Sari la conținut

Sexualitatea lui Isus din Nazaret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat.
Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții.
Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei.
Isus vindecând un paralitic. Cea mai veche portretizare a sa. Biserica Dura-Europos. 240 e.n.. Frescă descoperită în 1928, Siria.[1]

În ceea ce privește sexualitatea, mai exact orientarea sexuală, a lui Isus din Nazaret (în aramaică ישוע, Ieșu, în ebraică יֵשׁוּעַ‎, Ieșua arhaic Iehoșua, grecizat Ἰησοῦς, Iesous, latinizat Iesus; n. ca. 4 î.e.n., probabil Nazaret — d. ca. 30/33 e.n., Ierusalim), înțelegerea tradițională a bisericilor și teologilor creștini este că Isus nu s-a căsătorit și a rămas celibat până la moartea sa. Asta nu a împiedicat speculațiile despre teoriile alternative și deseori ignorate ale sexualității sale. Evangheliile și Noul Testament dezvăluie puțin despre acest subiect.

Isus a fost predicator evreu din zona Galileea, Iudeea și a trăit în timpul ocupației romane a Israelului. E cunoscut în urma relatărilor din Biblie dar și a altor manuscrise antice.[2][3][4]

Heterosexualitatea lui Isus

[modificare | modificare sursă]

Maria Magdalena

[modificare | modificare sursă]
Frescă din nava bisericii Dura-Europos, 240 e.n. și conține cea mai veche portretizare a Mariei Magdalena. Ea este arătată alături de alte două femei (a treia dispărând aproape complet din cauza pagubelor extinse), având fiecare o torță aprinsă și un bol de mir, în timp ce se apropie de mormântul lui Isus, care este încă sigilat.[5]

Evanghelia non-canonică după Filip (datând din jurul secolului al treilea) descrie relația lui Isus cu Maria Magdalena, folosind variante copte și combinate cu greaca antică a cuvântului κοινωνω (koinōnos). Această lucrare folosește corelații a cuvântului koinōnos și echivalențe copte pentru a se referi la împerecherea literală a bărbaților și femeilor în căsătorie și act sexual, dar și metaforic, referindu-se la un parteneriat spiritual și la reunificarea creștinului gnostic cu tărâmul divin.[6][7]

Maria Magdalena este menționată ca una dintre cele trei femei pe nume Maria „care a umblat mereu cu Domnul” și ca însoțitoare a sa (Filip 59.6–11). Lucrarea spune, de asemenea, că Domnul a iubit-o mai mult decât toți discipolii și obișnuia să o sărute des (63.34–36).[8] Autorul John Dickson susține că în creștinismul timpuriu era obișnuit ca un coleg credincios să se sărute cu altcineva, era o formă de salut (Pet. 5:14) și nu aveau conotații romantice.[9] Kripal scrie că „sursele istorice sunt pur și simplu prea contradictorii și simultan prea silențioase” pentru a face declarații absolute cu privire la sexualitatea lui Isus.[10]

O pagină din Nag Hammadi Codex II în care se află și Evanghelia după Filip

Bart Ehrman concluzionează că dovezile istorice nu spun ceva despre sexualitatea lui Isus – „cu siguranță nimic care să indice că Isus și Maria au avut o relație sexuală de orice fel”. Ehrman (savant al Noului Testament grec și al creștinismului timpuriu) spune că întrebarea pe care oamenii o pun cel mai des este dacă Maria Magdalena și Iisus din Nazaret s-au căsătorit între ei (după ce afirmația a fost popularizată în romanul Codul lui Da Vinci). În acest context, Ehrman susține:

Nu este adevărat că Manuscrisele de la Marea Moartă conțineau Evanghelii care discutau despre Maria și Isus. [...] Nici nu este adevărat că căsătoria dintre Maria și Isus este discutată în mod repetat în Evangheliile care nu au ajuns să fie incluse în Noul Testament. De fapt, nu se discută deloc - niciodată menționată, nici măcar o dată. [...] Nu este adevărat că Evanghelia după Filip o numește soție pe Maria.[11]

Există câteva pasaje celebre în care Isus pare că o sărută pe Maria Magdalena, este incomplet din cauza deteriorării manuscrisului original.

„și obișnuia să o sărute [adesea] pe [...]“

Pasajul pare să-l descrie pe Isus care o sărută, nespecificând în ce loc, pe Magdalena, aparent descrisă ca „stearpă” și „mama îngerilor” la începutul alineatului relevant și folosind o parabolă pentru a explica discipolilor de ce el o iubea mai mult decât îi iubea pe ei. Manuscrisul grec antic îl descrie pe Isus drept „koinonos” al Mariei, sau „însoțitor”.[12] Textul de mai jos e tradus din engleză americană. În textul inițial era trecut the companion of the.

