Sari la conținut

Vamă: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Fără descriere a modificării
Linia 24: Linia 24:
Vama face parte din una dintre cele trei funcții de bază ale guvernului; și anume: administrarea; menținerea, ordinii publice și a dreptății și colectarea veniturilor. Cu toate acestea, în încercarea de a diminua corupția, multe țări și-au privatizat parțial vămile. Acest lucru a fost posibil prin semnarea contractelor cu agențiile de inspecție a mărfurilor înaintea expedierii, care examinează marfa și verifică valoarea declarată înainte de import. Vămile din țară sunt obligate să accepte raportul agenției pentru a stabili taxele și impozitele colectate la portul de intrare.
Vama face parte din una dintre cele trei funcții de bază ale guvernului; și anume: administrarea; menținerea, ordinii publice și a dreptății și colectarea veniturilor. Cu toate acestea, în încercarea de a diminua corupția, multe țări și-au privatizat parțial vămile. Acest lucru a fost posibil prin semnarea contractelor cu agențiile de inspecție a mărfurilor înaintea expedierii, care examinează marfa și verifică valoarea declarată înainte de import. Vămile din țară sunt obligate să accepte raportul agenției pentru a stabili taxele și impozitele colectate la portul de intrare.


Deși angajarea unei agenții ce controlează calitatea produselor înainte ca acestea să fie expediate poate părea justificată într-o țară în care nu s-au înființat puncte vamale sau nu au fost înființate în mod corespunzător, aceasta nu a putut acoperi pierderile deja existente și nici nu a putut proteja veniturile. S-a constatat că evaziunea taxelor vamale a luat amploare atunci când aceste agenții au preluat conducerea.<ref name="Chowdhury 2006">Chowdhury, F. L. (2006) Corrupt bureaucracy and privatization of Customs in Bangladesh, Pathok Samabesh, Dhaka.</ref> S-a mai afirmat și faptul că produsele au fost expediate cu întârziere atunci când astfel de agenții s-au implicat.<ref /> Privatizarea vămilor a fost înțeleasă ca o soluționare periculoasă a acestei situații.<ref name="Chowdhury 2006"/>
Deși angajarea unei agenții ce controlează calitatea produselor înainte ca acestea să fie expediate poate părea justificată într-o țară în care nu s-au înființat puncte vamale sau nu au fost înființate în mod corespunzător, aceasta nu a putut acoperi pierderile deja existente și nici nu a putut proteja veniturile. S-a constatat că evaziunea taxelor vamale a luat amploare atunci când aceste agenții au preluat conducerea.<ref name="Chowdhury 2006">Chowdhury, F. L. (2006) Corrupt bureaucracy and privatization of Customs in Bangladesh, Pathok Samabesh, Dhaka.</ref> S-a mai afirmat și faptul că produsele au fost expediate cu întârziere atunci când astfel de agenții s-au implicat.<ref name="Chowdhury 1992"/> Privatizarea vămilor a fost înțeleasă ca o soluționare periculoasă a acestei situații.<ref name="Chowdhury 2006"/>


== Rezumat al regulilor vamale de bază ==
== Rezumat al regulilor vamale de bază ==

Versiunea de la 8 mai 2018 09:58

Vamă, impozite și taxe de profit din Kinsale (1788)
Ofițeri de la Protecția Frontierelor și a Vămilor din Statele Unite îmbarcându-se într-o navă

Vama este o instituție sau o agenție dintr-o țară ce răspunde de  colectarea taxelor și de controlarea fluxului de mărfuri, animale, deplasări, bunuri personale și  articole periculoase care intră și ies de pe teritoriul acesteia.[1] Deplasarea persoanelor în țară și în afara acesteia este în mod normal monitorizată de către serviciul de supraveghere a migrației, sub o varietate de denumiri și reglementări. Autoritățile de imigrație verifică, în mod normal, documentele corespunzătoare, pentru a vedea dacă o persoană este îndreptățită să intre în țară, le arestează pe persoanele căutate de către mandatele de arestare interne sau internaționale, și împiedică pe cele considerate ca fiind periculoase să intre în țară. Un alt concept la care ne putem referi în această privință este acela de emigrare ilegală.

Fiecare țară are propriile legi și reglementări cu privire la importul și exportul mărfurilor în interiorul și din exteriorul acesteia, ce sunt aplicate de către autoritatea ei vamală. Importul și exportul unor bunuri poate fi restricționat sau interzis.[2] În majoritatea țărilor, accesul la vamă se realizează prin intermediul acordurilor stabilite de către guvern și al legilor internaționale. Taxa vamală este, de regulă, o taxă pusă pe importul sau, în cazuri mai speciale, pe exportul mărfurilor. Bunurile comerciale ce nu au fost încă vămuite sunt păstrate, înainte de a fi prelucrate, într-o zonă vamală, de multe ori numită antrepozit vamal. Toate porturile autorizate reprezintă zone vamale recunoscute.

