Păsările României

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia

Mai mult decât oricare altă grupă de viețuitoare, păsările constituie obiectul unui deosebit interes din partea omului, atât pentru aspectul lor plăcut, coloritul viu, extrem de variat al penajului, cântecul melodios, dar și pentru obiceiurile lor de o mare originalitate (iscusința cu care construiesc cuibul, capacitatea de a se orienta în timp și spațiu pe parcursul migrațiilor, fidelitatea față de locurile de reproducere și de iernare, diverse strategii de nutriție și de protecție contra dușmanilor). La aceasta contribuie deopotrivă ponderea mare pe care păsările o au printre vertebrate, ele fiind mai numeroase pe cuprinsul României, ca specii și indivizi, decât toate celelalte la un loc. Din cele aproximativ 10.000 de specii de păsări din lume, avifauna din România include circa 454 de specii.

Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), specie-simbol pentru Delta Dunării.

Aproape în fiecare an sunt descoperite specii noi pentru România, astfel în 2017 a fost găsită o nouă specie de cuc - cucul pestriț (Clamator glandarius) și una de pietrar - pietrarul de deșert (Oenanthe deserti). O femelă adultă de măcăleandru albastru (Tarsiger cyanurus) a fost capturată pe 17 octombrie 2017 în tabăra de inelare organizată de Grupul Milvus pe Grindul Chituc. În 2017 pentru prima dată a fost înregistrat în România vânturelul de Amur (Falco amurensis) la Murighiol și presură mică (Emberiza pusilla) la Cata (jud. Brașov). Pe 19 ianuarie 2018 ornitologul József Szabó a identificat pe râul Olt o nouă specie de cufundar, cufundarul cu cioc alb (Gavia adamsii).

Categorii fenologice

modificare

Fenologia este o ramură a biologiei care studiază influența factorilor mediului ambiant (meteorologici, climatici, a anotimpurilor etc.) și a factorilor interni (genetici, metabolici, endocrini etc.) asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc. După modul cum se succed păsările pe teritoriul țării de-a lungul anotimpurilor, se disting patru categorii fenologice mari:[1][2]

  1. sedentare, păsări care, indiferent de anotimp, rămân în locurile natale tot timpul anului, chiar și în perioada iernii (majoritatea din Picidae, Corvidae, Paridae, Fringillidae etc.).
  2. oaspeți de vară sau migratoare, care cuibăresc și se reproduc pe aceste meleaguri, sosind din sud primăvara, iar toamna, când începe sezonul rece, se îndreaptă din nou spre sud în cartierele de iernat (Luscinia, Sylvia, Upupa, Cuculus etc.).
  3. oaspeți de iarnă, care vizitează România numai în sezonul rece al anului (toamna și iarna), pentru a-și petrece timpul nefavorabil, venind din nord, unde au cuibărit, și care la ivirea primăverii se reîntorc în ținuturile nordice (Cygnus cygnus, Buteo lagopus etc.);
  4. păsări de pasaj (sau de trecere, de tranzit) sunt acele specii care în migrațiile lor de toamnă (spre sud pentru a ierna) și de primăvară (spre nord pentru a cuibări) poposesc un timp mai scurt sau mai lung în țară (Pluvialis squatarola, Philomachus pugnax etc.).

Păsările accidentale (păsări migratoarele sporadice neregulate) sunt speciile care apar pe teritoriul țării neregulat, accidental, solitari sau în grupuri mai mari, mai ales în timpul iernii (Acrocephalus dumetorum, Loxia pytyopsittacus etc.).[1][2]

O specie poate include mai multe categorii fenologice. Ca exemplu rața roșie (Aythya nyroca) este o pasăre de pasaj, oaspete de iarnă și oaspete de vară cuibăritore. Ea este o pasăre migratoare și sosește în România primăvara din cartierele de iernat (Africa de Nord, valea Nilului, nordul Peninsulei Arabice și India), o parte din aceste păsări în migrația lor de primăvară rămân în țară și cuibăresc (oaspete de vară), altele își continue drumul spre nord în alte țări în care cuibăresc (Ucraina, Rusia etc.), poposind un timp mai scurt sau mai lung pe teritoriul României (pasăre în pasaj de primăvară). Toamna exemplarele care au cuibărit în România migrează spre sud către cartierele de iernat. La acestea se adaugă exemplarele care au cuibărit la nord de România, ele trec în pasaj prin țară (pasăre în pasaj de toamnă), iar unele exemplare iernează în pe apele neînghețate (oaspete de iarnă).

