Sari la conținut

Ceanu Mic, Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ceanu Mic
—  sat  —
Biserica greco-catolică din satul Ceanu Mic (1890)
Biserica greco-catolică din satul Ceanu Mic (1890)
Ceanu Mic se află în România
Ceanu Mic
Ceanu Mic (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 46°38′33″N 23°42′40″E ({{PAGENAME}}) / 46.64250°N 23.71111°E

Țară România
Județ Cluj
ComunăTureni

SIRUTA59782
Atestare1366

Suprafață
 - Total9,7 km²
Altitudine588 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total364 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal407561
Prefix telefonic+40 x64[1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Localizarea satului pe harta județului Cluj
Localizarea satului pe harta județului Cluj
Localizarea satului pe harta județului Cluj
Ceanu Mic pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 095)

Ceanu Mic, alternativ Ceanu Deșert (în maghiară Pusztacsán) este un sat în comuna Tureni din județul Cluj, Transilvania, România.

Pe aici trecea probabil drumul roman care unea Potaissa (Turda) cu Napoca (Cluj).

Așezarea romană din punctul “Valea Rozelor” este înscrisă pe Lista monumentelor istorice din județul Cluj[2], elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015.

Satul apare menționat inițial (1366) cu numele de "Chan", apoi la 1377 "Poss Chan", la 1489 "Thurchan", în anii 1750 "Puszta Csan", în 1850 "Csan Mik", revenind apoi la numele de "Puszta Csan" în 1854. Este menționat faptul că pe la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, localitatea era considerată sat cnezal, în voievodatul Cean[3].

În 1658 localitatea a fost complet distrusă la o invazie a turcilor și tătarilor {necesită citare sursă !}. După 1679, repopulată cu români {necesită citare sursă !}.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de „Puszta-Csán”. La vest de sat pe hartă este marcat prin "Gericht" și prin semnul π un loc de pedepsire publică a delicvenților în perioada medievală.

Date geografice

[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici.

De-a lungul timpului populația localității a evoluat astfel:

Recensământul[4] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Rromi Alte etnii
1956 398 ? ? ? ? ?
1966 489 443 46 0 0 0
1966 489 443 46 0 0 0
1977 458 417 41 0 0 0
1992 295 272 23 0 0 0

Lăcașul a fost construit în anul 1890 ca biserică greco-catolică, în timpul păstoririi preotului Samuel Poruțiu. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Materialele de construcție au fost cărămida și piatra de râu. Lăcașul de cult a fost împodobit iconografic între anii 1989-1991 de către pictorii Tecla Petru și Mocan Vasile, în tehnica tempera. Iconostasul datează din anul 1991, fiind pictat de aceiași pictori. Ultima sfințire a fost făcută în data de 15 iulie 2012 de mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț.[5]

Personalități

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ Ștefan Pascu - Voievodatul Transilvaniei
  4. ^ „Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Parohia Ceanu Mic – Protopopiatul Ortodox Turda 
  • Gergely, Eugen, Tureni: studiu monografic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002. ISBN 973-686-336-0
  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7. 
  • Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Ceanu Mic la Wikimedia Commons

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]