Wikipedia

Capsicum

gen de plante

Acest articol se referă la genul de plante. Pentru cea mai utilizată specie în consumul alimentar din genul Capsicum, vedeți Capsicum annuum.
Capsicum

Ardei
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophytes
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinSolanales
FamilieSolanaceae
SubfamilieSolanoideae
TribCapsiceae
Gen
Capsicum[1][2]
L., 1753
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Capsicum (ardei) este un gen de plante cu flori din familia Solanacee, originar din America, cultivat în întreaga lume pentru fructele sale care sunt folosite în bucătărie ca legume. Din acest gen fact parte ardeiul gras, gogoșarul, ardeiul lung (capia/Kapia) și ardeiul iute (chili). Din aceste plante se poate obține un condiment picant, numit boia de ardei (paprika). Cea mai utilizată specie în consumul alimentar este Capsicum annuum.

Ardei roșu gras
Capsicum

Etimologie și nume

modificare
 
O plantă mică de ardei

Numele generic poate proveni ori din latinescul capsa, ce înseamnă „cutie”, probabil făcând aluzie la amplasarea semințelor în interiorul fructului care e în majoritate gol[3][4], ori din grecescul κάπτω kapto, „a înghiți”. [5]

Termenul pentru ardei iute, chilli provine din cuvântul nahuatl chilli, care se referă la un soiuri picante de Capsicum. Diferite soiuri au fost cultivate în America de Sud, unde sunt cunoscute ca ajíes (singular ají), din termenul quechua pentru Capsicum.

Din punct de vedere botanic, fructele sunt clasificate drept fructe de pădure (boabe).

Taxonomie

modificare

Ardeii sunt plante solanacee din tribul Capsiceae și sunt strâns înrudite cu Lycianthes. [6] Arborele filogenetic al ardeiului este [7]:

Istorie

modificare

Capsicum provine din America de Sud și America Centrală [8]

Ardeiul a fost cultivat cel puțin începând cu anul 3000 î.Hr., așa cum demonstrează rămășițele de ardei iute găsite în ceramica din Puebla și Oaxaca.[9]

Condiții de creștere

modificare

Condițiile ideale de creștere pentru ardei presupun un loc însorit cu sol cald, lutos, în mod ideal de 21-29 °C, umed, dar nu îmbibat cu apă.[10] Solurile extrem de umede pot reduce germinarea și pot duce la ofilirea răsadurilor. 

Plantele vor tolera (dar nu le plac) temperaturi de până la 12 °C și sunt sensibile la frig.[11][12] Ardeiul nu este sensibil la fotoperioade, adică înflorirea nu este dependentă de lungimea zilei.[13] Florile se pot autopoleniza. Cu toate acestea, la temperaturi extrem de ridicate, 30-38 °C, polenul își pierde viabilitatea, iar florile sunt mult mai puțin probabil să producă fructe.[14]

Specii și soiuri

modificare
 
Ardeii roșii din Cachi, Argentina se usucă la aer înainte de a fi transformați în pulbere
 
Un aranjament de ardei iuți (chili), inclusiv ardei jalapeño (verde închis), banană (verde deschis), cayenne (roșu, subțire) și habanero (portocaliu).
Articol principal: Listă cu soiuri de ardei.

Capsicum conține peste 40 de specii distincte [15], dintre care cinci sunt cultivate pe scară largă: C. annuum, C. baccatum, C. chinense, C. frutescens și C. pubescens. [16] Relațiile filogenetice dintre specii au fost investigate folosind date biogeografice,[17] morfologice, [18] chimiosistematice, [19] de hibridizare [20] și genetice [21] . Fructele de ardei pot varia enorm ca formă, culoare și dimensiune atât intra-specii, cât și inter-specii, ceea ce a condus la confuzii cu privire la relațiile dintre taxoni. [22] Studiile chimiosistematice au ajutat la diferențiera soiurilor și speciilor. De exemplu, C. baccatum var. baccatum are aceleași flavonoide ca și C. baccatum var. pendulum, ceea ce i-a făcut pe cercetători să creadă că cele două grupuri aparțin aceleiași specii. [19]

