Sari la conținut

servitor

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză serviteur.

Pronunție

  • AFI: /ser.vi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
servitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ servitor servitori
Articulat servitorul servitorii
Genitiv-Dativ servitorului servitorilor
Vocativ servitorule servitorilor
  1. persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p.gener.) orice persoană care muncește la stăpân; slugă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe