cântare
Etimologie
Din a cânta.
Pronunție
- AFI: /kɨn'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cântare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cântare | cântări |
| Articulat | cântarea | cântările |
| Genitiv-Dativ | cântării | cântărilor |
| Vocativ | cântare | cântărilor |
- acțiunea de a cânta și rezultatul ei.
- cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică.
- sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte.
- compoziție literară cu caracter laudativ.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online