Multe soiuri din aceeași specie pot fi utilizate în multe moduri diferite; de exemplu, C. annuum include soiurile de „ardei gras”, care este vândut atât în starea sa verde imatură, cât și în starea sa coaptă roșie, galbenă sau portocalie. Aceeași specie are și alte soiuri, cum ar fi ardeiul Kapia (folosit adesea copt pentru salate, sosuri sau conserve), ardeiul ancho uscat (care înainte de a fi uscat este denumit poblano), ardeiul jalapeño folosit pentru a face jalapeño afumat, cunoscut sub numele de chipotle. Temenul de ardei iute, folosit deseori pentru a face boia de ardei, de la dulce până la iute, se referă la ardeii care conțin capsaicină și pot face parte din cel puțin trei specii diferite de capsicum: C. anuum, C. chinense sau C. frutescens.

Se crede că Peru este țara cu cea mai mare diversitate cultivată de Capsicum, deoarece soiurile din toate cele cinci specii domestice sunt vândute în mod obișnuit pe piețe, spre deosebire de alte țări. Bolivia este considerată a fi țara în care se consumă cea mai mare diversitate de ardei Capsicum sălbatici. Consumatorii bolivieni disting două forme de bază: ulupicas, specii cu fructe rotunde mici, inclusiv C. eximium, C. cardenasii, C. eshbaughii și C. caballeroi ; și arivivis, cu fructe mici alungite inclusiv C. baccatum var. soiurile baccatum și C. chacoense . [23]

Lista speciilor

modificare

Surse: [24][25]

Amplasat anterior aici

modificare
  • Tubocapsicum anomalum (Franch. & Sav.) Makino (ca C. anomalum Franch. & Sav. )
  • Vassobia fasciculata (Miers) Hunz. (ca C. grandiflorum Kuntze )
  • Witheringia stramoniifolia Kunth (ca C. stramoniifolium (Kunth) Kuntze )

Genetică

modificare

Majoritatea speciilor Capsicum sunt din categoria cromozomială 2n=2x=24. Câteva dintre speciile nedomesticate sunt 2n=2x=32. [26] Toate sunt diploide. Genoamele lui Capsicum annuum și Capsicum chinense au fost finalizate în 2014. Genomul Capsicum annuum are aproximativ 3,48 Gb, ceea ce îl face mai mare decât genomul uman. Peste 75% din genomul ardeiului este compus din elemente transpozabile, în mare parte elemente țigane, distribuite pe scară largă în întregul genom. Distribuția elementelor transpozabile este invers corelată cu densitatea genelor. Se estimează că ardeiul are 34.903 de gene, aproximativ același număr ca și roșia și cartoful, două specii înrudite din familia Solanaceae. [27]

Creștere

modificare

Multe tipuri de ardei au fost și continuă să fie selectate pentru trăsăturile specifice fructelor, pencum iuțimea, mărimea, aroma și culoarea, dar și pentru agro-comercializare cum ar fi randamentul și rezistența specifică la dăunători, boli și stres abiotic. Înmulțirea are loc în mai multe medii, în funcție de utilizarea soiului final, incluzând, dar fără a se limita la, medii convenționale, organice, hidroponice, cu seră și cu umbră.

Mai multe programe de reproducere sunt conduse de diverse corporații și universități. În Statele Unite, Universitatea de Stat din New Mexico a lansat mai multe soiuri în ultimii câțiva ani. [28] Universitatea Cornell a lucrat pentru a dezvolta soiuri adaptate la nivel regional care funcționează mai bine în climate mai reci și umede. Și alte universități, cum ar fi Universitatea din California Davis, Universitatea Wisconsin–Madison, Universitatea de State din Oregon sau Universitatea de Stat din Michigan, au programe pentru cercetarea și îmbunătățirea soiurilor de Caspicum. Multe companii de semințe de legume cresc și dezvoltă diverse tipuri de ardei.

Clasificare

modificare
 
Gogoșar (C. anuum)
 
Ardei capia (Kapia), numit și 'cubanelle'

În România, Capsicum sunt în general clasificați după trasăturile fructului.

