Fâșia Gaza

Pentru provincia din Mozambic, vedeți Provincia Gaza.

Fâșia Gaza
Fâșia Gaza قطاع غزة Qiṭāʿ Ġazza רצועת עזה Retzuat 'Aza
Drapelul Autorității Palestiniene
Harta Fâșiei Gaza Harta Fâșiei Gaza
Geografie
Suprafață
- totală	360 km²
Cel mai înalt punct	Abu Auda[*][[Abu Auda (highest point of the Gaza Strip)|​]] (105 m)
Cel mai mare oraș	Gaza
Vecini	Egipt Israel
Fus orar	+2 (UTC+2)
Ora de vară	+3 (UTC+3)
Populație
Densitate	4.118 loc/km²
- Estimare 2008	1.500.202
- Estimare 2023	2.098.389
Limbi oficiale	araba
Etnonim	arabi palestinieni
Guvernare
Sistem politic	Hamas, partid unic; in prezent - dictatură islamică
Prim-ministru	Ismail Haniyeh - de facto
Președinte	Mahmud Abbas - nominal
Capitala	Gaza
Economie
PIB (PPC)	2007
- Total	700 mil.$
- Pe cap de locuitor	600 $
PIB (nominal)	2007
Monedă	Principală: Shekel israelian, secundare:lira egipteană, dinarul iordanian, dolarul american (ILS)
Coduri și identificatori
Prefix telefonic	970
Prezență online
Strip hasthtag

Fâșia Gaza (arabă قطاع غزة) este o mică regiune din Orientul Mijlociu, parte a Palestinei istorice în sudul coastei de est a Mării Mediterane care, conform acordurilor de la Oslo, este - teoretic - una din cele două componente teritoriale ale Autorității Palestiniene - și de facto, după eliminarea fizică a partidelor concurente, o bază autonomă aflată sub dictatura islamistă a Hamasului. Numele ei provine de la Gaza, orașul ei principal. Cuprinzând localități urbane și tabere locuite de urmașii refugiaților palestinieni din 1948 este unul dintre teritoriile cu cea mai mare densitate de populație din lume, 2.098.389 locuitori (2023) pe o suprafață de 360 km² (41 km lungime, 6–12 km lățime).

Geografie

Imagine din satelit a Fâșiei Gaza

Fâșia sau Zona Gaza este situată în vestul coastei maritime mediteraneene și cuprinde o parte a Palestinei istorice având granițe cu Egiptul pe o lungime de 11 kilometri în sud-vest și cu Israelul în nord și est, pe o lungime de 51 de kilometri. La vest se află țărmul Mării Mediterane, cu o lungime de 40 de kilometri.

Coordonatele geografice ale zonei sunt: 31°25′N 34°20′E ({{PAGENAME}}).

Fâșia Gaza are o climă mediteraneeană, cu veri secetoase și ierni blânde. Relieful este destul de plat și jos, de altfel cea mai mare altitudine este de 105 metri deasupra nivelului mării. Probleme naturale includ fenomenul de deșertificare, alături de degradarea terenului și salinizarea apei potabile.

Acordurile de la Oslo au împărțit Fâșia Gaza în cinci guvernorate (districte).

Istorie

Teritoriul Fâșiei Gaza a fost sub dominația Imperiului Otoman din anul 1517 până la Bătăliile de la Gaza din 1917, când armatele britanice au alungat armata turcă otomană. În urma Primului Război Mondial întregul teritoriu al Palestinei, între Iordan, Marea Mediterană și Marea Roșie, s-a aflat între anii 1918—1948 sub mandat britanic din partea Societății Națiunilor.

În Războiul arabo-israelian din 1948, care a urmat încetării mandatului britanic de ocupație al Palestinei și deciziei ONU de împărțire a Palestinei între evrei și arabi, armata egipteană a ocupat Fâșia Gaza, ale cărei hotare au fost definite pentru prima oară în documentele armistițiului dintre Egipt și Israel din 1948. Fâșia Gaza s-a aflat sub ocupație egipteană până la Războiul de Șase Zile (în iunie 1967), când a fost ocupată de Israel. După cucerirea Fâșiei Gaza Israelul a favorizat colonizări agricole israeliene în această zonă aridă folosind tehnici speciale de agricultură de deșert.