În aeroporturi, vama funcționează ca o cale fără întoarcere pentru toți pasagerii; aceștia nu pot se pot întoarce, odată ce au trecut de vamă.

Coridoare verzi și roșii

În multe țări, procedurile vamale pentru pasagerii care sosesc în multe aeroporturi internaționale și în unele puncte terestre de trecere a frontierei se împart în coridoare roșii și verzi.[3][4]  Pasagerii care au bunuri de declarat (care transportă mărfuri ce depășesc limitele impuse de vamă și cei care transportă bunuri interzise) trec prin coridorul roșu. Pasagerii care nu au nimic de declarat (care transportă mărfuri în cadrul permis de către limitele vamale și nu transportă bunuri interzise) trec prin coridorul verde. Cu toate acestea, intrarea într-un anumit coridor constituie o declarație legală; dacă se descoperă că pasagerul ce trece prin coridorul de culoare verde transportă bunuri care depășesc limitele impuse de vamă sau obiecte interzise, acesta poate fi urmărit penal pentru fals în declarațiile vamale, în temeiul trecerii prin coridorul verde. Fiecare coridor este o cale fără întoarcere, odată ce pasagerul a intrat într-un anumit coridor, nu se mai poate întoarce.

În Australia, Canada, Noua Zeelandă și în Statele Unite ale Americii, nu funcționează, în mod oficial un sistem de coridoare; însă cu toate acestea, unele aeroporturi preiau acest aspect.

Culoarul albastru

Aeroporturile din țările ce fac parte din Uniunea Europeană, precum Finlanda, Irlanda sau Regatul Unit, au, de asemenea și un culoar albastru. Deoarece Uniunea Europeană este o uniune vamală, călătorii ce merg în țările membre ale acesteia nu trebuie să plătească taxe vamale. Taxa pe valoarea adăugată și accizele ar putea fi aplicabile în cazul în care mărfurile sunt vândute ulterior, dar acestea nu sunt colectate la frontieră, ci atunci când bunurile sunt vândute. Pasagerii care ajung din alte țări ale Uniunii Europene trec prin culoarul albastru, în cazul în care aceștia ar mai putea fi supuși controalelor mărfurilor intezise sau restricționate. Etichetele pentru bagaje folosite la verificarea bagajelor care călătoresc pe teritoriul UE sunt de culoare verde-tivită, pentru a putea fi identificate.[5] În majoritatea statelor membre ale UE, călătorii care vin din alte țări ale UE, pot merge pur și simplu pe banda de circulație verde.

Telefon în cabina roșie

Toate aeroporturile din Regatul Unit funcționează cu ajutorul unui sistem de culoare,însă cu toate acestea, unele nu au un culoar roșu, în schimb au un telefon într-o cabină roșie care funcționează în același fel.

Privatizarea vămilor

Departamentul de servicii vamale și taxe din Haifa, Israel

Vama face parte din una dintre cele trei funcții de bază ale guvernului; și anume: administrarea; menținerea, ordinii publice și a dreptății și colectarea veniturilor. Cu toate acestea, în încercarea de a diminua corupția, multe țări și-au privatizat parțial vămile. Acest lucru a fost posibil prin semnarea contractelor cu agențiile de inspecție a mărfurilor înaintea expedierii, care examinează marfa și verifică valoarea declarată înainte de import. Vămile din țară sunt obligate să accepte raportul agenției pentru a stabili taxele și impozitele colectate la portul de intrare.

Deși angajarea unei agenții ce controlează calitatea produselor înainte ca acestea să fie expediate poate părea justificată într-o țară în care nu s-au înființat puncte vamale sau nu au fost înființate în mod corespunzător, aceasta nu a putut acoperi pierderile deja existente și nici nu a putut proteja veniturile. S-a constatat că evaziunea taxelor vamale a luat amploare atunci când aceste agenții au preluat conducerea.[6] S-a mai afirmat și faptul că produsele au fost expediate cu întârziere atunci când astfel de agenții s-au implicat.[2] Privatizarea vămilor a fost înțeleasă ca o soluționare periculoasă a acestei situații.[6]

Rezumat al regulilor vamale de bază

Uniunea Europeană

Legea vamală fundamentală este integrată în întreaga Europă în cadrul Uniunii Vamale a Uniunii Europene. Aceasta include taxe vamale și restricții. Taxa vamală este în valoare de la 22 de euro până la 150 de euro. În plus, trebuie să se țină cont de reglementările fiecărui stat membru.

