Sari la conținut

Sō Yamamura

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sō Yamamura
Date personale
Nume la naștere古賀 寛定 Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Tenri, Prefectura Nara, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Tokyo⁠(d), Tōkyō, Japonia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Aoyama[*]​ Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
PărințiChitose Koga[*][[Chitose Koga |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia
 Imperiul Japonez (–) Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
actor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[2] Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Tokio
Alte premii
Medal with Purple Ribbon[*][[Medal with Purple Ribbon (a type of Japanese Medals of Honor)|​]] (1977)
Blue Ribbon Awards for Best Newcomer[*][[Blue Ribbon Awards for Best Newcomer |​]] (1955) pentru The Black Current[*][[The Black Current |​]]
Blue Ribbon Awards for Best Actor[*][[Blue Ribbon Awards for Best Actor |​]] (1951)
Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar[*]​ (1962)
Mainichi Film Award for Best Actor[*][[Mainichi Film Award for Best Actor |​]] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Sō Yamamura (山村 聰 Yamamura Sō?) (n. , Tenri, Prefectura Nara, Japonia – d. , Tokyo⁠(d), Tōkyō, Japonia) a fost un actor și regizor de film japonez.[3][4] El este menționat uneori pe genericele filmelor în care a jucat sub numele de Satoshi Yamamura (山村 聡 Yamamura Satoshi?).

Biografie

S-a născut sub numele de Hirosada Koga (古賀 寛定 Koga Hirosada?)[5] și a absolvit studii de literatură germană la Universitatea Imperială din Tokio în 1935.[6] A colaborat mai întâi ca actor și regizor la teatrul Taiyo-za theater.[6] A fost unul dintre fondatorii trupei de teatru Inoue Engeki Dojo în 1936 și a format trupa de teatru Bunka-za în 1942.[6] În perioada 1944-1945 a fost încorporat în Armata Japoneză.[6]

Debutul său cinematografic a fost în 1946, când a apărut în filmul Inochi aru kagiri.[6] Sō Yamamura a jucat alături de Toshirō Mifune în Fukeyo harukaze (吹けよ春風?) (1953),[7] Taiheiyō kiseki no sakusen : Kisuka (太平洋奇跡の作戦 キスカ?) (1965),[8] L'Empereur et le Général sau Le Jour le plus long du Japon (日本のいちばん長い日 Nihon no ichiban nagai hi?) (1967)[9] și Gekidō no Showa shi: Gunbatsu (激動の昭和史 軍閥?) (1970).[10] A obținut roluri importante în filmele celebrilor regizori Yasujirō Ozu și Kenji Mizoguchi, printre care rolului soțul singuratic și deprimat din Les Sœurs Munakata (宗方姉妹 Munekata kyōdai?) (1950) și rolul fiului cel mare din Voyage à Tokyo (東京物語 Tōkyō monogatari?) (1953).[6] În 1958 a jucat în limba engleză în Le Barbare et la Geisha (The Barbarian and the Geisha).[11] Yamamura este cel mai cunoscut în spațiul artistic occidental pentru rolul amiralului Isoroku Yamamoto din filmul de război Tora! Tora! Tora! (1970) și pentru rolul dlui. Sakamoto, directorul companiei Assan Motors din Gung Ho (1986).[12]

În 1952 a înființat compania independentă de producție Gendai, iar în perioada 1954-1965 a fost directorul companiei de producție Ginza.[6] S-a implicat în mișcarea cinematografică independentă, iar în anii 1950 a regizat șase filme, printre care Sara no hana no toge, Kuroi ushio și Pêcheurs de crabe.[6] Filmele pe care le-a realizat au fost controversate politic, nefiind acceptate din acest motiv de marile studiouri japoneze.[6] Pêcheurs de crabe (1953) prezintă exploatarea muncitorilor de pe o navă de pescuit, iar Kuroi ushio (1954) relatează povestea unui regizor de film intrat în conflict cu conducătorii studiourilor.[6] A fost activ în producțiile de televiziune începând de la mijlocul anilor 1960, fiind distins cu numeroase premii pentru actorie și regie.[6] Cele mai impresionante roluri jucate de el au fost, potrivit criticului japonez Kyōko Hirano, cel al bărbatului în vârstă îndrăgostit de o femeie mai tânără din ecranizările romanelor Sunetul muntelui și Frumusețe și întristare ale lui Yasunari Kawabata și cel al magnatului distrus de ambiția sa nemărginită din Kizudarake no sanga (1964) al lui Satsuo Yamamoto.[6]