În anul 1987, a izbucnit Intifada, revolta populației contra ocupației israeliene, în opt tabere de refugiați.

În urma acordurilor de la Oslo încheiate prin Declarația de principii de la Washington, de la 13 septembrie 1993, între Yasser Arafat, din partea palestiniană, și Itzhak Rabin și Shimon Peres, din partea israeliană, la 4 mai 1994, Itzhak Rabin și Yasser Arafat au semnat la Cairo un acord privind punerea în practică a autonomiei interne în Gaza, fâșia aferentă și Ierihon. Ca urmare a acordurilor de la Oslo, celor trei protagoniști, Yasser Arafat, Itzhak Rabin și Shimon Peres, li s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1994.

În anul 2004, Knessetul a decis evacuarea unilaterală a coloniștilor israelieni din Fâșia Gaza, care s-a încheiat în anul 2005. Spațiul aerian și accesul maritim au rămas sub control israelian.

Conflicte militare

După sfârșitul valului de atentate (multe din ele executate de teroriști sinucigași) din cadrul celei de-a doua Intifade („revoltă”) - Intifadat al-Aqsa - declanșate de mișcările înarmate palestiniene, Hamasul și Jihad Islamic contra populației și armatei Israelului între anii 2000-2004, în anul 2005, armata israeliană și-a retras unilateral trupele din Gaza, și a evacuat toate așezările agricole evreiești pe care Israelul le-a creat în anii de ocupație. Guerrilleri arabi palestinieni, mai ales membri ai mișcărilor islamiste Hamas și Jihad Islami, care s-au întărit în cursul ultimei Intifade, au continuat și după retragerea israeliană să tragă mii de rachete - majoritatea artizanale Kassam, dar și unele Grad (Katiușe) -, focuri de armă și obuze asupra localităților israeliene din vecinătate și uneori asupra unor obiective militare israeliene. Mai apoi, după victoria mișcării Hamas în alegerile parlamentare, au izbucnit în regiunea Gaza lupte între adepții ei și mișcarea Al Fatah, reticentă la ideea de a se retrage de la putere, soldate cu zeci de morți și răniți. În cele din urmă, adepții Hamasului au reușit să preia cu forța toate pozițiile deținute în zona Gaza de organizațiile legate de Al Fatah. Ei au instaurat în zonă un regim de conducere propriu în frunte cu liderul Hamasului, Ismail Haniyeh, care era prim-ministrul ales al Autorității Palestiniene, dar care fusese demis de președintele Mahmud Abbas. În urma preluării controlului de către Hamas asupra zonei Gaza s-au intensificat atacurile cu rachete ale acestuia contra localităților israeliene vecine și încercările repetate de răpire sau ucidere a unor cetățeni sau soldați israelieni (în 2006 a fost răpit soldatul Gilad Shalit). Politica regimului Hamas a fost stabilită de conducerea interioară a sa ca și de liderii Hamasului din străinătate (aflați în Siria, ulterior în Turcia și apoi în Qatar), Khaled Mashal, Mussa Abu Marzuk și alții, sprijiniți mai ales de Iran. În consecință și de asemenea consecutiv unor atacuri kamikaze repetate asupra punctelor de trecere dintre Israel și Gaza Israelul a impus o blocadă completă la aceste puncte de frontieră.

La capătul unei perioade de câteva luni de reducere temporară a atacurilor cu rachete asupra teritoriului Israelului, perioadă a așa numitului armistițiu numit „tahadiye”, obținut prin medierea Egiptului, și în care regimul militant de la Gaza și-a întărit, în ciuda blocadei, arsenalul de armament, conducerea Hamasului din Gaza și Damasc a decis reluarea cu amploare a acestor tiruri.