„Cât despre Înțelepciunea care este numită „stearpă”, ea este mama [îngerilor]. Și companionul al [...] Maria Magdalena. [... o iubea] mai mult decât [pe toți] discipolii și obișnuia să o sărute [adesea] pe [...]. Restul [discipolilor ...] i-au spus: "De ce o iubești mai mult decât pe noi toți?" Mântuitorul a răspuns și le-a spus: "De ce nu vă iubesc ca pe ea? Când un orb și unul care vede sunt amândoi împreună în întuneric, nu sunt diferiți unul de altul. Când vine lumina, atunci cel care vede va vedea lumina, iar cel orb va rămâne în întuneric.“[note 1][13]

Evanghelia după Iuda

[modificare | modificare sursă]
Evanghelia după Iuda din Codex Tchacos pag. 33

Evanghelia după Iuda (Evanghelia despre Iuda) este o evanghelie gnostică datată cu carbon 220-340 e.n. și a fost descoperită în anii '70 lângă El Minya, Egypt.[14] Conține un dialog între Iisus Hristos și discipolul său Iuda Iscarioteanul.[15] [16]Conform acesteia, Iuda a fost discipolul care a înțeles cine este de fapt Isus,[17] [16][18] și a făcut voia lui Isus, dându-l pe mâna autorităților care i-au ucis trupul, eliberându-l astfel pentru a se întoarce în Împărăția lui Barbelo (Mama Divină).[19][20] Dar nu înainte de a îi spune lui Isus că are o viziune că cei 12 apostoli se vor lepăda de el, de Iuda. (Scena 3 din traducerea The NGS)[16].

Singurele referiri documentate anti-homosexuale, însă adresate în mod specific la adresa preoțimii din secolul I, sunt cele de mai jos conform traducerii oficiale The National Geographic Society:

[Isus a spus], „Cum sunt [preoții]?” [Iuda răspunde:] [...] [unii] își sacrifică propriii copii, alții neveste, în laudă [și] smerenie unul cu celălalt; unii dorm cu bărbații; unii sunt implicați în [sacrificare]; unii comit o multitudine de păcate și fapte de nelegiuire. Și bărbații care stau [înainte] altarului invocă numele tău [...] După ce au spus acest lucru, au tăcut, căci au fost tulburați."[21][16]

apoi continuă, Isus luându-se de preoți și cei care aduc jertfe la templu:

„Cei pe care i-ați văzut primind jertfele la altar [...] Vitele pe care le-ai văzut aduse pentru sacrificiu, sunt mulți oameni conduși rătăciți înaintea acelui altar. [...] După ce un alt bărbat va sta acolo de la [curvari], iar altul [va] sta acolo de la ucigașii de copii, iar altul dintre cei care dorm cu bărbații, și cei care se abțin și restul oamenilor impuri și nelegiuți și în eroare, și cei care spun: „Suntem ca îngerii”; ei sunt stelele care duc totul la concluzia sa. Căci generațiilor umane s-a zis: Uite, dumnezeu a primit jertfa ta din mâinile unui preot - adică un preot al greșelii. Dar domnul, domnul universului, este cel care poruncește: „În ultima zi vor fi dați de rușine."[22]

Homosexualitatea lui Isus

[modificare | modificare sursă]

Iisus a fost un rabin, un învățător și toți rabinii pe vremea respectivă erau căsătoriți; nu există nici o referire vizavi de o eventuală căsătorie.[23][6] Dacă măcar printre apostoli s-ar fi numărat un homosexual, am fi avut cel puțin din punct de vedere statistic o oglindire a societății, conform datelor demografice din ziua de astăzi privind orientarea sexuală.[24][25][26][27][28][29]Orientare homosexuală sau bisexuală pentru bărbați în lumea iudaică antică însemna pedeapsa cu moartea; era interzisă de religia și cultura iudaică din acele vremuri.[30][31][32][33][34][35][36][37] Unii istorici teologi afirmă că Isus era născut cu o orientare non-heterosexuală.[38][39]

Discipolul pe care Iisus l-a iubit

[modificare | modificare sursă]

Evanghelia după Ioan face referiri la ucenicul pe care Iisus îl iubea (Ioan 13:23, 19:26, 21:7–20), o bucată de text care nu apare în Evangheliile sinoptice. În text, acest discipol iubit este prezent la răstignirea lui Isus, împreună cu mama lui Isus, Maria.

