Classical Studies Cluj-Napoca
Studiile clasice clujene, delimitate convențional în funcție de contextul istoric regional (1872–1919, 1919–1948, 1948-1959, 1959-prezent), sunt prezentate aici printr-o selecție de texte (ediții, traduceri, studii și volume), reprezentative pentru cărturarii care au activat în cadrul acestei discipline în ultimul secol. Diacronia e asumată la modul concret, prin punerea la dispoziția cititorilor a unei biblioteci virtuale (Classica Napocensia), care adună corifeii școlii clujene de studii clasice (Vasile Bogrea, Ștefan Bezdechi, Theodor Naum, Nicolae Lascu, Ioan Iosif Russu, Frieda Edelstein) și generațiile ulterioare, care au activat în cercetarea academică, în învățământul universitar din România sau din străinătate și în viața culturală. Studiile clasice clujene sunt prezentate astfel în structurile profunde de continuitate, dincolo de fractura istorică postbelică (reforma comunistă a învățământului și desființarea, pentru o jumătate de veac, a filologiei clasice în cadrul Universității din Cluj) și de seismele sociale și mentalitare actuale (care produc și alimentează „criza” disciplinelor umaniste în ariile academice și în societate).
Secțiunile „Auctores graeci/latini” și „Fontes christiani” reunesc traduceri din autorii antici și tardoantici, realizate de specialiști formați în cadrul școlii românești de filologie clasică.
Secțiunea „Lingua” pune la dispoziție o bază documentară utilă pentru învățarea limbilor clasice (latină, greacă, sanscrită, persană etc.).
Secțiunea „Romania Orientalis” circumscrie o serie de aspecte lingvistice, istorice și culturale ale romanității orientale (România și comunitățile românești din Europa de Est și Sud-Est).
Secțiunile „Litterae”, „Philosophia antiqua”, „Historia” și „Historia Religionum” grupează o serie de cărți și studii care circumscriu viața culturală și intelectuală în antichitatea mediteraneeană și contextele istorice specifice.
Secțiunea „Auctores moderni” propune o selecție de opere literare din ultimele două secole, cu tematici antice.
Secțiunea „Ad usum puerorum”, dedicată elevilor, adună opere reprezentative din literaturile Antichității clasice (lumea greco-romană) și a celei orientale (Orientul Apropiat și Mijlociu, India) și din literaturile Evului Mediu.
Am dorit să ieșim astfel în căutarea / întâmpinarea cititorilor interesați de cultura clasică, și să contribuim, pe cât posibil, la formarea unui orizont virtual de așteptare și la reificarea unei conștiinței culturale patrimoniale, condiție sine qua non pentru asumarea profundă a europenității. Or, calitatea de european, privată de rădăcinile sale culturale (antichitatea greco-romană, creștinismul, culturile folklorice și aportul culturilor extraeuropene) și de genealogiile intelectuale specifice riscă să devină o formă fără fond. În acest context, studiile clasice, dincolo de dimensiunea lor patrimonială, au și valoarea unei introspecții mnemice, fiind un barometru identitar de o mare fidelitate.
Supervisors: Bogdan Neagota, PhD
Address: Departamentul de Limbi și Literaturi Clasice (DLLC)
Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai
Str. Horea, no 31, 400038 Cluj-Napoca, România
URL: https://lett.ubbcluj.ro/departamente/departamentul-de-limbi-si-literaturi-clasice/
http://www.clasice.orma.ro/
Email: [email protected]
Secțiunile „Auctores graeci/latini” și „Fontes christiani” reunesc traduceri din autorii antici și tardoantici, realizate de specialiști formați în cadrul școlii românești de filologie clasică.
Secțiunea „Lingua” pune la dispoziție o bază documentară utilă pentru învățarea limbilor clasice (latină, greacă, sanscrită, persană etc.).
Secțiunea „Romania Orientalis” circumscrie o serie de aspecte lingvistice, istorice și culturale ale romanității orientale (România și comunitățile românești din Europa de Est și Sud-Est).