Clasificare după formă și mărime [29]:

  • Ardei lung, numit și capia, Kapia, ureche de elefant sau cubanelle: Au formă conică, dulce și carnoasă, de obicei de culoare roșie. Sunt folosiți pentru coacere, sosuri, umpluturi și conservare. Soiuri romănești sunt Alexandru, Carpatin, Dumbo, Laba ursului, Napoca.
  • Ardei gras: Sunt ardei mari, de formă dreptunghiulară sau pătrată. Se folosesc de obicei cruzi în salate sau gătiți în supe, ciorbe și tocănițe sau umpluți. Au o mare varietate de culori. Soiuri românești sunt Barbara, Daciana, Galia, Remus, Turda, Valahia, iar internationale California Wonder și Gigant
  • Ardei gogoșar: Sunt dulci, cărnoși și aplatizați, cu formă 'florală' specifică, roșii, folosiți adesea pentru coacere, murare și preparate tradiționale. Soiuri românești sunt Bucur, Scorilo, Stef, Tiberius, Traian, Vlad.

Clasificare după cantitatea de capsaicină:

  • Ardei Dulci: Aceștia au un gust dulce, nepicant, fără capsaicină. Sunt folosiți pentru salate, gătire, grătar și umpluturi.
  • Ardei iuți: Au gust iute, picant, conțin capsaicină și se folosesc pentru a adăuga picanterie în diverse feluri de mâncare. În România sunt folosiți în stare crudă, murată, sau pulverizați în boia de ardei (paprika). Cunoscuți și sub numele de chili, acești ardei pot face parte din cinci specii domestice de Capsicum: C. annuum, C. frutescens, C. chinense, C. pubescens și C. baccatum. Soiuri românești de ardei iute din specia C. annuum sunt Dracula, Iancu, Pintea.

Capsaicină

modificare
 
Capsaicina.

Fructul majorității speciilor de Capsicum conține capsaicină (metil-n-vanilil nonenamidă), o substanță chimică lipofilă care poate produce o senzație de arsură (iute, picantă). Majoritatea mamiferelor consideră acest lucru neplăcut, în timp ce păsările nu sunt afectate. [30][31] Secreția de capsaicină protejează fructul de consumul de către insecte [32] și mamifere, în timp ce culorile strălucitoare atrag păsările care vor dispersa semințele și sunt imune la capsaicină.

Cantitatea de capsaicină este măsurată în unități de măsură Scoville (SHU) care variază semnificativ între speciile și soiurile Capsicum. De exemplu, un ardei gras tipic (C. anuum) are o valoare de zero SHU, iar un Jalapeño (C. anuum) are o valoare de 4000–8000 SHU. În 2017, Cartea Recordurilor Guinness a enumerat Carolina Reaper (C. chinense) drept cel mai iute ardei din lume la 1.641.183 SHU, conform testelor efectuate de Universitatea Winthrop din Carolina de Sud, Statele Unite.[33] Recordul curent, stabilit în 2023, este deținut de Pepper X (C. chinense), cu mai mult de 2.69 milioane SHU.[34]

Capsaicina este prezentă în cantități mari în țesutul placentar (care conține semințele), membranele interne și, într-o măsură mai mică, în celelalte părți cărnoase ale fructelor. Semințele în sine nu produc capsaicină, deși cea mai mare concentrație de capsaicină se găsește în țesutul alb din jurul semințelor. [35] Cea mai mare parte a capsaicinei dintr-un ardei iute este concentrată în bășici aflate pe epiderma nervurilor interioare (septuri) care împart camerele fructului (numite locule) de care sunt atașate semințele. [36]

Un studiu privind producția de capsaicină în fructele de C. chinense a arătat că: 1) capsaicinoizii sunt produși numai în celulele epidermice ale septurilor interloculare ale fructelor picante, 2) formarea de vezicule are loc numai ca urmare a acumulării de capsaicinoide, 3) cantitatea de capsaicină și formarea veziculelor sunt controlate de un singur locus genetic, Pun1, pentru care există cel puțin două alele recesive care au ca rezultat ne-picanteria fructelor C. chinense. [37]