Ucenicul pe care Iisus îl iubea poate fi o auto-referire a autorului Evangheliei (Ioan 21:24), în mod tradițional privit ca Ioan Apostolul. Rollan McCleary, autorul volumului Signs for a Messiah, consideră că această identificare ar face fraza extrem de semnificativă.[40] În Evanghelia după Ioan regăsim paragrafele, traduse conform vocabularului contemporan:[41][42][43]

Isus și Ioan la Cina cea de Taină, de Valentin de Boulogne

Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: “Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el și s-a încins, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare. Ioan 21:7

Când a văzut Isus pe mama Sa, și lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: “Femeie, iată fiul tău!” Ioan 19:26

Petru s-a întors și a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care la Cină se rezemase pe pieptul lui Isus și zisese: “Doamne, cine este cel ce Te vinde?” Ioan 21:20

Surorile au trimis la Isus să-I spună: “Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav. Ioan 11:3

Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. Și ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus și I-a zis: “Doamne, cine este?” Ioan13:23 [41][42][43]

În următoarele secolele, referința a fost folosită de cei care au implicat o interpretare a pasajului ca homosocială sau homoerotică a relației. De exemplu, savantul Louis Crompton spune că Sfântul Aelred din Rievaulx, în lucrarea sa De spiritali amicitia („Prietenie spirituală”), s-a referit la relația lui Isus și Ioan Apostolul ca la o „căsătorie” și a menținut-o ca exemplu de sancționare a „prieteniei” între clericii acelor vremuri.[44]

James I al Angliei s-a putut baza pe o tradiție pre-existentă atunci când a apărat relația homoerotică cu tânărul Duc de Buckingham: "Aș dori să vorbesc în numele meu și să nu cred că este un defect, pentru că Isus Hristos a făcut-o la fel și, prin urmare, nu pot fi învinovățit. Hristos l-a avut pe al său Ioan, iar eu îl am pe George."[45] Frederic cel Mare a scris ceva similar în poemul său Palladium din 1749, care cuprinde rândurile: „Acest bun Iisus, cum crezi că l-a determinat pe Ioan să doarmă în patul său? Nu puteți vedea că era [ca și; ca un] Ganymede?"[46]

Alții care au dat glas acestei interpretări a relației dintre Iisus și Ioan au fost filozofii Denis Diderot și Jeremy Bentham și mulți alții.[47]

Bob Goss, teolog, apărător al persoanelor LGBTI și autorul Jesus Acted Up, A Gay and Lesbian Manifest și Queering Christ, Beyond Jesus Acted Up[48] a spus despre interacțiunea dintre Isus și Ioan, că „este o relație homosexuală [...]. Un cititor grec din antichitate ar înțelege."[49]

În schimb, scriitorul și teologul Robert Gagnon a susținut că cuvântul grecesc tradus ca „iubit” este agape (folosit, de exemplu, în Ioan 3:16; „pentru că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult”), mai degrabă decât cuvântul grecesc de referire spre dragostea sexuală, eros.[50] Pe de altă parte, Theodore W. Jennings Jr. observă că „erosul nu apare nici în Noul Testament, nici în Septuaginta” și că aceștia folosesc agape pentru a se referi la „dragostea unui soț pentru soția sa; și chiar a iubirii ilicite și a dorinței neîmplinite", inclusiv folosit în toată Cântarea lui Solomon.[51]

Personajul în veșminte de in din Evanghelia după Marcu

[modificare | modificare sursă]

Evanghelia după Marcu (14:51–52) descrie, tradus mai jos conform vocabularului contemporan, cum în Grădina Ghetsimani:

„Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, îl urma pe Isus. [Paznicii Templului] l-au prins și pe el, dar el și-a lăsat pânza de in și a fugit dezbrăcat.” Marcu 14:51-52[52][53]

Textul este de neînțeles și greu de interpretat pentru unii autori; mai mult, textul apare doar în Evanghelia după Marcu, ceea ce a determinat unii istorici și teologi să afirme că Marcu se descrie pe sine ca fiind tânărul din text.[54]

Ioan Botezătorul

[modificare | modificare sursă]

Mireasa lui Hristos este o metaforă pentru eclezie, asemănând relația dintre creștini și Isus ca o logodnă ce indică o viitoare nuntă, atunci când creștinii se vor reuni întru Isus Hristos. Părinții bisericii, precum Ciprian de Cartagina, au aplicat această metaforă asupra Bisericii încă din antichitate. În Evanghelia după Ioan (3:22–36), Ioan Botezătorul vorbește despre sine ca fiind „prietenul mirelui”, cu implicația că mirele lui Hristos (vezi și Matei 9:15) vine să-și întâlnească mireasa, deși nu este nimic specific pentru a identifica mireasa.[55]

Vindecarea servitorului centurionului din Evangheliile după Luca și după Matei

[modificare | modificare sursă]

