Sari la conținut

Dumitru Popovici (critic literar)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Popovici
Date personale
Născut25 octombrie 1902
Dăneasa, județul Olt
Decedat (50 de ani)
Cluj
CopiiIoana Em. Petrescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric literar
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București
Activitatea literară
PatronajUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
Operă de debutIdeologia literară a lui I. Heliade Rădulescu, 1935
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Dumitru Popovici (n. 25 octombrie 1902, Dăneasa, județul Olt, d. 6 decembrie 1952, Cluj) a fost un critic și istoric literar român.[1]

A fost fiul învățătorilor Ioana (născută Popescu) și Ioan Popovici. A urmat școala primară la Șerbănești-Olt (1909-1914), iar studiile liceale la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina (1914-1923). A absolvit Facultatea de litere din București în anul 1927 și obține titlul de doctor în anul 1935.

A fost asistentul onorific al lui Dumitru Caracostea între anii 1924 și 1926[2], apoi profesor secundar la Slatina (1927-1930) și Iași (1930-1936). A devenit profesor universitar la facultatea de litere a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1936, unde a activat până în anul morții 1952.

Între anii 1930 și 1934, în vederea pregărtirii doctoratului, audiază la Paris cursurile lui D. Mornet, F. Baldensperger, P. Hazard, M. Roques și A. Mirambel, orientându-se spre studii de literatură comparată și activează ca lector de limba română la Universitatea Sorbona și la „Școala de limbi orientale”.[2]

Publică primele articole de istorie literară în revista Oltul (Slatina, 1928). A debutat critic, propriu-zis, cu studiul Poezia lui Cezar Bolliac în Viața românească în anul 1929. A fost unul dintre membri fondatori ai revistei Atheneum din Iași în anul 1935, iar între anii 1935 și 1936 este la conducerea revistei.

Debutul editorial are loc în anul 1935 când își publică teza de doctorat, Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu, urmată și întregită în același an de studiul Santa cetate. A întemeiat și condus, între anii 1942 și 1948, în timpul refugiului, revista Studii literare la Sibiu[2], oraș unde a ținut cursuri de istoria ideologiei literare și de istoria literaturii române moderne. Scrie ediții critice din opera lui Dimitrie Bolintineanu (Scrieri alese, 1942) și Ion Heliade-Rădulescu (Opere, I-II, 1939-1943) și pregătește lucrare amplă de istorie a literaturii române moderne, din care publică doar primul volum, La Littérature roumaine à l’époque des Lumières în anul 1945.

Din ultimii ani ai vieții au rămas în manuscris o serie de proiecte și încercări literare: traducerea parțială a Infernului lui Dante, ciclul de poezii Aur legendar, începutul unui roman cu elemente satirice (Într-o vară, la moșie) și numeroase comedii, dintre care terminate sunt Bucătarul de la Salamandra (1946) și Regele din Propontide (1948-1950).

  • Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu, București, 1935;
  • „Santa cetate” între utopie și poezie, București, 1935;
  • Literatura română în epoca „Luminilor”, curs litografiat ținut la Facultatea de litere și filosofie din Cluj în 1938-1939;
  • Literatura română modernă. Tendințe de integrare în ritmul cultural occidental, curs litografiat ținut la Facultatea de litere și filosofie din Cluj în 1939-1940;
  • Cercetări de literatură română, Sibiu, 1944; La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, Sibiu, 1945;
  • Eminescu în critica și istoria literară română, curs litografiat ținut la Facultatea de litere și filosofie din Cluj în febr.-iun. 1947, Cluj, 1947; Poezia lui Eminescu, Cluj, 1948 (curs litografiat); Romantismul românesc, cuvânt înainte de Tudor Vianu, prefață de Dan Simonescu, ed. îngrijită și note I. Petrescu, (București), 1969;
  • Poezia lui Mihai Eminescu, prefață de I. Petrescu, (București), 1969; fragment din Regele din Propontide, în Tribuna, XIV, nr. 5, 29 ian 1970 și nr. 48, 30 nov. 1972;
  • Studii literare, postfață de A. Martin, ed. îngrijită și note de I. Em. Petrescu, Cluj, I (Literatura română în epoca „Luminilor”), 1972;
  • Teatru (Bucătarul de la Salamandra, Regele din Propontide), cuvânt înainte de Anca Hațiegan, Ed. Arpeggione, Cluj, 2002.

Premii și recunoaștere

[modificare | modificare sursă]

În 1942, Dumitru Popovici a primit Premiul Academiei Române, pentru critică literară[3].

Cu ocazia „Zilelor Dumitru Popovici”, manifestare culturală organizată de Primăria comunei Șerbănești, jud. Olt, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Olt și cu Colegiul Național „Radu Greceanu”, pe 8 iunie 1996, s-a hotărât ca Școala cu clasele I – VIII din Șerbănești Arhivat în , la Wayback Machine. să poarte numele filologului Dumitru Popovici. Tot atunci, în curtea acestei instituții, s-a dezvelit un bust din bronz al lui Dumitru Popovici, creație a artistului plastic slătinean, Nicolae Truță[4].

  1. ^ Sit Uniunea Scriitorilor, Filiala Cluj - Prezentare Dimitrie Popovici, accesat 2 decembrie 2013
  2. ^ a b c „Situl Bibliotecii Județene „Octavian Goga" Cluj - Biografie Dimitrie Popovici, accesat 2 decembrie 2013”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ * * * - Anuarul Universității “Regele Ferdinand I” Cluj – Sibiu. În al doilea an de refugiu, 1941 – 1942. Tipografia “Cartea Românească” din Cluj, Sibiu, 1943.
  4. ^ ILIE, D. – Șerbănești. Pagini de monografie. Editura Casa Ciurea, Slatina, 2010.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • Gheorghe Perian, Critica universitară clujeană: D. Popovici, în ”Vatra”, nr. 10-11, 2020, pp. 131-135.