Legendă

modificare

Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile IUCN:

Imagine Abr. Denumire în engleză Denumire în română
  EX Extinct Dispărută
  CR Critically Endangered Critic amenințată cu dispariția
  EN Endangered Amenințată cu dispariția
  VU Vulnerable Vulnerabilă
  NT Near Threatened Aproape amenințată cu dispariția
  LC Least Concern Neamenințată cu dispariția
  DD Data Deficient Date insuficiente
  NE Not Evaluated Neevaluată

Speciile monotipice sunt cele care nu se divid în subspecii. Pentru subspeciile nemenționate în literatura de specialitate despre avifauna României s-a utilizat semnul „?”, aceste subspecii fiind preluate din alte surse (Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) în 17 volume, etc.). Pentru categoriile fenologice și populațiile estimate nedefinite clar în literatura de specialitate despre avifauna României s-a utilizat semnul „?”.[3]

Categoria fenologică este dată în mare parte după "Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. 1983"[4], iar populația estimată din România după "Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. 2015"[5] și după datele Societății Ornitologice Române (SOR).

Lista păsărilor din România și populația estimată

modificare

Ordinul Anseriformes (Familia Anatidae - lebede, gâște, rațe, gârlițe, călifari, ferestrași, eideri)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Anseriformes
Familia: Anatidae
Subfamilia: Anserinae
Tribul: Cygnini, Lebede
Cygnus olor (J.F.Gmelin, 1789)[6][7] Lebădă de vară, Lebăda cucuiată, Lebădă gheboasă, Lebădă mută. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde unele iernează. În pasajul de primăvară și toamnă. Oaspete de iarnă (populațiile nordice). Numărul de perechi cuibăritoare este estimat la 3.000-5.000, majoritatea în Delta Dunării. În timpul pasajelor pot fi observate între 2.000 și 8.000 de exemplare. Iernează 5.000-16.000 de exemplare.  [8] 
Cygnus cygnus (Linnaeus, 1758)[9][10] Lebădă de iarnă, Lebădă, Lebădă cântătoare, Cucuvă. Monotipică Oaspete de iarnă. În pasajul de primăvară și toamnă. Apar în timpul iernii 2.000-5.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi observate între 1.500 și 3.000 de exemplare.  [11] 
Cygnus columbianus (Ord, 1815)[12][13] Lebădă mică, Cucuvă mică. Cygnus columbianus bewickii (Yarrell, 1830), unii autori o ridică în rang de specie Cygnus bewickii Accidentală. Oaspete de iarnă. În România se estimează prezența în timpul iernii a 1-6 exemplare.  [14] 
Cygnus atratus (Latham, 1790)[15][16] Lebădă neagră, Lebăda australiană neagră. Monotipică Provenită din gradini zoologice.[17] Apariții sporadice  [18] 
Tribul: Anserini, Gâște
Anser anser (Linnaeus, 1758)[19][20] Gâscă de vară, Gâscă sură, Gâscă mare, Gâsca sălbatică. Anser anser rubrirostris Swinhoe, 1871 Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde unele iernează. În pasajul de primăvară și toamnă. Oaspete de iarnă (populațiile nordice). Populația cuibăritoare este estimată la 3.200-6.800 de perechi. În timpul pasajelor se pot vedea între 8.500 și 15.500 de exemplare, iar populația care iernează este de 10.000-25.000 de exemplare.  [21] 
Anser fabalis (Latham, 1787)[22][23] Gâscă de semănătură, Gâscă de câmp. Anser fabalis fabalis (Latham, 1787), Anser fabalis rossicus Buturlin, 1933 În pasaj. Uneori iernează. Specie rară. În perioada 2007-2012 au fost observate 20-100 exemplare în sezonul rece.  [24] 
Anser albifrons (Scopoli, 1769)[25][26] Gârliță mare, Gârliță, Gâscă cu fruntea albă. Anser albifrons albifrons (Scopoli, 1769) În pasajul de primăvară și în cel de toamnă. Oaspete de iarnă. Numărul de indivizi care iernează este de 150.000-280.000, iar între 150.000 și 250.000 de indivizi tranzitează țara în timpul pasajelor.  [27] 
Anser erythropus (Linnaeus, 1758)[28][29] Gârliță mică, Gâscă pitică, Gâscă cu frunte albă mică. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația care iernează în România este estimată la 20-30 de indivizi, iar 10-30 de exemplare pot fi observate în timpul pasajelor.  [30] 