Secțiunile „Litterae”, „Philosophia antiqua”, „Historia” și „Historia Religionum” grupează o serie de cărți și studii care circumscriu viața culturală și intelectuală în antichitatea mediteraneeană și contextele istorice specifice.
Secțiunea „Auctores moderni” propune o selecție de opere literare din ultimele două secole, cu tematici antice.
Secțiunea „Ad usum puerorum”, dedicată elevilor, adună opere reprezentative din literaturile Antichității clasice (lumea greco-romană) și a celei orientale (Orientul Apropiat și Mijlociu, India) și din literaturile Evului Mediu.
Am dorit să ieșim astfel în căutarea / întâmpinarea cititorilor interesați de cultura clasică, și să contribuim, pe cât posibil, la formarea unui orizont virtual de așteptare și la reificarea unei conștiinței culturale patrimoniale, condiție sine qua non pentru asumarea profundă a europenității. Or, calitatea de european, privată de rădăcinile sale culturale (antichitatea greco-romană, creștinismul, culturile folklorice și aportul culturilor extraeuropene) și de genealogiile intelectuale specifice riscă să devină o formă fără fond. În acest context, studiile clasice, dincolo de dimensiunea lor patrimonială, au și valoarea unei introspecții mnemice, fiind un barometru identitar de o mare fidelitate.
Supervisors: Bogdan Neagota, PhD
Address: Departamentul de Limbi și Literaturi Clasice (DLLC)
Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai
Str. Horea, no 31, 400038 Cluj-Napoca, România
URL: https://lett.ubbcluj.ro/departamente/departamentul-de-limbi-si-literaturi-clasice/
http://www.clasice.orma.ro/
Email: [email protected]
less
InterestsView All (11)
Uploads
Lingua by Classical Studies Cluj-Napoca
Pouvoir, droit, religion. Sommaires, tableau et index établis
Studii de Tracologie I, 1976
Studii de Tracologie II, 1980
Pouvoir, droit, religion. Sommaires, tableau et index établis
Studii de Tracologie I, 1976
Studii de Tracologie II, 1980
Traducere și note: conf. univ. dr. Adelina Piatkowski
Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
Traducere din limba latină de Lucia Wald.
Studiu introductiv şi note de Constantin Georgescu.
Revizie ştiinţifică de Mariana Băluţă-Skultéty.
Roy J. Deferrari, On Lying (1952)
https://web.mit.edu/aorlando/www/HT610Augustine/On%20Lying.pdf
(Uciderea lui Grigore Vodă în Moldova expusă în formă dramatică).
Ediţie critică după manuscris, studiu introductiv și note de Niculina Iacob
Traducere și note de Ștefan Bezdechi.
Studiu introductiv de Constantin I. Botez
Bibliothèque de la Faculté de philosophie et lettres de l'Université de Liège
Ediderunt: Haralambie Mihăescu, Radu Lăzărescu, Nicolae-Șerban Tanașoca, Tudor Teoteoi
Ediderunt: Alexandru Elian et Nicolae-Șerban Tanașoca
Ediderunt: Haralambie Mihăescu, Gheorghe Ștefan, Radu Hâncu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu
Ediderunt: Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Gheorghe Ștefan
Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti
Graiuri românești din Basarabia, Transnistria, Nordul Bucovinei și nordul Maramureșului. Texte dialectale și Glosar.
Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti
Universitatea din București, București, 1982.
Institutul de Lingvistică , Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti.
Dictionnaire culturel de la mythologie gréco-romaine, ÉdiÍions Nathan, Paris, 1992.
Traducción: Alegría Gallardo
Prefață de Charles Picard.
Traducere din limba franceză de Mihai Popescu.
