Sari la conținut

Ich bin ein Berliner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Discursul Ich bin ein Berliner (Sunt berlinez), ținut de la Rathaus Schöneberg de John F. Kennedy, 26 iunie 1963. Durata 9:01.

Ich bin ein Berliner” (Pronunțat ˈɪç ˈbɪn aɪn bɛʁˈliːnɐ, „Sunt berlinez” [la rândul meu]) este un citat din discursul ținut la de președintele Statelor Unite John F. Kennedy în Berlinul Occidental.[1] El a subliniat prin acest discurs susținerea acordată de Statele Unite Republicii Federale Germania la 22 de luni după ce Republica Democrată Germană, susținută de URSS, a ridicat Zidul Berlinului ca barieră care să prevină trecerea între est și vest.

Discursul este considerat a fi unul din cele mai bune ale lui Kennedy, și un moment notabil din Războiul Rece. A fost o mare susținere morală pentru vest-berlinezi, care trăiau într-o exclavă a RFG-ului adânc în interiorul Germaniei de Est și se temeau de o posibilă ocupație est-germană. Vorbind de pe o platformă ridicată pe treptele Primăriei Schöneberg, Kennedy a spus:

„Acum două mii de ani, oamenii se lăudau spunând: civis Romanus sum [sunt cetățean roman]. Astăzi, în lumea libertății, cine dorește să se laude, spune: «Ich bin ein Berliner!»... toți oamenii liberi, indiferent unde trăiesc, sunt cetățeni ai Berlinului, și deci, ca om liber, mă mândresc să spun: «Ich bin ein Berliner!»”
Foaia lui Kennedy

S-a speculat că Kennedy ar fi inventat fraza în ultimul moment, odată cu ideea de a o rosti în germană. Kennedy i-a cerut translatorului său, Robert H. Lochner, să-i traducă „Sunt berlinez” abia când urcau deja pe treptele primăriei. Cu ajutorul lui Lochner, Kennedy a exersat fraza în biroul primarului de atunci al Berlinului Apusean, Willy Brandt, și cu mâna sa și-a notat o pronunție fonetică pe un cartonaș. Un profesor de limbi străine de la Departamentul de Stat al SUA a scris însă în 1997 că l-a vizitat pe Kennedy la Casa Albă cu mai multe săptămâni înainte de plecare, și l-a ajutat să scrie discursul și să pronunțe corect.[2]

Consilierul lui Kennedy pe probleme de securitate națională, McGeorge Bundy, a considerat că discursul a mers „puțin prea departe”, și cei doi au revizuit textul pentru a prezenta o atitudine mai moderată înainte de a-l repeta în aceeași zi la Universitatea Liberă.[3]

John F. Kennedy în timpul discursului ținut în fața primăriei din Schöneberg.

Acest mesaj sfidător a fost adresat atât sovieticilor, cât și berlinezilor, și a fost o declarație fermă de politică a SUA în condițiile construcției Zidului Berlinului. Kennedy a fost însă criticat că a ținut un discurs prin care recunoștea status quo-ul din Berlin ca realitate. Statutul oficial al Berlinului era la acea vreme acela de oraș sub ocupație comună celor patru Puteri Aliate, fiecare responsabilă pentru o anumită zonă. Până în acel punct, Statele Unite susținuseră că acela este statutul său, deși situația pe teren era mult diferită. Discursul lui Kennedy a marcat primul moment când Statele Unite au recunoscut că Berlinul de Est este parte a blocului sovietic împreună cu restul Germaniei de Est.

Kennedy a utilizat în timpul discursului propoziția de două ori, încheindu-și discursul cu ea.

  1. ^ Căderea Zidului, certificatul de deces al comunismului, Adevărul, 11 august 2019
  2. ^ „AmericanHeritage.com”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Robert Lochner. „Teaching JFK German”. CNN.com. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Ich bin ein Berliner la Wikimedia Commons