vizită
Etimologie
Din franceză visite.
Pronunție
- AFI: /'vi.zi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vizită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vizită | vizite |
| Articulat | vizita | vizitele |
| Genitiv-Dativ | vizitei | vizitelor |
| Vocativ | vizită | vizitelor |
- faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie.
- oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație.
- deplasare zilnică făcută în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de către medici, însoțiți de personalul auxiliar.
- deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc
Traduceri
faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea
Referințe
- DEX '98 via DEX online