„Documentul Administrativ Unic" (în engleză Single Administrative Document) este esențial în cazul declarațiilor vamale din UE, Elveția, Islanda și Norvegia.[7]

Germania

Nu există taxe până la valoarea de 22 de euro. De la 22 de euro până la150 de euro, este necesar să se plătească TVA (EUSt în Germania), care este de 7 la sută sau de 19 la sută, în funcție de bunuri. De la 150 de euro este necesar să se plătească TVA și vama.

România

Vămile pot fi foarte stricte, în special pentru bunuri livrate de oriunde din afara UE. Fiecare bun sau pachet nu trebuie să depășească valoarea de 10 euro.

Italia

În Italia, vămile au nevoie de 22 la sută TVA suplimentar (taxa pe valoarea adăugată) pentru bunurile importate din afara Uniunii Europene, chiar dacă TVA-ul este plătit deja expeditorului din țara de origine.

Republica Cehă și Slovacia

Nu sunt taxe până la valoarea de 22 de euro. De la 22 de euro până la 150 de euro, este necesar să se plătească TVA (DPH în Cehia/Slovacia), care este de 21 la sută. De la 150 de euro, este necesar să se plătească TVA și vamă. Vama poate varia de la zero la 10 la sută ,în funcție de tipul de bunuri importate.

America de Nord

Statele Unite Ale Americii

Statele Unite ale Americii impun "taxe vamale" pentru importurile de bunuri, ce valorează în medie 3 la sută.[8] Taxa este percepută în momentul importului și este plătită de către importatorul care înregistrează bunurile. Persoanele fizice care ajung în Statele Unite ar putea fi scutite de taxe pentru o cantitate limitată de achiziții și pentru bunuri importate temporar; cum ar fi laptop-urile, ce funcționează cu ajutorul sistemului de Carnete ATA. Taxele vamale variază de la zero la 81 la sută din valoarea bunurilor în funcție de țara de origine și de produs. Bunurile din mai multe țări sunt scutite de taxe în temeiul diverselor acorduri comerciale. Anumite tipuri de bunuri sunt scutite de taxe, indiferent de sursă. Regulile vamale se deosebesc de alte restricții legate de import. Nerespectarea reglementărilor vamale poate duce la confiscarea bunurilor, sancțiuni civile și penale împotriva părților implicate. Biroul Vamal de Protecție a Frontierelor (în engleză:”The U.S. Customs and Border Protection”) asigură respectarea legislației vamale. Toate mărfurile care intră pe teritoriul Statelor Unite ale Americii sunt supuse controlului de către Biroul Vamal de Protecție a Frontierelor înainte de a pătrunde în mod legal.

America de Sud

Argentina

Vămile pot fi foarte stricte. În general, nu există taxe până la valoarea de 300 de dolari. Între 300 și1500 de dolari, impozitul este de 50 la sută din valoarea calculată a tuturor bunurilor obținute.

"Mail-ul magic"

Juan Pablo Escobar scrie în Tatăl Meu Pablo Escobar, "La acea vreme, pe când Pablo Escobar făcea trafic de cocaină, în marile aeroporturi din Columbia se folosea ceea ce era cunoscut sub numele de "mail magic", un fel de sistem vamal paralel care a făcut posibilă aducerea în țară a oricărui produs, fără a lăsa vreo dovadă scrisă; în schimbul unei mite consistente."

Vezi și

  • Poliția de Frontieră a Australiei 
  • Agenția Canadiană a Serviciilor de Frontieră
  • Parteneriat Comercial Vamal Împotriva Terorismului
  • Direcția Generală a Vămilor și a Impozitelor Indirecte
  • Taxele (economie)
  • Poliția de Frontieră a Marii Britanii
  • Serviciile portuare
  • Jurnalul unităților vamale din lume
  • Organizația Mondială A Vămilor
  • Biroul vamal de apărare a frontierelor

Note

  1. ^ „customs” (în engleză). WordReference. Accesat în . 
  2. ^ a b Chowdhury, F. L. (1992) Evasion of Customs Duty in Bangladesh, disertație MBA nepublicată, susținută la Monash University, Australia.
  3. ^ „Dual-Channel System (Customs Clearance)”. Ica.gov.sg (în engleză). Accesat în . 
  4. ^ „Customs regulations for travellers to and from Norway” (PDF). Toll.no (în engleză). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ „EUROPA - Taxation and Customs Union / Baggage controls” (în engleză). Ec.europa.eu. . Accesat în . 
  6. ^ a b Chowdhury, F. L. (2006) Corrupt bureaucracy and privatization of Customs in Bangladesh, Pathok Samabesh, Dhaka.
  7. ^ „The single administrative document (SAD) - Taxation and customs union - European Commission”. Taxation and customs union (în engleză). Accesat în . 
  8. ^ „Federation of International Trade Associations, country profile : United States” (în engleză). Fita.org. Accesat în . 

Legături externe