vrea

română

Din latină *volere.

(v.tranz.) (urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). a fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a voi, a intenționa.
(v.tranz.) a pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva.
(v.tranz.) a dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva.
(v.refl.) a dori să fie, să devină ceva ori cineva.
Fiecare s-a vrut mai bun.
(v.tranz.) a consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord.
(v.tranz.) (mai ales în forma negativa) a putea, a fi în stare.
Focul nu vrea să ardă.
(v.tranz.) (pop.) a fi gata, pe cale sau pe punctul de...
Când vru să moară își chemă feciorii.
(v.tranz.) (ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului)
Mâine vei merge la teatru
(v.tranz.) (forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat)
Vestitor al unei vremi ce va să vie

(loc.adv.) Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând.

Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de...; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci
Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are?
Cum (sau ce) va vrea = orice
Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești
Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, = se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale
Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bună voie; constrâns de împrejurări
A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva
Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.)