Sari la conținut

Raffaello Riccardi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Raffaello Riccardi
Date personale
Nume la naștereRaffaello Riccardi Modificați la Wikidata
Născut[2] Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat1977 (77 de ani) Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Ministrul schimburilor și valutelor Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deSalvatore Gatti[*]
Succedat deOreste Bonomi[*][[Oreste Bonomi (politician italian)|​]]
În funcție
 – 
Precedat deFelice Guarneri[*]
Succedat deSalvatore Gatti[*]
Consilier național al Camera dei Fasci e delle Corporazioni[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăXXX legislatura del Regno d'Italia[*][[XXX legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
Deputat al Regatului Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăXXIX legislatura del Regno d'Italia[*][[XXIX legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
În funcție
 – [1]
LegislaturăXXVIII legislatura del Regno d'Italia[*][[XXVIII legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
În funcție
 – [1]
LegislaturăXXVII legislatura del Regno d'Italia[*][[XXVII legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]

Partid politicPartidul Național Fascist  Modificați la Wikidata

Raffaello Riccardi (n. , Moscova, Imperiul Rus – d. 1977, Roma, Italia) a fost un om politic și conducător sportiv italian, fost ministru al schimburilor și valutelor (1939-1943) în guvernul condus de Mussolini.

Născut dintr-o mama rusă, a participat la Primul Război Mondial ca ofițer de cavalerie. După război s-a alăturat mișcării fasciste, fiind unul dintre fondatorii organizației Fascio di Combattimento din Senigallia în iulie 1920 și a organizației similare din Pesaro câteva luni mai târziu (în regiunea Marche a fondat și condus săptămânalul L'Ora). A absolvit studii de drept și a devenit lider provincial al Partidului Național Fascist la începutul anilor 1920. Secretar personal al deputatului Silvio Gai, Riccardi a fost ales membru al Parlamentului la alegerile legislative din 1924 pe lista fascistă.

Confirmat ca deputat în urma alegerilor parlamentare care au avut loc cinci ani mai târziu, a fost cooptat în guvernul condus de Mussolini mai întâi ca subsecretar al Ministerului Comunicațiilor (9 iulie 1928 - 11 septembrie 1929), apoi ca subsecretar al Ministerului Aeronauticii (12 septembrie 1929 - 6 noiembrie 1933). În anul 1934 a fost reales deputat.[3] A fost numit președinte al Institutului Național de Export la mijlocul anilor 1930.

A fost desemnat apoi ministru al schimburilor și valutelor (31 octombrie 1939 - 18 februarie 1941, 8 mai 1941 - 6 februarie 1943): în această calitate l-a informat pe Duce că Marcello Petacci a fost implicat în 1942 în mai multe scandaluri financiare. Între 1938 și 1939 a fost președinte general al clubului Polisportiva S.S. Lazio și a deținut și funcția de președinte al Federației Italiene de Box. În 1939 a devenit consilier național al Camera dei Fasci e delle Corporazioni, care a înlocuit Camera Deputaților în calitate de cameră inferioară a Parlamentului, până în august 1943,[4] precum și consul general al organizației paramilitare fasciste a cămășilor negre Milizia Volontaria per la Sicurezza Nazionale. A fost locotenent-colonel aviator în rezervă.[5]

În 1942 i s-a acordat titlul de doctor în drept honoris causa al Universității din Urbino. Înlocuit din funcție de Oreste Bonomi, după remanierea guvernului Mussolini, a fost arestat prin ordin al lui Pietro Badoglio și închis în închisoarea Regina Coeli: a fost eliberat de germani în septembrie 1943 și dus la München, a susținut statul marionetă Republica Socială Italiană, fără a deține însă posturi administrative în cadrul acesteia.

În iulie 1947 a fost judecat pentru unele acțiuni violente care au avut loc în 1922 în Fossombrone, dar a fost achitat din lipsă de probe. Riccardi, căruia îi apăruse deja în 1939 volumul Pagine Squadriste, a publicat în 1946 o carte de memorii; s-a retras mai târziu din viața publică. A locuit în orașul Lugano din Elveția și a decedat la Roma. Este menționat de unele surse ca „Raffaele”.

  • Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Comandor (6 noiembrie 1941) „pentru deosebita activitate în progresul Aeronauticei Italiene, care s-a afirmat în timp de pace și a înscris pagini de glorie nepieritoare în războiul sfânt contra comunismului. Ca sburător în raidurile ce a executat și recordul obținut, a fost exemplu de emulat aripilor italiene”[5]
  1. ^ a b c d https://storia.camera.it/deputato/raffaello-riccardi-18990204, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Raffaello RICCARDI, Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  3. ^ Raffaello Riccardi: XXIX Legislatura del Regno d'Italia / Deputati / Camera dei deputati - Portale storico
  4. ^ Raffaello Riccardi: XXX Legislatura del Regno d'Italia.
  5. ^ a b Decretul Regal nr. 3.059 din 6 noiembrie 1941 pentru conferiri de ordine și decorații de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 272 din 15 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.132.