Clovnii
| Clovnii | |
 | |
| Titlu original | I clowns |
|---|---|
| Gen | film fantastic film documentar[1] film de comedie  |
| Regizor | Federico Fellini[1] |
| Scenarist | Federico Fellini Bernardino Zapponi[*] |
| Producător | Elio Scardamaglia[*] |
| Distribuitor | Netflix |
| Director de imagine | Dario Di Palma[*] |
| Montaj | Ruggero Mastroianni[*] |
| Muzica | Nino Rota[*] |
| Distribuție | Federico Fellini Anita Ekberg Pierre Étaix Victoria Chaplin Liana Orfei Dante Maggio Alberto Sorrentino |
| Premiera | 1970 |
| Durata | 92 min. |
| Țara |  Italia.svg){kind=small} Franța Germania |
| Filmat în | Paris |
| Locul acțiunii | Paris |
| Limba originală | limba italiană |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Clovnii (ȋn italiană I clowns) este un pseudo-documentar regizat de Federico Fellini despre fascinația umană pentru circ și clovni.
Rezumat
[modificare | modificare sursă]
Filmul începe cu o amintire pseudo-autobiografică din perioada în care Fellini era copil. Atras de sosirea circului, băiatul a mers pentru prima dată să vadă spectacolul, dar a fost deranjat, mai ales atunci când clovnii au apărut pe scenă. Pornind de la acest tip de „traumă”, regizorul a decis să întreprindă un reportaj prin Europa pentru a înțelege și analiza figura profesională și istorică a clovnului.
Producția
[modificare | modificare sursă]Urmând același tipar ca și documentarul „Block-notes-ul unui regizor” (Block-notes di un regista) realizat pentru televiziune în 1969, RAI i-a comandat lui Fellini un alt documentar care să fie difuzat de Crăciun la o oră de maximă audiență. Inițial, co-scenaristul Bernardino Zapponi și cineastul plănuiseră participarea lui Charlie Chaplin, dar proiectul a căzut din cauza unor probleme de buget.
În timpul filmărilor, lui Fellini i-a venit ideea de a filma un lungmetraj „fragmentat” despre capitală, în urma filmului Clovnii. Astfel s-a născut subiectul Roma, încredințat din nou producătorului Elio Scardamaglia.[2]
Lansarea filmului
[modificare | modificare sursă]Filmul a fost prezentat pe 30 august în cadrul celei de-a 31-a ediții a Festivalului de Film de la Veneția. A fost difuzat pentru prima dată la televiziune pe postul de televiziune Rai 1 al Radioteleviziunii italiene pe 25 decembrie 1970, în alb-negru; două zile mai târziu a început distribuția în cinematografe în versiunea originală color.[3]
În 1977 a fost reeditat în tandem cu episodul Toby Dammit din Povestiri extraordinare (ȋn italiană: Trei pași în delir), sub titlul „2 Fellini 2”; în această versiune vocea lui Fellini este dublată de Gigi Proietti.[4] În 2019 a fost restaurat de Cineteca di Bologna și propus în retrospectiva „Cinematograful regăsit” („Il Cinema Ritrovato”).[5]
Primirea filmului de către public
[modificare | modificare sursă]
Guglielmo Biraghi, în Il Messaggero, a scris o recenzie în care sublinia că în film există numeroase referințe autobiografice, un fel de constantă creativă tipică lui Fellini.
Giovanni Grazzini din Corriere della Sera a apreciat foarte mult prima parte a filmului, notând cum „cu o admirabilă puritate a imaginii și o inimitabilă forță icastică, reunește în memorie uimirea pentru oamenii de la circ și uimirea pentru personajele diforme din provincia sa natală”.
Philip French, de la ziarul britanic The Guardian, a lăudat documentarul, descriindu-l ca fiind „o relatare plină de imaginație a istoriei și naturii unei arte pe cale de dispariție”. Potrivit criticului englez, a fost, de asemenea, o anticipare tematică a filmului Amarcord.[6][7]
Filmul are un rating de 100% de aprobare pe Rotten Tomatoes, pe baza a 18 recenzii cu o medie de 6.9/10.[8] Criticul de film Roger Ebert a acordat filmului trei stele din patru.[9]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b http://www.filmaffinity.com/en/film497098.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ A. Borini, Federico Fellini, Cremona, ed. MEDIANE, 2009, pp. 94-95
- ^ A. Borini, Federico Fellini, Cremona, ed. MEDIANE, 2009, pp. 94-95
- ^ Fellini fa e disfa, le riprese si allungano, il budget aumenta. Ma nascono „I clowns” (Fellini face și desface, filmările se prelungesc, bugetul crește. Dar filmul „Clovnii” se naște), rai.it
- ^ „I Clowns”. Il Cinema Ritrovato. Accesat în .
- ^ „I Clowns review - Philip French on Fellini's beautifully made 1970 documentary/memoir”. Accesat în .
- ^ „I Clowns”. Accesat în .
- ^ „I Clowns (The Clowns) (1970)”. Rotten Tomatoes. Fandango Media. Accesat în .
- ^ „The Clowns”. rogerebert.com. .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Clovnii la Wikimedia Commons
| |||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|