Filip al VI-lea al Franței
| Filip al VI-lea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Fontainebleau, Île-de-France, Franța |
| Decedat | (56 de ani) Reims, Franța |
| Înmormântat | Catedrala din Saint-Denis |
| Cauza decesului | pestă |
| Părinți | Carol, Conte de Valois Margareta, Contesă de Anjou |
| Frați și surori | Charles II d'Alençon[*] Isabelle de Valois[*] Marie de Valois[*] Isabelle of Valois, Duchess of Brittany[*] Ioana de Valois[*] Blanche de Valois Margaret of Valois, Countess of Blois[*] Catherine de Valois-Courtenay[*] Jeanne de Valois[*] Louis of Valois[*] |
| Căsătorit cu | Ioana de Burgundia Blanche de Navara |
| Copii | Ioan al II-lea al Franței Filip, Duce de Orléans Ioana a Franței |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce king of France |
| Familie nobiliară | Casa de Valois |
| Rege al Franței | |
| Domnie | 1 aprilie 1328 – 22 august 1350 |
| Încoronare | 29 mai 1328 |
| Predecesor | Carol al IV-lea |
| Succesor | Ioan al II-lea |
Modifică date / text  | |
Filip al VI-lea al Franței (n. , Fontainebleau, Île-de-France, Franța – d. , Reims, Franța), cunoscut și ca Norocosul (franceză Le Fortune) sau de Valois, a fost un rege al Franței din 1328 până la moartea sa în 1350. El a fost, de asemenea, Contele de Anjou, Maine și Valois 1325 - 1328. A fost un membru al dinastiei Capețienilor, el fiind fiul lui Carol de Valois (care era fratele regelui Filip al IV-lea al Franței[1], tatăl lui Carol al IV-lea[2]) și primul rege al Franței din Casa de Valois.
La moartea lui Charles al IV-lea (survenită în 1328), Filip, în fața opoziției partizanilor lui Eduard al III-lea, a preluat tronul până când văduva lui Charles al IV-lea a reușit să nască. În luna august a aceluiași an a izbucnit o revoltă în Flandra. Perioada domniei sale a coincis cu începutul Războiului de 100 de ani și a Marii Ciume care a mistuit Europa. La scurt timp, Robert de Artois( cel care l-a ajutat pe Filip să obțină tronul) a devenit din prieten dușman. Eduard al III-lea dorea să preia tronul Franței, după stingerea Dinastiei Capețienilor.
Filip a invocat Legea Salică, care nu permitea accesul la tron a descendenților de pe linie femeiască. Atfel, Eduard i-a negat dreptul lui Eduard de a deveni rege. În anul 1340 francezii au fost învinși în bătălia navală de la Sluys.
În anul 1346, Eduard al III-lea îl învinge pe Filip în bătălia de la Crécy. În anul 1347, englezii vor captura orașul Calais, pe care îl vor deține timp de două secole. În același an, a fost încheiat un armistițiu între englezi și francezi, tocmai când ciuma începuse să devasteze Franța.
Filip al VI-lea de Valois a murit în anul 1350. La moartea sa, Franța era divizată de război și ciumă.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- "Istoria lumii până în anul 2000", autor: Immanuel Geiss
- "Enciclopedie ilustrată de istorie universală", editura Reader's Digest
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- [1] Arhivat în , la Wayback Machine.
| Predecesor: Carol al IV-lea |
Regele Franței 1328-1350 |
Succesor: Ioan al II-lea |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
