Carpații Occidentali Românești

Carpații Occidentali, alături de Carpații Orientali și Carpații Meridionali reprezintă una dintre cele trei grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la vest, deci occidentali ca poziție) față de Depresiunea colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor estică, respectiv față de Culoarul Timiș-Cerna pentru Munții Banatului (grupul sudic al Occidentalilor).

Carpații Occidentali se desfășoară între Dunăre, Barcău și Someș. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat „mozaic petrografic” (fliș, șisturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice).

Caracteristici generale

Grupe montane distincte

Articol principal: Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali.

Grupe majore de munți

În Carpații Occidentali se disting trei grupe majore de munți:

Munții Apuseni la nord de Mureș
Munții Poiana Ruscă, situați central, la sud de Mureș,
Munții Banatului, în colțul sud-vestic al României și la sud de Timiș.

respectiv 18 sub-grupe montane în total.

Petrografie

În Munții Apuseni se pot distinge Munții Bihorului alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, respectiv Munții Metaliferi și Munții Vlădeasa din roci eruptive. Relieful carstic este bine reprezentat în Munții Apuseni unde peșteri așa cum ar fi Urșilor, Scărișoara și Vântului reprezintă monumente ale naturii.

Grupul de mijloc al Carpaților Occidentali, Munții Poiana Ruscă, având altitudinea maximă în Munții Poiana Ruscăi, Vârful Padeș cu 1374 m, sunt alcătuiți din șisturi cristaline.

În cadrul grupului sudic al Munților Banatului se pot diferenția Munții Semenic, Munții Almăjului, Munții Locvei și Munții Dognecei alcătuiți din șisturi cristaline, respectiv Munții Aninei alcătuiți din calcare.