Secreție

Secreția reprezintă eliberarea conținutului secretat de către o celulă sau glandă a organismului. În schimb, excreția este eliminarea anumitor substanțe sau produse reziduale dintr-o celulă sau dintr-un organism. Mecanismul clasic de secreție celulară se realizează prin intermediul unor porozomi, structuri lipoproteice permanente în formă de cupă încorporate în membrana celulară, în care veziculele secretorii se ancorează și fuzionează în mod tranzitoriu pentru a elibera conținutul intra-vezicular din celulă.^[1]

Patologie

Hipersecreție

Hipersecreția este secreția anormal de mare sau anormal de rapidă a unui hormon, ceea ce se caracterizează de multe ori prin afecțiuni grave precum gigantism daca se prezintă la copilărie sau acromegalie daca se prezintă la maturitate.

Hipersecreția nu poate fi tratată prin terapie de substituție hormonală. De aceea este deseori tratată prin administrarea medicamentelor inhibitori pentru glanda care hipersecretă hormoni sau prin schimbarea stilului de viață. Dacă este prezentă o tumoare aceasta poate fi înlăturată chirurgical sau prin terapie cu radiații.

Hiposecreția

Hiposecreția este secreția anormal de mică sau anormal de înceată a unui hormon, ceea ce se caracterizează de multe ori prin afecțiuni grave precum cretinism sau nanism hipofizar daca se prezintă în copilărie sau mixedem dacă se prezintă la maturitate.

Note

^ Lee JS, Jeremic A, Shin L, Cho WJ, Chen X, Jena BP (iulie 2012). „Neuronal porosome proteome: Molecular dynamics and architecture”. Journal of Proteomics. 75 (13): 3952–62. doi:10.1016/j.jprot.2012.05.017. PMC 4580231 . PMID 22659300.

Vezi și

Glandă

Acest articol despre un compus organic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.

[pmid_22659300-1] Lee JS, Jeremic A, Shin L, Cho WJ, Chen X, Jena BP (iulie 2012). „Neuronal porosome proteome: Molecular dynamics and architecture”. Journal of Proteomics. 75 (13): 3952–62. doi:10.1016/j.jprot.2012.05.017. PMC 4580231 . PMID 22659300.

[1]