Cantitatea de capsaicină din fructe este foarte variabilă și depinde de genetică și mediu. Cel mai recunoscut Capsicum fără capsaicină este ardeiul gras, [38] un soi de Capsicum annuum, care are un rating zero pe scara Scoville. Lipsa capsaicinei din ardeiul gras se datorează unei gene recesive care elimină capsaicina și, în consecință, gustului iute asociat de obicei cu restul genului Capsicum . [39] Există, de asemenea, alți ardei fără capsaicină, mai ales în cadrul speciilor Capsicum annuum, cum ar fi soiurile de ardei Kapia de genul Giant Marconi, [40] Yummy Sweets, [41] Jimmy Nardello [42] și Italian Frying Peppers [43] (cunoscut și sub numele de Cubanelle).

Deși piperul negru provoacă o senzație de arsură similară, aceasta este cauzată de o substanță diferită - piperina.

Utilizare

modificare

Consum alimentar

modificare
 
Boia de ardei (paprika)
 
Ardei roșu uscat și făcut 'fulgi'
 
Ardei murați în oțet
 
Ardei iuți uscați Tihany, Ungaria
 
Vin cu ardei iute

Ardeii pot fi consumați cruzi în salate sau gătiți. Cele utilizate specii în gătit sunt C. annuum și C. frutescens, deși sunt folosite și mai rar și altele.

Ardeii pot fi prăjiți (întregi sau tocați), fierți (în supe, ciorbe, tocănițe sau sosuri), copți, uscați, congelați, marinați sau umpluți cu umpluturi din brânză, carne sau orez. De asemenea, ei pot fi conservați sau murați. Ardeii uscați pot fi pulveritați pentru diverse condimente cum ar boia (paprika). Ardeii cruzi, murați sau marinați se adaugă frecvent la sandvișuri sau salate. Ardeii congelați pot fi folosiți în tocănițe, supe și salate. De asemea, ardeii sub orice formă pot fi încorporați în diverse sosuri.

Anumiți ardei pot fi conservați și sub formă de dulceață [44]

Conchistadorii spanioli au devenit curând conștienți de proprietățile culinare ale ardeilor și i-au adus înapoi în Europa, împreună cu cacao, cartofi, cartofi dulci, tutun, porumb, fasole și curcani prin schimbul columbian. I-au adus și în coloniile spaniole din Filipine, de unde s-a răspândit în Asia. Portughezii i-au adus în coloniile lor africane și asiatice, cum ar fi India. Toate soiurile au fost apreciate, dar cele iuți au fost deosebit de apreciate, pentru că puteau însufleți o dietă altfel monotonă în perioadele de restricție alimentară, cum ar fi în timpul oficiilor religioase.

Carte de bucate

modificare

Ardeiul este utilizat pe scară largă în bucătăria tradițională mexicană pentru a crea mâncăruri precum mole de Oaxacan.[45]

Bucătăria spaniolă a beneficiat foarte mult de descoperirea ardeilor în Lumea Nouă și i-a încorporat imediat în multe mâncăruri, în așa fel încât azi este dificil de găsit mâncăruri spaniole fără ardei. Ardeiul măcinat sau boia de ardei, iute sau dulce, este un ingredient cheie în chorizo, care se numește apoi picant (dacă se adaugă ardei iute) sau dulce (dacă nu). Boia de ardei este, de asemenea, un ingredient important în mâncărurile cu orez și joacă un rol principal în mâncărurile cu calamar galician (polbo á feira). Ardeiul iute tocat este folosit în mâncăruri din pește sau miel, cum ar fi ajoarriero sau chilindrón. Pisto este o tocană vegetariană cu ardei iute și dovlecel ca ingrediente principale. Ardeii se mai pot adăuga, tocați mărunt, în gazpacho ca garnitură. În unele regiuni, șunculița este sărată și pudrată cu boia pentru conservare. Brânza poate fi, de asemenea, frecată cu boia de ardei, pentru a-i conferi aromă și culoare. Pentru arroz a banda se folosesc ardei iute rotunzi, denumiți ñoras.