Deși anumite pasaje din Noul Testament sunt controversate, cel puțin indică faptul că Isus nu era homofob. În Imperiul Roman era știut faptul că soldații romani aveau relații homosexuale. Prof. în teologie Bob Shore-Goss, susținut și de alți teologi[56][57][58][59][60][61] rezumă: „Chiar unul dintre miracolele lui Iisus este vindecarea servitorului centurionului. E în Evanghelia după Matei Matei 8:15-13 și în Evanghelia după Luca Luca 7:1-10. Matei folosește termenul de pais pentru a-l descrie pe servitorul acela, care este în esență un concubin al centurionului. De la cuvântul acesta provine și termenul de pederastie. E o relație sexuală. Vine la Iisus și îi cere să-l vindece. Iisus întreabă dacă să-l vindece și sutașul răspunde, 'Nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cuvântul și se va vindeca băiatul meu.' Iisus spune despre credința centurionului, aflat într-o relație homoerotică, că 'la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credință'. 'Doamne, nu sunt vrednic să te primesc, ci numai zi cu cuvântul și mă voi vindeca.' [... ] Biserica din secolul doi știa foarte bine lucrurile astea, înțelegea perfect că e vorba de o relație homosexuală și nu făcea mare caz din asta.“[62]

Kenneth James Dover (savant pe limba greacă veche) subliniază faptul că pais nu înseamnă servitor. Înseamnă amant. În Tucidide, în Plutarh, în nenumărate surse grecești acest termen se referă la partenerul junior dintr-o relație de același sex. O relație erastes-pais consta, în general, dintr-un bărbat oarecum mai în vârstă, de obicei un soldat între 18 și 30 de ani și un adolescent mai tânăr, de obicei între 13 și 18 ani. Uneori, acel adolescent era un sclav.[63][64]

Lazăr în Evanghelia secretă după Marcu

[modificare | modificare sursă]
Pagina 2 din Scrisoarea lui Clement către Theodoros în care se consemnează texte din Evanghelia secretă după Marcu. 198 x 148 mm.

În Evanghelia secretă după Marcu (Evanghelia pierdută după Marcu; Evanghelia mistică după Marcu) separată și non-canonică (evan. non-canonică = evanghelie neinclusă în Noul Testament la Conciliul de la Nicea) și care pasaje din ea au fost incluse în controversata scrisoare de la Mar Saba a lui Clement de Alexandria, pe care Morton Smith a susținut că a descoperit-o în 1958.[65][66] - afirmă că Isus a învățat într-o noapte „misterul Împărăției lui Dumnezeu” cu un tânăr ce purta doar o pânză de in. Acest lucru a fost legat de opiniile unui grup filozofic și de critici antici denumit carpocrați (inițiat de Carpocrates din Alexandria). Unii comentatori moderni îl interpretează ca un botez, alții ca o formă de inițiere sexuală, iar alții ca o alegorie pentru o inițiere non-sexuală într-o sectă gnostică.[67] Cu toate acestea, autorul Evangheliei secrete după Marcu este încă o problemă de dezbatere[68]. Unii cercetători consideră că e un fals în timp ce alții cred că este autentică, aceasta fiind un apocrifon.

Controversata scrisoare a lui Clement de Alexandria, descrie amănunte despre cum l-a „înviat Iisus pe un tânăr bogat”, evident și pe baza relatării învierii lui Lazăr din Evanghelia după Ioan.

„Și ei ajung în Bethania. Și o anumită femeie al cărei frate murise era acolo. Și, venind, s-a pus în fața lui Isus și i-a spus: „Fiul lui David, ai milă de mine”. Dar ucenicii au mustrat-o. Și Iisus, înfuriat, a plecat cu ea în grădina în care se afla mormântul și imediat a fost auzit un mare plânset din mormânt. Și mergând lângă, Iisus a dat jos piatra de la ușa mormântului. Și imediat, mergând acolo unde era tănărul, a întins mâna și l-a ridicat, apucându-i mâna.”

apoi textul continuă relatarea:

„Însă tânărul a privit la el, l-a iubit și a început să-l roage să-l lase împreună cu el. Și ieșind din mormânt, s-au dus în casa tânărului, căci acesta era bogat. Și după șase zile, Iisus i-a spus ce să facă și seara tânărul a venit la el, purtând doar o haină de pânză peste trupul (său) gol. Și a rămas cu el în noaptea aceea, căci Iisus l-a învățat taina Împărăției lui Dumnezeu. După aceea, el s-a întors pe celălalt mal al Iordanului.”[69]

Morton Smith a comentat că din acest fragment ar putea reieși că Isus a fost homosexual: „eliberarea de lege ar fi putut rezulta prin înfăptuirea unirii spirituale prin unire fizică”, și că Isus ar fi avut contacte sexuale cu bărbații pe care-i boteza.[70]

Referința la eunuci din Evanghelia după Matei

[modificare | modificare sursă]

În Evanghelia după Matei, Iisus este raportat la comportamentul eunucilor pentru a ilustra o abordare interesantă a sexualității și căsătoriei.[71]

Niște farisei au venit și l-au întrebat dacă un bărbat are voie să divorțeze de soția lui din orice motiv. Isus le-a răspuns că „Creatorul i-a făcut bărbat și femeie“ și că e un păcat să divorțeze.

