uz
Etimologie
Din latină usus, italiană uso.
Pronunție
- AFI: /uz/
Substantiv
| Declinarea substantivului uz | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | uz | uzuri |
| Articulat | uzul | uzurile |
| Genitiv-Dativ | uzului | uzurilor |
| Vocativ | uzule | uzurilor |
- faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință.
- (spec.) (jur.) dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia.
- uzanță, obicei.
- (înv.) comportare, manieră.
Locuțiuni
- (loc.vb.) A face uz de... = a (se) folosi de...
Expresii
- Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online