Sari la conținut

Grupa 11 din tabelul periodic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grupă → 11
↓ Perioadă
4
5
6
7

Grupa 11, după numerotarea modernă a IUPAC,[1] este o grupă de elemente chimice din tabelul periodic, care cuprinde cuprul (Cu), argintul (Ag) și aurul (Au). Roentgeniul (Rg) a fost și el adăugat în această grupă, însă nu s-au efectuat încă experimente chimice care să confirme comportarea ca un omolog mai greu al aurului. Împreună cu grupele de la 3 la 12, grupa 11 formează blocul d (proprietățile lor sunt determinate de prezența electronului distinctiv în orbitalul d al penultimului nivel energetic).[2]

Toate elementele grupei, cu excepția roentgeniului, au fost cunoscute încă din preistorie, deoarece toate acestea apar în formă metalică în natură și nu sunt necesare procese metalurgice pentru a le produce.

Denumirea
elementului
Cupru1
Cu
Argint1
Ag
Aur1
Au
Roentgeniu2
Rg
Număr atomic (Z)[3]
29
47
79
111
Masă atomică (A)[3]
63,546
107,8682
196,966569
[282]3
1 Element primordial; 2 Element sintetic; 3 Cel mai stabil izotop

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]

Asemenea altor grupe, elementele grupei 11 prezintă modele în configurația electronică, în special în straturile periferice, ceea ce duce la tendințe în comportarea chimică:

Z Element Nr. de electroni/strat
29 Cupru 2, 8, 18, 1
47 Argint 2, 8, 18, 18, 1
79 Aur 2, 8, 18, 32, 18, 1
111 Roentgeniu 2, 8, 18, 32, 32, 18, 1 (est.)

Toate elementele grupei 11 sunt metale relativ inerte, rezistente la coroziune. Cuprul și aurul sunt colorate. Aceste elemente au rezistență electrică scăzută, astfel că sunt folosite în cablare. Cuprul este cel mai ieftin și cel mai folosit. Firele de legătură pentru circuitele integrate sunt, de obicei, din aur. Cablurile din argint și cupru suflat cu argint se găsesc în unele aplicații speciale.

Stare naturală

[modificare | modificare sursă]

În natură, cuprul se găsește în stare pură sau sub formă de combinații în diferite minerale. Cele mai importante minerale sunt: calcozina (Cu2S, 79,8% Cu), calcopirita (CuFeS2, 34,75% Cu), bornitul (3Cu2S·FeS2·FeS, 63,3% Cu), covelina (CuS, 66,5% Cu) și cupritul (Cu2O, 88,8% Cu). Cuprul se mai găsește și în alte minerale precum: melaconitul (CuO), malachitul (Cu2CO3(OH)2), azuritul (Cu3(CO3)2(OH)2) și crisocolul. Argintul se găsește în stare pură, în aliaj cu aurul (electrum) și în minerale care conțin sulf, arsen, stibiu și clor (ex.: argentit (Ag2S), clorargirită (AgCl), pirargirită (Ag3SbS3) etc.). Argintul se extrage prin metoda Parkes.

  1. ^ en E. Fluck (). „New Notations in the Periodic Table” (PDF). Pure and Applied Chemistry. IUPAC. 60 (3): 431–436. doi:10.1351/pac198860030431. 
  2. ^ „II. Sistemul periodic al elementelor” (PDF). Facultatea de Chimie Industrială și Ingineria Mediului. Universitatea Politehnica Timișoara. p. 2. 
  3. ^ a b en Juris Meija, Tyler B. Coplen, Michael Berglund; et al. (). „Atomic weights of the elements 2013 (IUPAC Technical Report)” (PDF). Pure and Applied Chemistry. De Gruyter. 88 (3): 265–291. doi:10.1515/pac-2015-0305.