surd

română

Etimologie

Din latină surdus.

Pronunție

• AFI: /surd/

Adjectiv

Declinarea adjectivului surd
	Singular	Plural
Masculin	surd	surzi
Feminin	surdă	surde
Neutru	surd	surde

1. (adesea substantivat) care nu aude (bine), lipsit (total sau parțial) de auz.
2. (fig.) care nu vrea să audă, să înțeleagă; neînduplecat, nesimțitor, fără suflet.
3. (fon.; despre consoane; și substantivat, f.) care se emite fără participarea coardelor vocale.
4. (despre sunete, zgomote; adesea adverbial) cu intensitate atenuată, lipsit de rezonanță; slab, înăbușit, înfundat, confuz.
5. (fig.) (despre sentimente, conflicte etc.) mocnit, ascuns, tăinuit.
6. (fig.) (despre senzații, dureri etc.) înăbușit; nedefinit, vag.

Cuvinte derivate

• surdomut
• surdomutism
• surdopedagogie
• surzi

Cuvinte compuse

• cameră surdă

Locuțiuni

• (loc.adv.) (substantivat) De (-a) surda = în zadar, degeaba.

Expresii

• A rămâne surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitări, a nu se impresiona de ceva, a rămâne rece, neînțelegător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online