filipescu nr. 40) - 1911;
  • Vila Emanuel Krețulescu (str. Henri Coandă nr. 18) - 1911;
  • Vila D. Emanoil - Procopiu (str. Dumbrava Roșie nr. 5) - 1911;
  • Vila Căpitan Tărtășescu (str. Dumbrava Roșie nr. 9) - 1912;
  • Vila Emil Costinescu (str. Polonă nr. 4) - 1913;
  • Vila Iatan Poenaru (str. Polonă nr. 2) - 1913
  • Vila Hugo Staadeker (Str. Dumbrava Roșie nr. 4) - 1913-1915
  • Casa Ana (Str. Maria Rosetti nr. 26A)
  • Casa avocat Toma Stelian / în prezent sediu de partid (Șoseaua Kiseleff nr. 10) - 1914;
  • Casa Grigore N. Filipescu (str. Nicolae Filipescu) - 1915;
  • Casa Ion Cămărășescu (str. Lascăr Catargiu nr. 39) - 1920.
  • Vila Săbăreanu-Leonida (Bd Dacia nr. 81) - 1921-1926
  • Vila Bălănescu (Bd Dacia nr. 75) - 1925-1927
  • Hipodromul de la Băneasa / a fost demolat în anii '50 pentru a face loc unei alte construcții, Casa Scânteii.
  • București, în căutarea Micului Paris, Narcis Dorin Ion, Editura Tritonic, 2003
  • Viața și opera arhitectului Ion D. Berindei, Adriana Ioniuc, Editura Vasiliana
  1. ^ „Ion D. Berindey”. Accesat în . 
  2. ^ a b c d Reședințe bucureștene în stil Berindey

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Ion D. Berindey la Wikimedia Commons