Sari la conținut

Emund cel Bătrân al Suediei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(dif) ← Versiunea anterioară | afișează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Emund cel Bătrân al Suediei
Rege al Suediei
Date personale
Născutsecolul al X-lea Modificați la Wikidata
Decedat1060 Modificați la Wikidata
PărințiOlof Skötkonung
Estrid
Frați și suroriAnund Iacob al Suediei
Ingegerd Olofsdotter of Sweden[*][[Ingegerd Olofsdotter of Sweden (Swedish princess and Grand Princess of Kiev)|​]]
Astrid Olofsdotter[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAstrid Njalsdotter
CopiiIngamoder[*][[Ingamoder (Queen consort of Sweden)|​]]
Anund Emundsson[*][[Anund Emundsson (1025 - bef. 1056)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Munsö
Domnie
Domnie1022 – 1050
PredecesorAnund Iacob al Suediei
SuccesorStenkil al Suediei

Edmund cel Bătrân (n. secolul al X-lea – d. 1060) a fost regele Suediei din 1050 până în 1060. El a fost fiul nelegitim al lui Olof Skötkonung. Soția lui Edmund a fost Astrid Njalsdotter de Skjalgaätten (d. 1060). Astrid a fost fiica nobilului norvegian Nial Finnsson (d. 1011) și a soției sale Gunhild Halvdansdotter.

Edmund l-a succedat pe fratele său, Anund, în 1050. Edmund era denumit adesea Slemme, adică ‘’cel Rău’’, pentru că s-a opus în mod activ preoților din Arhiepiscopia din Bremen în favoarea misionarului englez Osmundus. Legile Westrogothic afirmă că Emund a fost un om neplăcut atunci când dorea să își urmărească scopul și că el a fost cel care a marcat granița dintre Suedia și Danemarca.

Edmund a fost ultimul rege al Casei de Munsö. Edmund a fost succedat de cumnatul său, Stenkil al Suediei.

  • Odelberg, Maj (1995), "Emund gamle", Vikingatidens ABC, Swedish Museum of National Antiquities, ISBN 91-7192-984-3
  • Stenkil, Kung i Sverige (Nordisk familjebok)
  • Hervarar saga ok Heiðreks, Guðni Jónsson's og Bjarni Vilhjálmsson's edition at «Norrøne Tekster og Kvad».
  • The Saga of Hervör and Heithrek, in Stories and Ballads of the Far Past, translated from the Norse (Icelandic and Faroese), by N. Kershaw.Cambridge at the University Press, 1921.