După ce a fost introdus de portughezi, ardeiul iute a fost adoptat pe scară largă în Asia de Sud, Sud-Est și Est, în special în India, Thailanda, Vietnam, China și Coreea. Au fost dezvoltate mai multe soiuri noi în aceste țări, iar utilizarea lor în combinație cu (sau ca înlocuitor pentru) condimentele culinare „picante” existente, cum ar fi piperul negru și ardeiul de Sichuan, s-au răspândit rapid, dând naștere formelor moderne ale unor feluri de mâncare de bază, cum ar fi ca 'Channa masala', 'Tom yum', 'Laziji și Kimchi'. Acest lucru a influențat, la rândul său, bucătăria anglo-indiană și chineză americană, mai ales odată cu dezvoltarea formelor britanice și americane de pudră de curry (pe baza de preparate indiene de condimente precum Garam masala) și mâncăruri precum Puiul General Tso și Puiul Tikka Masala.

 
Ardei umpluți cu umplutură picantă de cartofi în Kolkata, India

Potrivit lui Richard Pankhurst, C. frutescens (cunoscut și sub numele de barbaré) a fost atât de important pentru bucătăria națională a Etiopiei, cel puțin încă din secolul al XIX-lea, „încât a fost cultivat extensiv în zonele mai calde, oriunde solul era propice”. Deși a fost cultivat în fiecare provincie, barbaré a fost extins în special în Yejju, „care aproviziona o mare parte din Showa, precum și alte provincii învecinate”. El menționează valea superioară a râului Golima ca fiind aproape în întregime dedicată cultivării acestei plante, unde a fost recoltată pe tot parcursul anului. [46]

În 2005, un sondaj de 2.000 de persoane a arătat că ardeiul este a patra legumă culinară preferată a Marii Britanii. [47]

În Ungaria, ardeiul galben dulce – împreună cu roșiile – sunt ingredientul principal al lecsó.

În România, Bulgaria, Serbia de Sud și Macedonia de Nord, ardeiul este, de asemenea, foarte popular. Ei pot fi consumați în salate, cum ar fi shopska salata; prăjit și apoi acoperit cu pasta de roșii, ceapă, usturoi și pătrunjel; sau umpluți cu o varietate de produse, cum ar fi carne tocată și orez, fasole sau brânză de vaci și ouă. Ardeii sunt, de asemenea, ingredientul principal în sosurile tradiționale lyutenitsa și ajvar. Ei sunt la baza diferitelor feluri de feluri de mâncare cu legume murate, de exemplu turshiya. În România, ardeii sunt folosiți pe scară largă sub diverse forme: cruzi în salate, umpluți, ca bază pentru supe, ciorbe și tocăni, copți pentru salate sau murați. Gogoșarul murat este un ingredient tradițional nelipsit meselor de iarnă românești. boia de ardei este un ingredient aproape nelipsit în cârnații tradiționali românesti.

Ardeiul este, de asemenea, folosit în bucătăria italiană, iar soiurile iuți sunt folosite în toată partea de sud a Italiei ca un condiment comun (uneori servit cu ulei de măsline). Ardeii sunt folosiți în multe feluri de mâncare; pot fi gătiți singuri într-o varietate de moduri și sunt un ingredient fundamental pentru unele specialități, cum ar fi nduja.

Bucătăria din Sri Lanka folosește ardeii pe scară largă ca garnituri.[48]

Poporul maya și aztec din Mesoamerica foloseau fructele Capsicum în băuturile de cacao ca aromă.

Alte întrebuințări

modificare

În civilizațiile popoarelor amerindiene, cum ar fi mayașii și aztecii, speciile de ardei, inclusiv 'C. annuum', au fost folosite pentru a trata multe boli. Astăzi, aceste practici încă există în anumite țări în curs de dezvoltare, folosindu-le pentru diverse presupuse proprietăți.[45]. În vremuri mai recente, un extract de capsaicină în aerosoli, cunoscut de obicei sub numele incorect de șprei cu piper, este folosit de către forțele de ordine ca mijloc neletatal de a incapacita o persoană și într-o formă mai răspândită pentru controlul revoltelor sau de către indivizi pentru scopuri de apărare. Ardeiul în uleiuri vegetale sau ca produs horticol poate fi folosit în grădinărit ca insecticid natural.[49]

Unele soiuri cultivate special pentru valoarea lor estetică includ „Perla Neagră” a Arboretului Național al SUA [50] și „Curcubeul Bolivian”. Soiurile ornamentale tind să aibă fructe și frunze colorate neobișnuit, fiind notabile culorea negră și culoarea violet. Toate sunt comestibile și majoritatea (cum ar fi „Royal Black”) sunt iuți. Anumite soiuri de ardei iuți din New Mexico sunt uscate în mod obișnuit în aranjamente ornamentale cunoscute sub numele de ristras.