Apoi ucenicii i-au zis „Dacă astfel stau lucrurile cu soțul și soția, nu merită să te căsătorești!“. El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. Căci există eunuci care s-au născut așa din pântecele mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s-au făcut eunuci de dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să-l primească“ Matei 19:3–12[72]

Termenul „eunuc” se referă în mod normal la un om castrat. Mai mulți teologi și comentatori biblici au interpretat acest pasaj ca indicând sprijinul lui Isus pentru celibat.[note 2] Primul scriitor creștin Origen a interpretat cuvintele lui Isus literal și astfel s-a castrat fizic ca un act de devotament.[73] Primul părinte al Bisericii Tertulian a scris că Isus însuși a trăit ca un „eunuc”, [note 3] asemenea a încurajat oamenii să adopte această practică.[74] Alți teologi, istorici sau specialiști pe orientare sexuală, identitate de gen sau sexologi, din zilele noastre, zic că se referă la persoanele transgen, intersex sau doar la persoanele cu o orientare asexuală sau homosexuală.[75][76][77][78][79][80][81][82] Prof. emerit Halvor Moxnes în istoria religiilor de la Det teologiske fakultet, UiO spune:

„În această perspectivă, sugestia că Isus a fost căsătorit și a avut copii este doar o încercare de a-l plasa în normalitate. Dar el nu aparținea acolo. Iisus a ales ca normă încălcarea cutumei și s-a așezat printre marginali. Prin urmare, cu o expresie modernă, aș spune că Isus a fost homosexual!“[83][84][85]

Polisexualitatea lui Isus

[modificare | modificare sursă]

Orson Hyde a spus că Iisus a fost un poligamist care a fost căsătorit cu Maria Magdalena, Marta și Maria din Betania și a născut copii cu ele. De asemenea, el a zis că nunta din Cana Galileii a fost propria nuntă a lui Isus.[86][87][88][89] Această idee nu este doctrina oficială a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă[90] deși a intrat cu siguranță în folclorul mormon.[91][92]