„The Death of Virgil (Der Tod des Vergil) is a 1945 novel by the Austrian author Hermann Broch. The narrative reenacts the last hours of life of the Roman poet Virgil, in the port of Brundisium (Brindisi), whence he had accompanied the emperor Augustus, his decision – frustrated by the emperor – to burn his Aeneid, and his final reconciliation with his destiny. Virgil's heightened perceptions as he dies recall his life and the age in which he lives. The poet is in the interval between life and death, just as his culture hangs between the pagan and Christian eras. As he reflects, Virgil recognises that history is at a cusp and that he may have falsified reality in his attempt to create beauty. Broch started to write the novel in 1936, worked on a second version in 1938 – to some extent while imprisoned in Bad Aussee for three weeks – and finished it in the United States (1940-1945). The stream of consciousness and complex literary allusions in the novel were influenced by the modernist style of James Joyce. The first edition was an English translation by Jean Starr Untermeyer, who is said to have collaborated so closely with Broch as to be almost a co-author. (...)
Erich Heller observed that if ̔The Death of Virgil is his masterpiece... it is a very problematical one, for it attempts to give literary shape to the author's growing aversion to literature. In the very year the novel appeared, Broch confessed to 'a deep revulsion' from literature as such – 'the domain of vanity and mendacity'. Written with a paradoxical, lyrical exuberance, it is the imaginary record of the poet’s last day and his renunciation of poetry. He commands the manuscript of the Aeneid to be destroyed, not because it is incomplete or imperfect but because it is poetry and not 'knowledge'. He even says his Georgics are useless, inferior to any expert treatise on agriculture. His friend the Emperor Augustus undoes his design and his works are saved.̕ ”
„The Death of Virgil (Der Tod des Vergil) is a 1945 novel by the Austrian author Hermann Broch. The narrative reenacts the last hours of life of the Roman poet Virgil, in the port of Brundisium (Brindisi), whence he had accompanied the emperor Augustus, his decision – frustrated by the emperor – to burn his Aeneid, and his final reconciliation with his destiny. Virgil's heightened perceptions as he dies recall his life and the age in which he lives. The poet is in the interval between life and death, just as his culture hangs between the pagan and Christian eras. As he reflects, Virgil recognises that history is at a cusp and that he may have falsified reality in his attempt to create beauty. Broch started to write the novel in 1936, worked on a second version in 1938 – to some extent while imprisoned in Bad Aussee for three weeks – and finished it in the United States (1940-1945). The stream of consciousness and complex literary allusions in the novel were influenced by the modernist style of James Joyce. The first edition was an English translation by Jean Starr Untermeyer, who is said to have collaborated so closely with Broch as to be almost a co-author. (...)
Erich Heller observed that if ̔The Death of Virgil is his masterpiece... it is a very problematical one, for it attempts to give literary shape to the author's growing aversion to literature. In the very year the novel appeared, Broch confessed to 'a deep revulsion' from literature as such – 'the domain of vanity and mendacity'. Written with a paradoxical, lyrical exuberance, it is the imaginary record of the poet’s last day and his renunciation of poetry. He commands the manuscript of the Aeneid to be destroyed, not because it is incomplete or imperfect but because it is poetry and not 'knowledge'. He even says his Georgics are useless, inferior to any expert treatise on agriculture. His friend the Emperor Augustus undoes his design and his works are saved.̕ ”
(https://www.classicistranieri.com/fr/articles/d/i/e/Dieu_est_n%C3%A9_en_exil.html)
Traducere de Ileana Cantuniari.
Prefață de Daniel Rops
„Il romanzo è una riscrittura delle opere che il poeta romano Ovidio compose durante il suo esilio a Tomi (nell'attuale Romania), le Tristia e le Pontiche, opere costituite da lettere dell'autore ai suoi amici, molto simili per la loro forma a un diario.
Il narratore è Ovidio stesso. Il suo "diario segreto" è diviso in otto capitoli, ognuno corrispondente a un anno d'esilio.
Il primo sentimento del poeta giunto a Tomi è la disperazione, per essere stato relegato in un luogo remoto presso gente che per la maggior parte non sa parlare latino e non conosce la sua opera. Lentamente però si adatta alla nuova situazione, pur senza rinunciare alla speranza di ritornare un giorno a Roma grazie a un gesto di clemenza di Augusto. A Tomi gli sono assegnati la giovane nativa Dokia come governante e il soldato romano Onorio come sorvegliante; con questi sviluppa un rapporto simile all'amicizia, come con le prostitute Artemide e Gaia e con l'oste greco Erimone. Costui, insoddisfatto del proprio matrimonio e invaghito di una giovane di nome Lydia, ricorre alle abilità poetiche di Ovidio per conquistare la sua nuova fiamma.