Eticheta GRAS în SUA

modificare

Numai Capsicum frutescens L. și Capsicum annuum L. sunt fructe în general recunoscute ca sigure (Generally recognized as safe) de către guvernul SUA. [51] [52]

Imagini cu soiuri comune din lume

modificare
  •  
    Diferite soiuri și specii de Capsicum în São Paulo, Brazilia.jpg
  •  
    Soiuri de Capsicum annuum
  •  
    Capsicum annum L. var. fasciculatum irlandez
  •  
    Capsicum annuum 'Twilight' - de la necopt (stânga) la copt (dreapta).
  •  
    Culori ale ardeiului gras
  •  
    Peperoncini (C. annuum)
  •  
    Ardei Cayenne (C. annuum)
  •  
    Plantă compactă de ardei portocaliu
  •  
    Ardei Habanero iute (C. chinense Jacquin) - plantă cu flori și fructe
  •  
    Scotch bonet (C. chinense) într-o piață din Caraibe
  •  
    Ardei iute Scotch Capota
  •  
    Ardei thailandezi (C. annuum)
  •  
    Ardei iute verde indian proaspăt într-o piață din Bangalore
  •  
    Piri piri (C. frutescens) numit și „Diavolul african”
  •  
    Naga jolokia Chilli (bhut jolokia) (C. chinense X C. frutescens)
  •  
    Floare de C. annuum
  •  
    Floare de C. annuum de aproape
  •  
    Ardei gras verde, galben și roșu
  •  
    Floarea ardeiului roșu iute bangi, Malaezia
  •  
    Un ardei mic, dar foarte iute, în Malaezia
  •  
    Peperoni cruschi, ardei gras uscat și crocant din Basilicata
  •  
    Ardei în Bangladesh
  •  
    Naga Morich din Bangladesh

