UNIVERSITATATEA BUCUREȘTI DEPARTAMENTUL CREDIS FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR- ID ISTORIA DOCTRINELOR PEDAGOGICE PROF. UNIV. DR. :VIOREL NICOLESCU STUDENT:FLOREA (SOFRONIE) IOANA, AN II Cum isi invata Gertruda copiii de Johan Heinrich Pestalozzi (recenzia cartii) “Oricare specialist care a devenit sau va deveni cadru didactic, trebuie sa studieze in mod aprofundat instructia si educatia ...” Jean Piaget Ideea umanitara de a imbunatati,prin educatie,soarta poporului,idee conceputa de marii Comenius si Francke prinde contur si incepe sa se realizeze cu J.H.Pestalozzi:‘’Pestalozzi este vulturul intre pedagogi,care a intrecut in zbor pe ceilalti,descoperind secretele dezvoltari natural ale copilariei si stabilind procedee rationale in educatie.’’-Spunea in 1898 Gr.Borgovanu. In dorinta sa de a ajuta poporul,Pestalozzi face sacrificii pe care altii le considerau nebunie.Isi sacrifica viata , sanatatea si bunastarea pentru idealurile sale, idealuri prezentate si intr-o succesiune de scrisori adresate bunului sau prieten Gessner,insumate toate intr-o carte ce revolutioneaza pedagogia din acea vreme si devine precursorul pedagogiei moderne.Cartea se numeste sugestiv ‘’Cum isi invata Gertruda copiii’’,este scrisa in anul 1801 , aparuta la Editura Didactica si Pedagogica,in 1977 la Bucuresti,tradusa de I.C.Petrescu.si cuprinde un numar de 14 epistole. In epistola numarul unu , acesta ii povesteste amicului sau despre idealurile sale mai exact despre dorinta de a imbunatati soarta poporului. Tot aici vorbeste si despre primele sale scrieri si activitati intreprinse pentru asi atinge scopul vietii sale. Cu mare durere povesteste amicului sau despre imputarile ce I se aduc:faptul ca n-are spirit practic,ca neglijeaza Catehismul si ca nu stie nimic. Tot in prima epistola Pestalozzi vorbeste despre foloasele unei metode gradate de invatamant, faptul ca invatatura trebuie sa fie conforma cu mersul natural al dezvoltarii copilului si sa nu fie contrara naturii.Dorinta sa cea mai mare era de a simplifica invatamantul si de a raspandi invatatura in randul maselor populare. ”De lung timp,vai, din anii tineretii mele o singura , unica si puternica aspiratie facea sa-mi bata inima , adica secarea izvoarelor mizeriei in care vedeam poporul zacand imprejurul meu” Epistola a doua contine povestirile referitoare la asocierea cu Krusi, Tobler si Buss, pedagogi cu care el isi continua activitatea la Burgdorf ”Daca se intampla , amice, sa nu poti ridica singur o sarcina, sa nu incerci niciodata fara ajutor.” In cea de-a treia epistola acesta face aprecieri la adresa celor trei dascali care i-au fost aproape, iar in cea de-a patra ,Pestalozzi vorbeste, cu amaraciune, despre cum a fost nevoit sa renunte la munca sa de la Burgdorf si s-o reia de la capat in alta parte.”Amice, omul este bun ,are vointa sa faca binele, numai ca el vrea in acelasi timp si binele sau; si daca este rau , cauza este , fi sigur , pentru ca i-a inchis calea unde ar fi vrut sa fie bun. A-i inchide aceasta cale, o, aceasta este o fapta groaznica!” In epistolele cinci, sase,sapte si opt se vorbeste despre legile dezvoltarii mintii omenesti, legi care conduc la dezvoltarea intelectuala o omului si despre cele trei mijloace elementare ale invatamantului si anume:sunetul (limbajul,vorbirea) , forma si numarul. In epistola cu numarul noua , Pestalozzi vorbeste despre intuitie ca fiind pricipalul izvor de cunostinte:”Vindecarea acestei stari e punerea intuitiei ca temelie invatamantului. Amice Gessner , daca imi intorc acum privirea inapoi si daca ma intreb:Ce am facut eu pentru stiinta pedagogica?-Raspund asa:Eu am pus principiul superiorcare domina pedagogia, atunci cand am recunoscut in intuitie temelia absoluta a oricarei cunostinte.” Si in epistola urmatoare, cea cu numarul zece, vorbeste tot despre intuitie si subliniaza faptul ca mama este cea care da , instinctiv,copilului o invatatura intuitiva. In cea de-a unsprezecea scrisoare autorul revine asupra nenorocirilor vietii sale, marturisind lipsa de pricepere si invinovatindu-se de slabiciune. ”Amice Gessner marturisec ca eu singur sunt culpabil de toate cele ce sufar, caci nu trebuia sa m-apuc de o afacere mai presus de puterile mele si care n-a putut fi savarsita inca de nimeni pana acuma.” Dupa acest moment de aducere aminte ,Pestalozzi isi continua scrisorile catre prietenul sau cu cea de-a douasprezecea si ii scrie ca nu e suficient ca sa-i dai copilului stiinta ci trebuie sa-i dai si destoinicia de a izbuti in afaceri.”Dar tocmai acum bag de seama ca in toate epistolele ce ti-am scris pana aici, am examinat numai peimul termen al chestiunii, adica a da cunostinte copilului si ca n-am zis nici-o vorba despre mijloacele de a-i procura priceperea practica.” In epistola cu numarul treisprezece , autorul vorbeste despre importanta relatiei copilului cu mama pentru generarea sentimentului religios si a sentimentelor morale: dragoste, incredere, recunostinta si supunere. Vorbeste despre importanta mamei in educatie.”Eu ma intreb deci : Cum se face ca eu iubesc pe oameni, ca ma incred lor, ca le sunt recunoscator si cai ascult?.....si eu gasesc ca ele isi au principalul lor inceput in relatiile dintre mama si micul ei copil.” In ultima scrisoare , Pestalozzi vorbeste despre metodele sale , principiul esential al cartii:”Fiinta principala a metodei mele nu e numai de a inapoia copilului pe mama sa , atunci cand inceteaza motivele fizice ale afectiunii si ale dragostei dintre dansii, ci ea isi propune sa puna in mainile mamei un sir intreg de procedari, de mijloace care sa faca ca unirea inimilor sa dureze pana cand mijloacele materiale de a inlesni cunostinta lucrurilor, vor putea da copilului neatarnarea unei judecati mature prin exercitiu in toate chestiunile de drept si de datorie. ” Asfel , Pestalozzi preocupat de o educatie care sa dezvolte fortele interne specifice naturii umane, in lucrarea sa “ Cum isi invata Gertruda copiii” ajunge la concluzia ca in domeniul educatiei intelectuale principalul accent ar trebui sa fie pus pe functia formativa a oricarei instruiri si nu numai pe functia ei informativa. Pentru aceasta, cel mai important aspect este acela de a-i invata pe copii metoda prin care urmeaza sa fie cercetate lucrurile, ca de exemplu: cercetarea sistematica a aspectele lor cantitative (“numarul”) , apoi a “formelor” , pentru a se ajunge, in final, la descrieri teoretice (“numele”). Dincolo de problema discutabila a valorii acestei metode de cercetare, cert este faptul ideea unui invatamânt care sa puna accent pe initierea elevilor in metodele de cunoastere si nu numai pe memorarea rezultatelor cunoasterii a ramas pâna astazi o idee importanta pentru orice educatie scolara.