La 27 decembrie 2008, în timpul administratiei Ehud Olmert, Fâșia Gaza a fost atacată de armata Israelului, (Operațiunea „Plumb topit” - Oferet yetzuká) ca răspuns la intensificarea atacurilor cu rachete asupra Israelului și cu scopul de a pune capăt tirurilor de rachete contra locuitorilor săi și de a restabili capacitatea de disuasiune a Israelului în fața militanților teroriști ai partidului Hamas. În cursul acestei operații militare, Israelul a depus eforturi pentru a proteja populația neangajată, cu reușite limitate deoarece metoda principală de luptă a Hamasului este folosirea de „scut uman” preferabil, femeile și copiii - au fost uciși peste 1100 de palestinieni (inclusiv populație nebeligerantă, femei și copii) și un reprezentant local (arab) al Națiunilor Unite dintre cei aflați acolo pentru distribuirea ajutoarelor umanitare; numărul răniților a fost de peste 2300 de palestinieni. Au fost distruse peste 60 de clădiri, 8 moschei, Universitatea Islamică (unde se lucra la confecționarea rachetelor artizanale) și numeroase clădiri aparținând simultan, atât civililor cât și autorităților Hamas din Gaza, numeroase depozite de arme și muniții, etc. Comandamentul politic și Statul Major militar al Hamasului - conform informațiilor armatei israeliene - era situat în subsolul Spitalului din Gaza; comandamentele locale și magaziile de rachete erau plasate în școli, case particulare și la subsolul Organizației locale de ajutor a ONU.

În iulie 2014, în timpul administratiei Binyamin Netanyahu, după numeroase tiruri de rachete din Fâșia Gaza asupra Israelului, armata israeliană a declanșat Operațiunea Tzuk Eitan (Stâncă trainică). În cursul acesteia au fost uciși peste 2000 de palestinieni și peste 8000 au fost răniți si au fost provocate daune însemnate în Fâșia Gaza. Rachetele trase de Fâșia Gaza spre Israel și-au lărgit aria de acțiune, atingând localități ca Mitzpe Ramon și Yeruham în sudul Israelului și Cezareea (Keissaria) și Haifa în nordul țării.

La 7 octombrie 2023, o sâmbătă în care evreii sărbătoreau ziua de Simhat Tora, Hamas a lansat un larg atac supriză numit „Potopul Al Aksa” din Fâșia Gaza asupra Israelului, care a inclus lansări îndelungi a numeroase rachete asupra localităților din Israel și un masacru fără precedent prin cruzimea sa, a peste 1300 de israelieni, majoritatea civili, ocuparea de către trei mii de membri ai Hamasului a numeroase așezări israeliene până la 26 kilometri în interiorul teritoriului israelian, incluzând kibuțuri, zone din orașele Sderot și Ofakim, baze militare, răpirea a peste 240 persoane, majoritatea civili de toate vârstele. Ca urmare, Israelul a lansat un război denumit provizoriu „Săbiile de fier” în cursul căruia armata israeliană a bombardat și ocupat zone largi din Fâșia Gaza.

Demografia

Punctul de trecere Erez

În Fâșia Gaza trăiesc 1.5 milioane de oameni (estimat 1.500.202, în iulie 2008), în anul 2023 circa 2,3 milioane - dintre care majoritatea - circa 75% - sunt descendenți de trei - cinci generații ai refugiaților care au fugit de pe teritoriile cuprinse în statul Israel ca urmare a hotărârii de împărțire decisă de ONU la 29 noiembrie 1947 și a războiului israelo-arab din 1948-1949. Densitatea populației este de 4.118 de persoane pe km² și echivalează cu cea a orașului Berlin (Germania). Populația este în creștere cu aproximativ 4% pe an. Cei mai mulți sunt musulmani, există și un număr mic (mai puțin de 1%) de creștini. 50% din locuitorii Fâșiei Gaza au sub vârsta de 18 ani.

Situația umanitară

Pe 6 martie 2008 mai multe ONG-uri pentru drepturile omului au prezentat un raport asupra populației din Fâșia Gaza susținând că situația este gravă. Conform acestui raport - care face abstracție totală de acapararea fondurilor primite ca ajutor umanitar și înregimentarea populației, cu deosebire, a tineretului, în unitățile militare ale Hamasului - blocadele impuse de către armata israeliană asupra Fâșiei Gaza a avut un impact negativ asupra ocupării forței de muncă, aducând rata șomajului la 40% în industrie, a suspendat peste 90% din activitatea industrială, precum și în capacitatea economică a locuitorilor, care depind de 80% din ajutorul umanitar israelian și din străinătate. Ca rezultat al declarării ca „entitate ostilă” a Fâșiei Gaza Israelul a restrâns furnizarea de energie electrică, combustibil, apă și bunuri, precum materialele de construcție care mergeau în totalitate la construirea celebrului „Metrou din Gaza”, o uluitoare rețea de canale și tuneluri subterane în scopuri militare-ofensive.

