Sari la conținut

Henric cel Tânăr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Henric
Date personale
Născut28 februarie 1155(1155-02-28)
Londra, Regatul Angliei Modificați la Wikidata
Decedat (28 de ani)
Castelul Martel, Lot
ÎnmormântatCatedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (dizenterie) Modificați la Wikidata
PărințiHenric al II-lea al Angliei
Eleanor de Aquitania
Frați și suroriEleanor of England[*][[Eleanor of England (Queen consort of Castile)|​]][1]
Joan of England[*][[Joan of England (Queen of Sicily (1165-1199))|​]]
Matilda a Angliei, Ducesă de Saxonia[1]
Alix de Franța
Marie de France[*][[Marie de France (countess of Champagne (1145-1198))|​]]
Ioan al Angliei[1]
William Longespée, 3rd Earl of Salisbury[*][[William Longespée, 3rd Earl of Salisbury (English nobleman and soldier)|​]]
Geoffrey[*][[Geoffrey (Archbishop of York)|​]]
Geoffrey II[*][[Geoffrey II (English noble, Duke of Brittany jure uxoris)|​]]
Richard Inimă de Leu[1]
William IX, Count of Poitiers[*][[William IX, Count of Poitiers (first son of Henry, Duke of Normandy (later Henry II of England) and Eleanor of Aquitaine (1153-1156))|​]]
Morgan[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMargareta a Franței
CopiiWilliam al Angliei
OcupațiePrimat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa Plantagenet
Rege al Angliei
Domnie1170–1183
Încoronare14 iunie 1170
27 august 1172
RegentHenric II

Henric cunoscut drept Tânărul Rege (28 februarie 115511 iunie 1183), a fost al doilea din cei cinci fii ai regelui Henric al II-lea al Angliei și ai reginei Eleanor de Aquitania însă primul care a supraviețuit copilăriei. A fost rege al Angliei și Duce de Normandia,[2] Conte de Anjou și Maine.

Se cunosc puține despre tânărul prinț Henric înainte de căsătoria și încoronarea sa. Copiii mamei sale din prima căsătorie cu regele Ludovic al VII-lea al Franței au fost Maria a Franței, Contesă de Champagne și Alix a Franței, Contesă de Blois. Henric a avut un frate mai mare, William al IX-lea, Conte de Poitiers (d. 1156) iar frații lui mai mici au fost: Matilda, Ducesă de Saxonia, Richard I al Angliei, Geoffrey al II-lea, Duce de Bretania, Eleanor a Angliei, regină a Castiliei, Joan a Angliei, regină a Siciliei și Ioan al Angliei.

După moartea fratelui său mai mare, William, în decembrie 1156, el a devenit moștenitor al tronului Angliei.[3] În 1158 a fost logodit cu Margareta, fiica cea mare a regelui Ludovic al VII-lea al Franței și a celei de-a doua soții, Constance a Castiliei.[3] La 2 noiembrie 1160, la Neubourg,[4] după ce s-a obținut o dispensă papală de la Papa Alexandru al III-lea, cei doi copii (el în vârstă de 5 ani iar ea 2 ani) s-au căsătorit.[5] Căsătoria a fost o încercare de a rezolva în cele din urmă lupta dintre conții de Anjou și regii francezi asupra posesiei districtului de frontieră Norman Vexin, pe care Ludovic al VII-lea l-a achiziționat de la bunicul lui Henric, Geoffrey Plantagenet, Conte de Anjou, în jurul anului 1144. Prin termenii înțelegerii, Margareta urma să aducă castelul de la Norman Vexin noului ei soț.

În iunie 1170, la vârsta de 15 ani, Henric a fost încoronat rege în timpul vieții tatălui său, obicei inițial practicat de dinastia franceză capețiană și adoptat de regii englezi Ștefan și Henric al II-lea.

Căsătoria formală a avut loc la 27 august 1172 la Catedrala Winchester, când Henric a fost încoronat rege al Angliei pentru a doua oară, de data asta împreună cu Margareta, de către arhiepiscopul de Rouen.[6][7]

  1. ^ a b c d Kindred Britain 
  2. ^ Charles Cawley (). „England Kings”. Medieval Lands. Foundation of Medieval Genealogy. Accesat în . 
  3. ^ a b Elizabeth Hallam, « Henry (1155–1183) », Oxford Dictionary of National Biography, Oxford University Press, édition en ligne, mai 2006.
  4. ^ Christopher Harper-Bill, Nicholas Vincent, Henry II: new interpretations, Boydell Press, 2007, pag.194.
  5. ^ Frank Barlow, The feudal kingdom of England, 1042-1216, History of England, Longman, 1999, pag.241.
  6. ^ Alison Weir, Eleanor of Aquitaine: A Life (Ballantine Books, 1999) p. 195
  7. ^ W. L. Warren, Henry II (Univ. of California Press, 1973) p. 111, note 3