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ Genera Plantarum[*][[Genera Plantarum (5th edition of Genera Plantarum by Carl Linnaeus)|​]], p. 86  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Species Plantarum. Ediția I-a, vol. I[*]​, p. 188  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Oxford English Dictionary, 1st edition, 1888, s.v.
  4. ^ Online Etymology Dictionary, s.v.
  5. ^ Quattrocchi, Umberto (). CRC World Dictionary of Plant Names. 1, A-C. CRC Press. p. 431. ISBN 978-0-8493-2675-2. 
  6. ^ en Spalink, D., Stoffel, K., Walden, G. K., Hulse-Kemp, A. M., Hill, T. A., Deynze, A. V., & Bohs, L. (septembrie 2018). „Comparative transcriptomics and genomic patterns of discordance in Capsiceae (Solanaceae)”. Molecular Phylogenetics and Evolution (126): 293–302. doi:10.1016/j.ympev.2018.04.030. PMID 29702214. 
  7. ^ en Olmstead RG, Bohs L, Migid HA, Santiago-Valentin E, Garcia VF, Collier SM. (). „A molecular phylogeny of Solanaceae”. Taxon (57): 1159–1181. 
  8. ^ en Carrizo García C, Barfuss MH, Sehr EM, Barboza GE, Samuel R, Moscone EA, Ehrendorfer F. (iulie 2016). „Phylogenetic relationships, diversification and expansion of chili peppers (Capsicum, Solanaceae)”. Ann Bot. 118 (1): 35–51. doi:10.1093/aob/mcw079. PMC 4934398  . PMID 27245634. 
  9. ^ it Gil-Jurado, A. T., Il senso del chile e del piccante: dalla traduzione culturale alla rappresentazione visiva in (G. Manetti, ed.), Semiofood: Communication and Culture of Meal, Centro Scientifico Editore, Torino, Italy, 2006:34–58
  10. ^ en „Growing Peppers: The Important Facts”. GardenersGardening.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ en „How to grow chilli pepper / RHS Gardening”. 
  12. ^ en „Peppers and chillies/RHS Gardening”. 
  13. ^ en Y. H. Hui, ed. (). Handbook of Food Science, Technology, and Engineering - 4 Volume Set. United States: Taylor & Francis Group, LLC (Version date:20131106). pp. 20–13. ISBN 978-1-4665-0787-6. 
  14. ^ en „The Effect of Extreme Temperatures on the Tomato and Pepper Crop”. King’s Printer for Ontario, 2012–2024, Canada. 
  15. ^ en Barboza GE, García CC, Bianchetti LB, Romero MV, Scaldaferro M. (). „Monograph of wild and cultivated chili peppers (Capsicum L., Solanaceae)”. PhytoKeys (200): 1–423. doi:10.3897/phytokeys.200.71667. PMC 9881532  . PMID 36762372 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  16. ^ en Heiser Jr, C.B.; Pickersgill, B. (). „Names for the Cultivated Capsicum Species (Solanaceae)”. Taxon. 18 (3): 277–283. doi:10.2307/1218828. JSTOR 1218828. 
  17. ^ en Tewksbury, J.J.; Manchego, C.; Haak, D.C.; Levey, D.J. (). „Where did the Chili Get its Spice? Biogeography of Capsaicinoid Production in Ancestral Wild Chili Species”. Journal of Chemical Ecology. 32 (3): 547–564. doi:10.1007/s10886-005-9017-4. PMID 16572297. 
  18. ^ en Eshbaugh, W.H. (). „A Biosystematic and Evolutionary Study of Capsicum baccatum (Solanaceae)”. Brittonia. 22 (1): 31–43. doi:10.2307/2805720. JSTOR 2805720. 
  19. ^ a b en Ballard, R.E.; McClure, J.W.; Eshbaugh, W.H.; Wilson, K.G. (). „A Chemosystematic Study of Selected Taxa of Capsicum”. American Journal of Botany. 57 (2): 225–233. doi:10.2307/2440517. JSTOR 2440517. 
  20. ^ en Pickersgill, B. (). „Relationships Between Weedy and Cultivated Forms in Some Species of Chili Peppers (Genus capsicum)”. Evolution. 25 (4): 683–691. doi:10.2307/2406949. JSTOR 2406949. PMID 28564789. 
  21. ^ en Walsh, B.M.; Hoot, S.B. (). „Phylogenetic Relationships of Capsicum (Solanaceae) Using DNA Sequences from Two Noncoding Regions: The Chloroplast atpB-rbcL Spacer Region and Nuclear waxy Introns”. International Journal of Plant Sciences. 162 (6): 1409–1418. doi:10.1086/323273. Arhivat din original la . 
  22. ^ en Eshbaugh, W.H. (). „Genetic and Biochemical Systematic Studies of Chili Peppers (Capsicum-Solanaceae)”. Bulletin of the Torrey Botanical Club. 102 (6): 396–403. doi:10.2307/2484766. JSTOR 2484766. 
  23. ^ en „Screening genetic resources of Capsicum peppers in their primary center of diversity in Bolivia and Peru”. PLOS ONE. 10 (9): e0134663. . Bibcode:2015PLoSO..1034663V. doi:10.1371/journal.pone.0134663. PMC 4581705  . PMID 26402618. 
  24. ^ en „Search results – The Plant List”. www.theplantlist.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ en „Tropicos”. www.tropicos.org. 