Într-un interviu publicat pe 7 ianuarie 2009 cardinalul Renato Martino, președintele Consilului Pontifical pentru Justiție și Pace, de asemenea observator permanent al Sfântului Scaun la ONU, a făcut referire la Fâșia Gaza și a spus că situația palestinienilor aflați acolo amintește de un „mare lagăr de concentrare”. Afirmațiile lui Martino au stârnit protestul Ministerului Israelian de Externe.

Economie

Având în vedere blocada parțială Israeliană și politica dominantă a Hamasului, ca unic sens de existență, de „a-i arunca pe evrei în mare” prin perpetuarea eforturilor militare contra Israelului, Gaza depinde - din punct de vedere economic - de ajutorul umanitar de la ONU si ajutor financiar din Qatar (care transportă prin Israel valize cu milioane de dolari), care trec prin Israel, dar care este uneori împiedicat de ostilitățile și obstacolele militare. În loc să construiască locuințe, școli, spitale (principalul ajutor sanitar ambulatoriu și de internare în spitale se face în Israel), Hamasul folosește tot materialul de construcție și mâna de lucru la construirea „metroului din Gaza”, o rețea de sute de kilometri de tuneluri și ascunzișuri subterane militare.

În Gaza, conform tradiției, femeile au ca principală ocupație educarea copiilor, astfel clădirea de temelie a societății este educarea copiilor, Bărbatul are dreptul să se căsătorească cu până la patru soții, cu care poate face zeci de copii. El are ca principală responsabilitate sprijinirea soțiilor și a copiilor săi. Datorită numărului mare de copii, ei participă substanțial la întreținerea economică a familiei.

Astfel, venitul familiei este câștigat de către bărbați și copiii mai mari, care lucrează în industria de servicii (36%), construcții (33%), agricultură (20%) și alte activități industriale (10% ). Aproximativ 40% din aceste locuri de muncă au rămas încă în Israel, dar de multe ori ostilitățile, atentatele și mijloacele de securitate care le însoțesc, întrerup fluxul de lucrători în țară.

Acest lucru a cauzat dificultăți enorme populației palestiniene, faptul că 35% din produsul național brut (PNB) provine din salarii realizate în Israel, acest lucru afectează de asemenea populația și statul palestinian. Proiectele promovate de către companiile internaționale pentru a crea locuri de muncă locală și de a îmbunătăți calitatea vieții în Gaza (inclusiv construirea de noi locuințe și pentru a crea un sistem de canalizare tratament) nu au fost încă puse în aplicare din cauza perpetuării ostilităților și a eforturilor militare.

În acest moment, există mai multe parcuri industriale planificate la granița dintre Gaza și Israel, dar aceste inițiative nu vor furniza imediat locuri de muncă. Exporturile de citrice către Europa au crescut, dar din cauza penuriei de apă și a terenurilor disponibile limitate, activitatea agricolă nu poate susține singură populația.

Transportul și comunicațiile

Partea distrusă a Aeroportului Internațional Yasser Arafat

Fâșia Gaza are o rețea rutieră slab dezvoltată. De asemenea, are o singură linie feroviară care străbate întreaga fâșie de la nord la sud; cu toate acestea, este abandonată, în stare proastă, și în prezent foarte puțin din ea a mai rămas. Linia a fost odată conectată la sistemul feroviar egiptean spre sud, precum și, până în 1948 la sistemul feroviar din restul Palestinei mandatare și Liban la nord.