Informații corelate

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ TEXTUL ORIGINAL: As for Wisdom who is called "the barren", she is the mother [of the] angels. And the companion of the [...] Mary Magdalene. [... loved] her more than [all] the disciples [and used to] kiss her [often] on her [...]. The rest of [the disciples...] They said to him, "Why do you love her more than all of us?" The Savior answered and said to them, "Why do I not love you like her? When a blind man and one who sees are both together in the darkness, they are no different from one another. When the light comes, then he who sees will see the light, and he who is blind will remain in darkness.
  2. ^ In the ancient Middle East and Asia, eunuchs often served as officials overseeing harems, or in other Royal positions. See Encyclopaedia of the Orient Arhivat în , la Wayback Machine. for more details.
  3. ^ Note: There is some controversy in this statement as in context, spado, which in most cases means "eunuch", is generally translated as "virgin" as in here and a fuller explanation can be found here. e.g. Tertullian, On Monogamy, 3: "...He stands before you, if you are willing to copy him, as a voluntary spado (eunuch) in the flesh." And elsewhere: "The Lord Himself opened the kingdom of heaven to eunuchs and He Himself lived as a eunuch. The apostle [Paul] also, following His example, made himself a eunuch..."
  1. ^ Yale University. „Dura-Europos: Excavating Antiquity | Yale University Art Gallery. media.artgallery.yale.edu”. Accesat în 28 octombrie 1920.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  2. ^ Jesus Remembered by James D. G. Dunn 2003 ISBN 0-8028-3931-2 page 339
  3. ^ Brown (1994) p. 964 Carson (1992) et al., pp. 50–56. Crossan (1993), pp. xi–xiii. Fredriksen (1999), pp. 6–7, 105–10, 232–34, 266. Meier (1991), pp. 68, 146, 199, 278, 386. Meier (1994), pp. 12–13. Vermes (1973), p. 37. Maier, Paul L. (). In the Fullness of Time. Kregel. pp. 1, 99, 121, 171.  Wright, N. T. (). The Meaning of Jesus: Two Visions. HarperCollins. pp. 32, 83, 100–102, 222. Witherington III, Ben. pp. 12–20.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Robert E. Van Voorst states that biblical scholars and classical historians regard theories of non-existence of Jesus as effectively refuted. Van Voorst, Robert E (2000). Jesus Outside the New Testament: An Introduction to the Ancient Evidence. Eerdmans Publishing. ISBN 0-8028-4368-9 page 16
  5. ^ Haskins, Susan (). Mary Magdalen: Myth and Metaphor, , ISBN 978-1-8459-5004-0. New York City, New York: Pimplico. p. 58. 
  6. ^ a b Phipps, William E. (). The Sexuality of Jesus. Resource Publications. 
  7. ^ Marjanen, Antti (). The Woman Jesus Loved: Mary Magdalene in the Nag Hammadi Library and Related Documents. Leiden: Brill. pp. 151–60 et passim. ISBN 9004106588. 
  8. ^ King, Karen L. "Women In Ancient Christianity: The New Discoveries". Frontline: The First Christians. Web: 2 November 2009.
  9. ^ The Christ Files: How Historians Know What They Know About Jesus, John Dickson, p. 95 (Sydney South: Blue Bottle Books, 2006). ISBN: 1-921137-54-1
  10. ^ Jeffrey John Kripal, The Serpent's Gift: Gnostic Reflections on the Study of Religion, p. 52 (Chicago: The University of Chicago Press, 2007). ISBN: 0-226-45380-4 ISBN: 0-226-45381-2
  11. ^ B. D. Ehrman, Peter, Paul, and Mary Magdalene: The Followers of Jesus in History and Legend. New York: Oxford, 2006. p. 248.
  12. ^ Schaberg 2004, pp. 152-.
  13. ^ Isenberg, Wesley W. (). "The Gospel of Philip". The Nag Hammadi Library in English. Brill. ISBN 90-04-08856-3 – via Coptic Gnostic Library Project. In Robinson, James McConkey (ed.). p. 139. 
  14. ^ BRIAN HANDWERK. „Gospel of Judas Pages Endured Long, Strange Journey”. Accesat în . 
  15. ^ Ehrman, Bart (). „The Gospel of Judas: An Overview”. The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 98. ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în . 
  16. ^ a b c d Rodolphe Kasser, Marvin Meyer, and Gregor Wurst,François Gaudard. „THE GOSPEL OF JUDAS Translated by Rodolphe Kasser, Marvin Meyer, and Gregor Wurst, in collaboration with François Gaudard” (PDF). Accesat în . 
  17. ^ Ehrman, Bart (). „The Discovery of the Gospel of Judas”. The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 67. ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în . 
  18. ^ Ehrman, Bart (). „The Gospel of Judas: An Overview”. The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 91. ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în . 
  19. ^ Ehrman, Bart (). „Jesus, Judas and the Twelve in the Gospel of Judas”. The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 130. ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în . 
  20. ^ Ehrman, Bart (). „The Gospel of Judas and Early Christian Gnosticism”. The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 104. ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în . 