Anser brachyrhynchus Baillon, 1834[31][32] Gâscă cu cioc scurt, Gâscă mică cu picioare roșii. Monotipică Accidentală, de obicei în pasaj. Oaspete de iarnă. Iernează circa 1-5 de indivizi care pot apare accidental de la an la an.  [33] 
Anser caerulescens (Linnaeus, 1758), sin. Chen caerulescens (Linnaeus, 1758)[34][35] Gâscă de zăpadă, Gâscă polară, Gâscă de omăt. Anser caerulescens caerulescens (Linnaeus, 1758) Specie accidentală, de obicei în pasaj în timpul migrațiilor din regiunea estică a Americii de Nord spre vestul și centrul continentului european. În România specia a fost semnalată de câteva ori în Banat și în Delta Dunării, de ex. de Dionisie Linția în 1913, în bălțile de la Satchinez, dar fără exemplare doveditoare colectate. În noiembrie 2019 biologii de la SOR Dorin Damoc și Dani Drăgan au reușit să observe și să documenteze cu fotografii un exemplar de gâscă de zăpadă în Insula Mare a Brăilei.[36]  [37] 
Anser indicus (Latham, 1790)[38][39] Gâscă de India Monotipică Specie accidentală, de obicei evadată din grădini zoologice. În România, este foarte rar observată, de obicei în compania stolurilor de gârlițe mari în sezonul de iarnă.  [40] 
Branta ruficollis (Pallas, 1769)[41][42] Gâscă cu gât roșu, Gâsca cu piept roșu, Gâscă cu cravată. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. În timpul pasajelor se pot observa 8.000-17.000 de exemplare, iernează între 9.000 și 20.000 de exemplare.  [43] 
Branta bernicla (Linnaeus, 1758)[44][45] Gâscă neagră, Gâscă gulerată, Gâscă cu inel pe gât. Branta bernicla bernicla (Linnaeus, 1758) Accidentală, în sezonul rece. Specie foarte rară  [46] 
Branta canadensis (Linnaeus, 1758)[47][48] Gâscă canadiană Branta canadensis canadensis (Linnaeus, 1758)? Specie accidentală, de obicei evadată din grădini zoologice, observată în România în parcurile din orașe. În România nu au fost înregistrate perechi la cuibărit, iar indivizii observați sunt foarte rari de la an la an.  [49] 
Branta leucopsis (Bechstein, 1803)[50][51] Gâscă călugăriță, Gâscă cu obraz alb. Monotipică Accidentală, în sezonul rece. A fost semnalată de câteva ori în sezonul rece.  [52] 
Subfamilia: Anatinae, Rațe
Tribul: Tadornini, Călifari
Tadorna ferruginea (Pallas, 1764), sin. Casarca ferruginea (Pallas, 1764)[53][54] Călifar roșu, Caharcă. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Cuibăresc aproximativ 40-70 de perechi în zonele acvatice din partea de sud-est a țării și doar ocazional, în timpul migrațiilor, poate fi observată în restul apelor interioare.  [55] 
Tadorna tadorna (Linnaeus, 1758)[56][57] Călifar alb, Angut, Rață de vizuină, Rață cucuiată. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă Cuibăresc aproximativ 300-600 de perechi, iar populația care iernează numără între 400 și 1.500 de exemplare.  [58] 
Alopochen aegyptiaca (Linnaeus, 1766), sin. Alopochen aegyptiacus (Linnaeus, 1766)[59][60] Gâscă egipteană, Gâscă de Nil. Monotipică Specie introdusă în Europa. Au fost semnalate câteva exemplare mai ales în Delta Dunării.[17]  .[61] 
Tribul: Anatini, Rațe de suprafață
Anas platyrhynchos Linnaeus, 1758[62][63] Rață mare, Rață sălbatică, Rață sălbatică mare, Rață sălbatică comună. Anas platyrhynchos platyrhynchos Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Iarna, în afara exemplarelor cuibăritore, sosesc în România și unele populații din nordul Europei. În pasaj. Populația este estimată la 62.000-75.000 de perechi cuibăritoare. În timpul iernii, pot fi observate între 100.000 și 250.000 de exemplare.  [64] 
Anas crecca Linnaeus, 1758[65][66] Rață mică, Rață pitică, Rață sălbatică mică, Sarselă de iarnă. Anas crecca crecca Linnaeus, 1758 În pasaj. Oaspete de iarnă. Sedentară, cuibăritore. Cuibăresc 5-30 de perechi. Iernează între 5.000 și 20.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi văzute între 30.000 și 100.000 de exemplare.  [67] 
Anas acuta Linnaeus, 1758[68][69] Rață sulițar, Rață cu coadă ascuțită, Rață cu frigare, Rață rândunică. Monotipică În pasaj, mai ales în cel de toamnă. Oaspete de iarnă. Cuibărește rar. Populația cuibăritoare este eratică,fiind evaluată la maximum 5 perechi. Iernează însă în România între 400 și 1.000 de exemplare.  [70] 