  26. ^ Deyuan Yang; Paul W. Bosland. „The Genes of Capsicum” (PDF). HortScience. 
  27. ^ Kim, Seungill; Park, Minkyu; Yeom, Seon-In; Kim, Yong-Min; Lee, Je Min; Lee, Hyun-Ah; Seo, Eunyoung; Choi, Jaeyoung; Cheong, Kyeongchae (). „Genome sequence of the hot pepper provides insights into the evolution of pungency in Capsicum species”. Nature Genetics (în engleză). 46 (3): 270–278. doi:10.1038/ng.2877. ISSN 1061-4036. PMID 24441736. 
  28. ^ en Institute, The Chile Pepper. „NMSU Cultivars - The Chile Pepper Institute”. www.chilepepperinstitute.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „Tipuri de ardei, clasificare și utilizări”. Top Ingrediente. . Accesat în . 
  30. ^ en Mason, J. R.; N. J. Bean; P. S. Shah; L. Clark Shah (decembrie 1991). „Taxon-specific differences in responsiveness to capsaicin and several analogues: Correlates between chemical structure and behavioral aversiveness”. Journal of Chemical Ecology. 17 (12): 2539–2551. doi:10.1007/BF00994601. PMID 24258646. 
  31. ^ en Norman, D. M.; J. R. Mason; L. Clark (). „Capsaicin effects on consumption of food by Cedar Waxwings and House Finches” (PDF). The Wilson Journal of Ornithology. 104 (3): 549–551. JSTOR 4163197. 
  32. ^ en „Active Ingredient Fact Sheets” (PDF). npic.orst.edu. 
  33. ^ en „Guinness Book of World Records - Hottest chili pepper”. www.guinnessworldrecords.com. 
  34. ^ en Sanj Atwal (). „Pepper X dethrones Carolina Reaper as world's hottest chilli pepper”. Guinness World Records Ltd. Accesat în . 
  35. ^ en New Mexico State University – College of Agriculture and Home Economics (). „Chile Information – Frequently Asked Questions”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ en Zamski, E.; Shoham, O.; Palevitch, D.; Levy, A. (). „Ultrastructure of Capsaicinoid-Secreting Cells in Pungent and Nonpungent Red Pepper (Capsicum annuum L.) Cultivars”. Botanical Gazette. 148 (1): 1–6. doi:10.1086/337620. JSTOR 2995376. 
  37. ^ Stewart Jr, C.; Mazourek, M.; Stellari, G.M.; O'Connell, M.; Jahn, M. (). „Genetic control of pungency in C. chinense via the Pun1 locus”. Journal of Experimental Botany. 58 (5): 979–91. doi:10.1093/jxb/erl243. PMID 17339653. 
  38. ^ „The Scoville Scale of Hotness - Capsaicin Level”. Chiliwonders.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ „The World's Healthies Foods”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ „Giant Marconi Pepper: Smoky Sweet Flavor, Large Fruit”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „Yummy Snacking Pepper - Peppers - Vegetables”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ „- Jimmy Nardello's Pepper”. www.territorialseed.com. 
  43. ^ „Italian Frying peppers - Produce Express of Sacramento, California”. produceexpress.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ „Ask Garden - Simple Gardening Tips”. Ask Garden. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ a b García-Gaytán, Víctor; Gómez-Merino, Fernando Carlos; Trejo-Téllez, Libia I.; Baca-Castillo, Gustavo Adolfo; García-Morales, Soledad (). „The Chilhuacle Chili (Capsicum annuum L.) in Mexico: Description of the Variety, Its Cultivation, and Uses”. International Journal of Agronomy (în engleză). 2017: e5641680. doi:10.1155/2017/5641680. ISSN 1687-8159. 
  46. ^ Pankhurst, Richard (). Economic History of Ethiopia. Addis Ababa: Haile Selassie I University Press. pp. 193–194. 
  47. ^ Wainwright, Martin (). „Onions come top for British palates”. The Guardian. London. Accesat în . 
  48. ^ Unknown, Unknown. „Sri Lankan Cuisine”. SBS Food. SBS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ „Capsaicin as an Insecticide”. 
  50. ^ „Capsicum annuum "Black Pearl"” (PDF). U.S. National Arboretum. martie 2006. Accesat în . 
  51. ^ GRAS FDA
  52. ^ „eCFR – Code of Federal Regulations”. Ecfr.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare
  Portal Agricultură
  Portal Botanică
  Portal Gastronomie
Puteți găsi mai multe informații despre Capsicum prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
  Definiții și traduceri în Wikționar
  Imagini și media la Commons
  Citate la Wikicitat
  Texte sursă la Wikisursă
  Manuale la Wikimanuale
  Resurse de studiu la Wikiversitate
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Capsicum&oldid=16449965