Arsenalul Armatei din Târgoviște
| Arsenalul Armatei din Târgoviște | |
 Arsenalul Armatei din Târgoviște în anul 1902 (la vremea respectivă, Arsenalul de Depozit). | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 44°55′28″N 25°27′42″E / 44.92436°N 25.46164°E |
| Țara |  România  |
| Clasificare | |
| Cod LMI | DB-II-a-B-17182 |
Modifică date / text  | |
Arsenalul Armatei din Târgoviște a fost o întreprindere a Armatei Române înființată inițial ca turnătorie (fonderie, în termenii epocii) printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 4 august 1864. [1]
Istoric
[modificare | modificare sursă]În anul 1872 a fost reorganizată și echipată cu utilaje necesare producției tunurilor și afeturilor. La 18 decembrie 1876 a fost închis, fiind transformat în depozit printr-un decret al regelui Carol I.[2] A devenit un depozit central de artilerie în anul 1887.[3] Prima unitate de tancuri a Armatei Române, înființată în anul 1919, a avut cazarma la Arsenalul Armatei din Târgoviște. După cel de-al Doilea Război Mondial, clădirile au făcut parte din Uzina de Utilaj Petrolier Târgoviște. În prezent, Arsenalul Armatei din Târgoviște este monument istoric.[4]
Comandanți [5]
[modificare | modificare sursă]- maior Christodorescu Scarlat, 1872-1887;
- maior Georgescu Bereșteanu Ion, 1887-1888;
- maior Bunescu Nicolae, 1888;
- maior Drăgotescu Liviu, 1888-1889;
- căpitan Ionescu Constantin, 1889.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Valerian Nestorescu, File din trecutul artileriei române moderne. Editura Militară, București, 1972, p. 63
- ^ adevarul.ro (). „Primul Arsenal al Armatei Române, bombardat cu indiferență”. Adevărul. Accesat în .
- ^ Valerian Nestorescu, File din trecutul artileriei române moderne. Editura Militară, București, 1972, p. 64
- ^ Petre Drăguțoiu (). „Fostul Arsenal al Armatei, fantoma UPET-ului”. Jurnal de Dâmbovița. Accesat în .
- ^ Albumul Armatei 10 mai 1902