caracatiță
Aspect
Etimologie
Din rusă каракатица.
Pronunție
- AFI: /ka.ra'ka.ti.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului caracatiță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | caracatiță | caracatițe |
Articulat | caracatița | caracatițele |
Genitiv-Dativ | caracatiței | caracatițelor |
Vocativ | ' | ' |
- (Octopus vulgaris) animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze.
- (fig.) persoană lacomă și hrăpăreață.
Traduceri
animal