  21. ^ TEXT ORIGINAL: [Jesus said], “What are [the priests] like?” They [said, “Some …] two weeks; [some] sacrifice their own children, others their wives, in praise [and] humility with each other; some sleep with men; some are involved in [slaughter]; some commit a multitude of sins and deeds of lawlessness. And the men who stand [before] the altar invoke your [name], and in all the deeds of their deficiency, the sacrifices are brought to completion […].” After they said this, they were quiet, for they were troubled.
  22. ^ TEXT ORIGINAL: Jesus said to them, “Those you have seen receiving the offerings at the altar—that is who you are. That is the god you serve, and you are those twelve men you have seen. The cattle you have seen brought for sacrifice are the many people you lead astray [40] before that altar. […] will stand and make use of my name in this way, and generations of the pious will remain loyal to him. After hi another man will stand there from [the fornicators], and another [will] stand there from the slayers of children, and another from those who sleep with men, and those who abstain, and the rest of the people of pollution and lawlessness and error, and those who say, ‘We are like angels’; they are the stars that bring everything to its conclusion. For to the human generations it has been said, ‘Look, God has received your sacrifice from the hands of a priest’—that is, a minister of error. But it is the Lord, the Lord of the universe, who commands, ‘On the last day they will be put to shame.’”
  23. ^ Mollenkott, Virginia Ramey (). Omnigender: A Trans-Religious Approach. Pilgrim Press. 
  24. ^ Caceres, C.; Konda, K.; Pecheny, M.; Chatterjee, A.; Lyerla, R. (). „Estimating the number of men who have sex with men in low and middle income countries”. (Suppl. III): iii3–iii9. doi:10.1136/sti.2005.019489. PMC 2576725 Accesibil gratuit - PMID 16735290. PMC. p. 10. 
  25. ^ Sarah Burkill; et al. (). „Using the Web to Collect Data on Sensitive Behaviours: A Study Looking at Mode Effects on the British National Survey of Sexual Attitudes and Lifestyles (Tables S2 and S3)”. 11 (2): e0147983. doi:10.1371/journal.pone.0147983. PMC 4750932 Accesibil gratuit. PMID 26866687. PLOS ONE. p. 24. 
  26. ^ Dentsu, Japonia. „電通ダイバーシティ・ラボが「LGBT調査2018」を実施”. Accesat în . 
  27. ^ „הסר תיוג: שליש מהצעירים בישראל לא מגדירים את עצמם כסטרייטים לחלוטין”. . Accesat în . 
  28. ^ Paul Oestreicher. „Was Jesus gay? Probably”. Accesat în . 
  29. ^ Ehrman, Bart D. (). Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew, ISBN 978-0-19-972712-4. Oxford University Press. 
  30. ^ Woggon, Harry A. (). A Biblical and Historical Study of Homosexuality. Journal of Religion and Health. Springer. 
  31. ^ Rebecca T. Alpert. „A Comprehensive Historical Encyclopedia. Jewish Women's Archive”. Accesat în . 
  32. ^ Abu Imran Musa ibn 'Ubayd Allah Maimun al Qurtubi al Israili (). Mișne Tora. Univ. 
  33. ^ William Loader (). Sexuality and the Jesus Tradition; ISBN-13: 978-0802828620. Wm. B. Eerdmans-Lightning Source; NEW STIFF WRAPS. p. 55. 
  34. ^ Rabbi Chaim Rapoport (). Judaism and Homosexuality: An Authentic Orthodox View ISBN-13: 978-0853034520. Vallentine Mitchell. 
  35. ^ Phipps, William (). The sexuality of Jesus. Pilgrim Press. p. 60-122. 
  36. ^ Horner, Tom M. (). Jonathan Loved David ISBN-13: 978-0664241858. Westminster John Knox Press; 1st edition. p. 120-300. 
  37. ^ P. Moeyes (). Siegfried Sassoon: Scorched Glory: A Critical Study. Palgrave Macmillan. 
  38. ^ Paul Oestreicher. „Was Jesus gay? Probably”. The Guardian. Accesat în . 
  39. ^ Kenneth Rapoza. „Questioning The Sexuality Of Jesus”. Forbes. Accesat în . 
  40. ^ Crosswalk: Gay Jesus' Claim Draws Fire by Patrick Goodenough, Pacific Rim Bureau Chief, CNSNews.com.
  41. ^ a b David L. Baker G. K. Beale C. H. Dodd Francis Foulkes R. T. France Scott J. Hafemann Morna D. Hooker G. P. Hugenberger Walter C. Kaiser Jr. Barnabas Lindars Richard N. Longenecker I. Howard Marshall S. V. McCasland Richard T. Mead Roger Nicole Philip Barton Payne Vern Sheridan Poythress David Seccombe Klyne Snodgrass Albert C. Sundberg Jr. (). The Right Doctrine from the Wrong Texts?: Essays on the Use of the Old Testament in the New. Baker Academic.  line feed character în |nume= la poziția 15 (ajutor)
  42. ^ a b Zondervan (Author & Co.) (). NIV, NKJV, NLT, The Message, Contemporary Comparative Study Side-by-Side Bible, Hardcover: The World’s Bestselling Bible Paired with Three Contemporary Versions; ISBN-13: 978-0310436928. Zondervan; Special edition edition. p. 972. 
  43. ^ a b Henry Makow PhD (). Mensonge et Seduction (French Edition). Silas Green. p. 112. 
  44. ^ Louis Crompton, Homosexuality and Civilization, p. 180
  45. ^ Royal Panoply, Brief Lives Of The English Monarchs, Carrolly Erickson, St. Martin's Press (May 2, 2006). ISBN: 0-312-31643-7
  46. ^ T. Blanning, Frederick the Great
  47. ^ Louis Crompton, Homosexuality and Civilization, p. 111.
  48. ^ Hansen, Jamie. „Goss challenges traditional Christian beliefs”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ Hank Hyena, "Was Jesus Gay: A search for the messiah's true sexuality leads to a snare of lusty theories", p.2, 1998–04 Arhivat în , la Wayback Machine..