Mareca penelope (Linnaeus, 1758), sin. Anas penelope Linnaeus, 1758[71][72] Rață fluierătoare, Rață șuerătoare. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. A fost observat, cu mai mulți ani în urmă, un caz de clocire al acestei specii pe lacul Bicaz.[4] Efectivul care iernează este apreciat la 1.000-6.000 de indivizi, iar cel care tranzitează în timpul pasajelor este de 12.000-25.000 de indivizi.  [73] 
Mareca strepera (Linnaeus, 1758), sin. Anas strepera Linnaeus, 1758[74][75] Rață pestriță, Rață sălbatică pestriță, Rață gălăgioasă. Mareca strepera strepera (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, unele iernează (în iernile blânde). Populația cuibăritoare este de aproximativ 2.600-6.000 de perechi. În timpul pasajelor se pot vedea între 30.000 și 100.000 de exemplare și iernează în România între 500 și 3.500 de exemplare.  [76] 
Mareca sibilatrix (Poeppig, 1829), sin. Anas sibilatrix Poeppig, 1829[77] Rață fluierătoare ciliană, Rață flierătoare de Chile Monotipică Probabil evadată din grădini zoologice. Au fost semnalate câteva exemplare.[17][78]  [79] 
Spatula clypeata (Linnaeus, 1758), sin. Anas clypeata Linnaeus, 1758[80][81] Rață lingurar, Rață lopătar, Rață cu aripi albastre. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, unele iernează. Populația cuibăritoare este estimată între 300 și aproape 1.900 de perechi. Un număr mult mai mare de exemplare trec în timpul pasajelor (15.000-35.000) și mai puține iernează pe teritoriul țării (100-2.000 de indivizi)  [82] 
Spatula querquedula (Linnaeus, 1758), sin. Anas querquedula Linnaeus, 1758[83][84] Rață cârâitoare, Rață bășinoasă, Sarselă de vară. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Populația cuibăritoare este estimată la 1.600-4.100 de perechi.  [85] 
Tribul: Cairinini
Callonetta leucophrys (Vieillot, 1816)[86] Rață cu guler negru, Rață micul Atlantic Monotipică Probabil evadată din grădini zoologice. A fost găsit un singur exemplar mort în 2013.[78]  [87] 
Aix galericulata (Linnaeus, 1758)[88][89] Rață mandarin Monotipică Evadată din grădini zoologice. Se cunosc unele exemplare rătăcite din grădinile zoologice sau din unele parcuri europene, unde a fost adusă ca pasăre ornamentală.[4]  [90] 
Aix sponsa (Linnaeus, 1758)[91][92] Rață cu ochi de șoim, Rață de pădure, Rață carolină Monotipică Evadată din grădini zoologice, parcuri urbane. În România a fost inregistrata in 2015 o cuibarire.  [93] 
Tribul: Aythyini, Rațe scufundătoare
Aythya ferina (Linnaeus, 1758), sin. Nyroca ferina (Linnaeus, 1758)[94][95] Rață cu cap castaniu, Rață cu cap brun, Rață cu cap roșu, Rață bodârlău de vară, Rață cenușie. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 21.000-29.000 de perechi cuibăritoare. În timpul pasajelor pot fi observate între 20.000 și 50.000 de exemplare. Iernează un număr de 30.000-80.000 de exemplare.  [96] 
Aythya nyroca (Güldenstädt, 1770), sin. Nyroca nyroca (Güldenstädt, 1770)[97][98] Rață roșie, Rață cu ochi albi, Rață țigănească. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 12.000-18.000 de perechi cuibăritoare, iar populația care iernează este de 50-250 de exemplare. În timpul pasajelor, pot fi observate între 7.000 și 9.000 de exemplare.  [99] 
Aythya fuligula (Linnaeus, 1758), sin. Nyroca fuligula (Linnaeus, 1758)[100][101] Rață moțată Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 20-50 de perechi cuibăritoare. De asemenea, iernează pe teritoriul României un număr de 15.000-30.000 de exemplare. Specie frecventă în perioada de pasaj.  [102] 
Aythya marila (Linnaeus, 1761), sin. Nyroca marila (Linnaeus, 1761)[103][104] Rață cu cap negru, Rață montană, Rață marină, Rață bodârlău de iarnă. Aythya marila marila (Linnaeus, 1761) În pasaj. Oaspete de iarnă rar. Iernează un număr de 100-600 de exemplare.  [105] 
Aythya collaris (Donovan, 1809), sin. Nyroca collaris (Donovan, 1809)[106][107] Rață cucuiată Monotipică Accidentală Foarte rar întâlnită în Delta Dunării.[108]  [109] 
Marmaronetta angustirostris (Ménétriés, 1832), sin. Anas angustirostris (Ménétriés, 1832)[110] Rață porumbacă, Rață marmorată, Rață cu cioc îngust. Monotipică Apare accidental pe lacurile dobrogene.[4][111] Specie foarte rară. Nu a fost întâlnită în ultimii ani.

