Sari la conținut

Romulus Scărișoreanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Romulus Scărișoreanu
Date personale
Născut4 aprilie 1870
Rucăr, Argeș, România Modificați la Wikidata
Decedat1950, 80 de ani[1]:p. 246
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriConstantin Scărișoreanu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 1 Cavalerie
În funcție
1919 - 1924
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1888 - 1890)
Școala Superioară de Război
Activitate
Ramura Cavalerie
GradulSublocotenent (1890)
Locotenent (1895)
Căpitan (1901)
Maior (1910)
Locotenent-colonel (1914)
Colonel (1916)
General de brigadă (1917)[3]
A comandat1919-1924 - comandant al Diviziei 1 Cavalerie
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Ordinul Mihai Viteazul ()  Modificați la Wikidata

Romulus Scărișoreanu (n. 4 aprilie 1870, Rucăr - d. 1950, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment și brigadă în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.[4]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 5 Călărași în luptele din Dobrogea, din campania din 1916.

Pentru bravura și destoiniciia cu care a condus brigada și un detașament mixt în luptele de la Amzacea, Topraisar și Carachioi, în septembrie 1916. În luptele de la Soveja și Pralea, a determinat în luna decembrie 1916 cu detașamentul său frontul pe care s-a stabilit apoi o divizie română.
Înalt Decret no. 1327 din 11 noiembrie 1917[5]:p. 110

Romulus Scărișoreanu s-a născut la Rucăr, într-o familie din mica boierime. A fost frate cu generalii Constantin Scărișoreanu (1869-1937) și Cornel Scărișoreanu (1880-1944).[2]:p. 21

A fost sportiv de performanță, practicând echitația. A deținut, recordurile naționale pe distanțele: București - Constantinopol (1907); Constantinopol - Constanța (1907) și Roman - București (două zile).).[2]:p. 21

Cariera militară

[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Romulus Scărișoreanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori și al Regimentului 9 Călărași.[6][7][8][9]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Călărași, comandant al Brigăzii 2 Călărași și al Brigăzii 5 Călărași, remarcându-se pe timpul acțiunilor militare din Dobrogea din campania anului 1916 și în Bătălia de la Oituz.[4]

În perioada 1919-1924 a comandat Divizia 1 Cavalerie, în fruntea căreia a participat la operațiile militare postbelice din Transilvania (1919-1920).[10]:p. 138

  • Călare dela București la Constantinopol și dela Constantinopol la Constanța. Marș de rezistență Executat de Căpitanu R. Scărișoreanu și A. Alexiu, București (Tip. G. A. Lăzăreanu), 1909[11]
  1. ^ Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
  2. ^ a b c Romulus Scărișoreanu, în „Enciclopedia Argeșului și Muscelului”, vol. IV, Golești, 2014
  3. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  4. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  5. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  8. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  9. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  10. ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
  11. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera S, accesat la 10 aprilie 2016
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916–1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979