Sō Yamamura a apărut în aproape 200 de filme între 1947 și 1991[13] și a regizat șase filme, printre care Kanikōsen (1953) și Kuroi ushio (1954).[14] A decedat la 26 mai 2000 în sectorul special Suginami al metropolei Tokyo, în urma unui infarct miocardic.[6]

Filmografie

Ryō Ikebe și Sō Yamamura în Ceux d'aujourd'hui (1952).
So Yamamura și Setsuko Hara în Sunetul muntelui (1954).
Afișul japonez al filmului Voyage à Tokyo (1953).

Ca actor

Ca regizor

  • 1953: Vânătoarea de crabi (蟹工船 Kanikōsen?)[16]
  • 1954: Kuroi ushio (黒い潮?)[14]
  • 1955: Sara no hana no toge (沙羅の花の峠?)
  • 1959: Hahakogusa (母子草?)
  • 1959: Kashimanada no onna (鹿島灘の女?)
  • 1960: Fūryū Fukagawa uta (風流深川唄?)

Distincții

Decorație

Premii

  • 1951: Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din filmul The Munakata Sisters[18]
  • 1951: Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretările sale din filmele The Munakata Sisters și Homecoming[19]
  • 1955: Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun regizor debutant pentru Kuroi ushio
  • 1955: Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor pentru interpretările sale din filmele Sunetul muntelui și Kuroi ushio[20][21]
  • 1962: Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretările sale din filmele Les Lumières du port și Kako[22]
  • 1965: Premiul Kinema Junpō pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din filmul A Public Benefactor[23][24]
  • 2001: Premiul special al Academiei Japoneze de Film pentru întreaga carieră[25]

Note

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ „So Yamamura”. Complete Index to World Film. Accesat în . 
  4. ^ Galbraith IV (2002), p. 191.
  5. ^ ***, Japanese Biographical Index, 2013, p. 1030.
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m „So Yamamura - Actors and Actresses - Films as Actor:, Films as Actor and Director:, Publications”, Filmreference.com, accesat în  
  7. ^ Galbraith IV (2002), pp. 364, 674.
  8. ^ a b Galbraith IV (2002), p. 708.
  9. ^ a b Galbraith IV (2002), pp. 416, 712.
  10. ^ a b Galbraith IV (2002), p. 720.
  11. ^ Bosley Crowther (), „Screen: Japan, in Color”, The New York Times, accesat în  
  12. ^ „Sô Yamamura”, British Film Institute (BFI), accesat în  
  13. ^ „Filmografie” (în japoneză). Accesat în . 
  14. ^ a b Galbraith IV (2002), p. 364.
  15. ^ Galbraith IV (2002), p. 674.
  16. ^ a b Galbraith IV (2002), pp. 289, 364.
  17. ^ Galbraith IV (2002), p. 721.
  18. ^ Hammer (1991), p. 333.
  19. ^ „Mainichi Film Awards - 5th (1950年)” (în japoneză). Accesat în . 
  20. ^ Hammer (1991), p. 326.
  21. ^ „Mainichi Film Awards - 9th (1954年)” (în japoneză). Accesat în . 
  22. ^ Hammer (1991), p. 335.
  23. ^ Hammer (1991), pp. 304-305.
  24. ^ Stuart Galbraith (). Japanese Filmography: A Complete Reference to 209 Filmmakers and the Over 1250 Films Released in the United States, 1900 Through 1994 (în engleză) (ed. Mcfarland). p. 476. ISBN 9-780786-400324. 
  25. ^ „Japan Academy Film Prize - 24th (2001年)” (în japoneză). Accesat în . 

Bibliografie

Legături externe


v • d • m
Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor
v • d • m
Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor
v • d • m
Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sō_Yamamura&oldid=14660689