Portul nu a fost niciodată finalizat după cea de-a doua intifadă. Există la Dahaniye un aeroport, Aeroportul Internațional „Yasser Arafat”, care și-a deschis porțile, la 24 noiembrie1998, ca parte a acordurilor stipulate în Memorandumul Wye River de la Oslo din 23 octombrie 1998. Aeroportul a fost închis în luna octombrie 2000 de către israelieni, în urma izbucnirii valului de atentate palestiniene, iar pista lui a fost distrusă de către Forțele de Apărare ale Israelului, în decembrie 2001. În Fâșia Gaza există o rudimentară linie de servicii de telefonie pe scară largă oferită de PalTel (Jawwal), sau de furnizorii israelieni, cum ar fi Cellcom. Gaza este deservită de patru furnizori de servicii de Internet, care acum concurează pentru clienții ADSL și dial-up . Cele mai multe gospodării din Gaza au un radio și un televizor (70% +) și aproximativ 20% au un calculator personal. Oamenii care trăiesc în Gaza au acces la programe prin satelit FTA, inclusiv cele TV de la Palestinian Broadcasting Corporation și canalul TV Al Aksa al mișcării Hamas.

Religie

Adepții Islamului constituie 99,3 la sută din populație și 0,7 la sută din populație provin din comunitatea creștină. În epocile trecute a existat în Gaza și o comunitate evreiască.

Denumirea Gaza apare în Biblie în mai multe capitole, astfel cetatea Gaza este cetatea căruia puternicul Samson i-a scos porțile. Palatele ei vor fi distruse de foc, zice profetul Amos (1:7). Pentru alți profeți evrei, precum Ieremia, Zefania sau Zaharia, Gaza a fost subiectul profețiilor lor.

Sănătate

Un studiu efectuat de către Universitatea Johns Hopkins (SUA) și Universitatea "Al-Quds (în Ierusalim) pentru CARE International de la sfârșitul lui 2002 a evidențiat foarte ridicate niveluri de dietă deficitară în rândul populației palestiniene. Studiul a constatat că 17,5% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6-59 luni suferă de subnutriție cronică. 53% din femeile de vârstă reproductivă și 44% dintre copii au fost găsiții anemici. În urma retragerii israeliene din august și septembrie 2005, sistemul sanitar din Gaza continuă să se confrunte cu grave probleme. După preluarea de Hamas a Fâșiei Gaza și declararea regiunii ca "entitate ostilă" de către Israelieni, condițiile sistemului de sănătate din Fâșia Gaza se confruntă cu noi probleme ridicate de continuarea ostilităților cu Israelul. OMS și-a exprimat îngrijorarea cu privire la consecințele fragmentării politicii interne, a acțiunilor militare, psihologice și economice de izolare a populației din Gaza.

Palestinienii arabi care necesită îngrijiri medicale în spitalele israeliene trebuie să ceară un permis medical. În 2007, Israelul a acordat 7.176 permise și a respins 1.627 cereri. Două femei, care au primit permise au fost arestate la trecerea dintre Fâșia Gaza și Israel pentru că plănuiau un atentat terorist și distrugerea liniei feroviare ce ducea până la spitalul de destinație.

Vezi și

• Gaza
• Ierihon
• Premiul Nobel pentru Pace

Bibliografie

• Prezentare Fâșia Gaza^{[nefuncțională]}, Cronica Română
• Gaza—atunci și acum^{[nefuncțională – arhivă]}, Ziua
• Dicționar enciclopedic, vol. II, D - G, Editura enciclopedică, București, 1996
• Paul Robert, Le Robert encyclopédique des noms propres. Dictionnaire illustré, Le Robert, Paris, 2007.
• Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.

Legături externe

Generalități

Fâșia Gaza pe Curlie

• en Teritoriile Palestiniene la Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii
• en Fâșia Gaza Arhivat în 7 iunie 2008, la Wayback Machine. la UCB Libraries GovPubs
• en Gaza.net

Imagini în timp real

• en Imagini în timp real din orașul Gaza Arhivat în 3 aprilie 2013, la Wayback Machine. (via UStream)

Hărți

• en Fâșia Gaza la Hărți Google Maps
• en Hartă a Fâșiei Gaza din 1991
• en Hartă a Fâșiei Gaza din 1999

Actualitate

• ro Membrii Parlamentului European solicită încetarea imediata a ostilităților în Gaza Site-ul Parlamentului European
• Yonatan Mendel -Al hamavet ve ak hahaim - Pe viață și pe moarte Haaretz, 3 noiembrie 2023, p.17