  50. ^ Robert A. J. Gagnon, The Bible and homosexual practice (2001)
  51. ^ Theodore W. Jennings, Jr. The Man Jesus Loved (2003)
  52. ^ -, - (). Biblia. -. 
  53. ^ NTLR. „NTLR - Noua traducere in limba romănă a Bibliei”. Accesat în . 
  54. ^ Robert J. Myles, Dandy Discipleship: A Queering of Mark’s Male Disciples Arhivat în , la Wayback Machine. JMMS 4:2 (2010), p. 66–81.
  55. ^ Cyprian of Carthage, De Ecclesiae Catholicae Unitate, 4–6
  56. ^ Goss, Robert (). Jesus acted up: A gay and lesbian manifesto. ISBN-13: 978-0060633189. HarperSanFrancisco. 
  57. ^ Ian Paul. „Did Jesus heal the centurion's gay lover?”. Accesat în . 
  58. ^ Vila, Enric (). The Centurion's Servant in Jesus' Gospels: a Queer Love Story?. WYDAWNICTWO NEWSROOM. 
  59. ^ Zeichmann, Christopher B (). Rethinking the Gay Centurion: Sexual Exceptionalism, National Exceptionalism in Readings of Matt. 8:5-13//Luke 7:1-10. University of Toronto. 
  60. ^ Ian Paul. „Did Jesus heal the centurion's gay lover?”. Accesat în . 
  61. ^ Theodore W. Jennings, Jr., Tat-Siong Benny Liew (). "The Centurion in Matthew 8:5–13: Consideration of the Proposal of Theodore W. Jennings, Jr., and Tat-Siong Benny Liew". Journal of Biblical Literature. JSTOR 27638351. Journal of Biblical Literature. 
  62. ^ Jules Suzdaltsev. „A fost Iisus gay?”. Accesat în . 
  63. ^ Dover, J. Kenneth (). Greek Homosexuality. Harvard University Press. 
  64. ^ Jay Michaelson. „When Jesus Healed a Same-Sex Partner”. Accesat în . 
  65. ^ Smith, Morton - Clement of Alexandria and Secret Mark: The Score at the End of the First Decade. Harvard Theological Review. octombrie 1982.
  66. ^ Smith, Morton - Clement of Alexandria and a Secret Gospel of Mark. Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1973. ISBN 0-674-13490-7
  67. ^ Miller, Robert J. (). The Complete Gospels: annotated Scholars Version. HarperSanFrancisco. p. 411. ISBN 9780060655877. 
  68. ^ Alden Bass. „Was Jesus Gay?—An Examination of the Secret Gospel of Mark”. Accesat în . 
  69. ^ Wilson, Ian - Jesus: The Evidence. San Francisco. Harper& Row Publishers, 1984, pag. 27
  70. ^ Ehrman, Bart D. () [2003]. „The Forgery of an Ancient Discovery? Morton Smith and the Secret Gospel of Mark”. Lost Christianities. The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew (în engleză). Oxford, New York: Oxford University Press. p. 81. ISBN 978-0-19-518249-1. 
  71. ^ Halvor Moxnes, James G Crossley, Ward Blanton (). Jesus Beyond Nationalism: Constructing the Historical Jesus in a Period of Cultural Complexity. ISBN 1134939000, 9781134939008. Routledge.  horizontal tab character în |titlu= la poziția 101 (ajutor)
  72. ^ NTLR. „NTLR - Noua Traducere în Limba Română a Bibliei”. Accesat în . 
  73. ^ J. David Hester (2005). Eunuchs and the Postgender Jesus: Matthew 19:12 and Transgressive Sexualities. Journal for the Study of the New Testament, Vol. 28, No. 1, 13–40 (2005)
  74. ^ Tertullian, Adversus Marcionem i.29.
  75. ^ Cornwall, Susannah (). Sex and Uncertainty in the Body of Christ: Intersex Conditions and Christian Theology (Gender, Theology and Spirituality). Routledge. 
  76. ^ Herzer, Linda (). Bible and the Transgender Experience: How Scripture Supports Gender Variance. Pilgrim Press. 
  77. ^ Limbaugh, David (). Finding Jesus in the Old Testament. Regnery Publishing. 
  78. ^ Megan Sauter. „Eunuchs in the Bible.What is a eunuch in the Bible? BIBLICAL ARCHAEOLOGY SOCIETY”. Accesat în . 
  79. ^ John W. Martens. „A Scriptural look at Jesus' teachings on marriage and divorce”. Accesat în . 
  80. ^ LAYTON E. WILLIAMS. „10 BIBLE PASSAGES THAT TEACH A CHRISTIAN PERSPECTIVE ON HOMOSEXUALITY”. Accesat în . 
  81. ^ LifeJourney Church. „Jesus said some are born gay”. Accesat în 28 octombrie 1968.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  82. ^ A. Philip Brown, II. „Does Jesus' Reference to Eunuchs Affirm Transgender People?”. Accesat în . 
  83. ^ Halvor Moxnes (). Jesus and the Rise of Nationalism: A New Quest for the Nineteenth Century Historical Jesus. Bloomsbury Academic. p. 75. 
  84. ^ Halvor Moxnes (). Putting Jesus in His Place: A Radical Vision of Household and Kingdom. Westminster John Knox. 
  85. ^ Halvor Moxnes, professor emeritus, Det teologiske fakultet, UiO. „Was Jesus gay?”. Accesat în . [nefuncțională]
  86. ^ Orson Hyde, Conference message, October 6, 1854, Journal of Discourses 2:82
  87. ^ Inside Today's Mormonism by Richard Abanes 2007 ISBN: 0-7369-1968-6 page 239
  88. ^ A Disparity in Doctrine and Theology by E Roberts 2011 ISBN: 1-4497-1210-X page 54
  89. ^ Cky J. Carrigan. „Did Jesus Christ Marry and Father Children?”. Evangelical Ministries to New Religions. Arhivat din original la . Accesat în . 
  90. ^ Barams, Cooper. „Do Mormons Believe that Jesus Christ Was Married and Practiced Polygamy?”. Accesat în . 
  91. ^ Pratt, Orson (octombrie 1853), „Celestial Marriage”, The Seer, 1 (10), p. 159 
  92. ^ Wilford Woodruff, Journal Entry 1883-07-22, reporting on a sermon given by Joseph F. Smith.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sexualitatea_lui_Isus_din_Nazaret&oldid=15699782