In compagnia del daco Comozu, Ovidio compie un pellegrinaggio sui monti Carpazi al santuario di Zalmoxis, l'unico dio venerato dalla popolazione locale del quale aveva sentito parlare in primis da Dokia. Lì incontra un anziano sacerdote che lo colpisce con la sua fede e con la sua personalità.
Un altro personaggio che ha una profonda influenza spirituale sul poeta è il medico greco Teodoro: questi, che aveva studiato in Egitto, era entrato in contatto col culto della triade costituita da Osiride, Iside e Horus e ne era stato inizialmente affascinato, ma poi, trasferitosi in Palestina, si era rivolto verso la fede professata dagli Ebrei. A Betlemme si era trovato ad assistere ai Magi che adoravano un bambino e aveva deciso che sarebbe stato presente alle gesta del Messia quando questi fosse cresciuto.
Nel frattempo Augusto muore e gli succede Tiberio. Tomi diventa sede di una guarnigione romana, il cui comandante Valerio mostra una forte dissidenza verso il poeta esule, tanto più che Onorio, come altri militi romani, ha disertato dopo avere sposato Dokia, che gli ha dato una figlia. Erimone, che ha ucciso la moglie malata perché desidera sposare Lydia, si uccide per il rimorso. Ovidio, ormai rassegnato a non tornare più in patria, progetta di fuggire da Tomi per stabilirsi presso Onorio e la sua famiglia, ma cade gravemente ammalato e il suo diario s'interrompe.”
(https://it.wikipedia.org/wiki/Dio_%C3%A8_nato_in_esilio)
„Ce nouveau roman de Vintila Horia, deuxième partie de la “Trilogie de l’exil”, développe son action, comme “Dieu est né en exil”, sur deux plans, l’un philosophique et l’autre politique, de même qu’il se situe dans un cadre historique et dans un cadre contemporain. Un jeune prince valaque, Radu-Negru, placé dans un XVIIe siècle imaginaire – donc actuel –, dont le pays a été envahi par les Turcs, part pour Venise afin d’y chercher l’aide dont il a besoin pour sauver les siens. Ne trouvant pas cette aide dans un monde qui ne pense qu’au bien-être et à la luxure et qui trafique avec les Infidèles à l’abri d’une coexistence factice et fragile, le prince se résigne au combat solitaire. Rentré chez lui, il affrontera les Turcs dans une bataille qui décidera de son drame intime, mais pas de celui de l’histoire. A cette résignation s’en ajoute une autre : celle de l’homme impuissant à résoudre les grands problèmes de l’existence et qui dépassent les forces humaines : la mort, la souffrance, le mal, l’oppression. Déçu par cette impuissance, le prince comprend que son renoncement n’est qu’une liberté qui se résigne à sa tâche humaine, faute de pouvoir se réaliser plus durablement : tel est le sens du mot de Kierkegaard qui donne son titre au roman.”
(https://www.numilog.com/1053706/Le-chevalier-de-la-resignation.ebook)
Traducere din limba franceză de Ileana Cantuniari
Postfaţă de Monica Nedelcu
Traducere de Coman Lupu
La trilogía sobre el emperador Nerón: El maestro del emperador (2000), centrada en su preceptor Séneca.
Ilustrații: I. Apostolescu
Cu prefață de d. Iuliu Valaori
Author of "The Iliad for Boys and Girls," and "The Odyssey for Boys and Girls".
New York, The Macmillan Company, 1919 [1908]
Traducere din limba engleză de Andrei Pogăciaș
The Odissey. A graphic novel by Gareth Hinds
Based on Homer's epic poem
Candlewick Press, Somerville (Massachusetts), 2010