Observații incerte

 [112] 
Netta rufina (Pallas, 1773)[113][114] Rață cu ciuf, Rață cu perucă, Rață cu căciulă, Rață căciulată. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 500-2.500 de perechi cuibăritoare, tendința acesteia fiind considerată a fi descrescătoare. Iernează pe teritoriul țării între 7.000 și 15.000 de exemplare.  [115] 
Tribul: Mergini, Rațele de mare
Mergellus albellus (Linnaeus, 1758), sin. Mergus albellus (Linnaeus, 1758)[116][117] Ferestraș mic, Bodârlău mic, Firizar mic, Rață albă, Rață de șuvoi. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația cuibăritoare este de 5-20 de perechi; iernează între 3.000 și 6.000 de indivizi, iar în timpul pasajelor se pot vedea în habitatele acvatice între 500 și 2.000 de exemplare.  [118] 
Mergus merganser Linnaeus, 1758[119][120] Ferestraș mare, Bodârlău mare, Bodârlău ferăstrău, Firizar mare. Mergus merganser merganser Linnaeus, 1758 În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația cuibăritoare este estimată la 20-50 de perechi, iar cea care iernează este de 150-500 de exemplare.  [121] 
Mergus serrator Linnaeus, 1758[122][123] Ferestraș moțat, Ferestraș mijlociu, Ferestraș cu cioc lung, Bodârlău moțat, Firizar moțat. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă rar. Populația care iernează pe coasta românească a Mării Negre și în alte habitate acvatice rămase neînghețate este de 20-130 de exemplare. Nu se cunoaște efectivul acestei specii care poate fi observat în timpul migrațiilor.  [124] 
Bucephala clangula (Linnaeus, 1758)[125][126] Rață sunătoare, Rață cu ochelari, Rață cu buci albe. Bucephala clangula clangula (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația cuibăritoare este estimată la 20-40 de perechi, iar cea care iernează este reprezentată de 8.000-12.000 de indivizi. Este o specie frecventă în timpul migrației.  [127] 
Bucephala albeola (Linnaeus, 1758)[128][129] Rață sunătoare americană Monotipică Indivizi proveniți din grădini zoologice sau parcuri publice. Specie foarte rară.[17]  [130] 
Clangula hyemalis (Linnaeus, 1758)[131][132] Rață de ghețuri, Rață de ghiață, Rață cu coadă lungă, Rață rândunică, Rață codată. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Poate fi observată în număr redus de până la 100-200 de indivizi în sezonul de iarnă, cu precădere pe coastele Mării Negre.  [133] 
Melanitta fusca (Linnaeus, 1758), sin. Oedemia fusca (Linnaeus, 1758)[134][135] Rață catifelată, Rață negricioasă, Rața neagră cu oglindă. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Iernează între 20 și 70 de indivizi, cea mai mare parte din ei în zona Mării Negre.  [136] 
Melanitta nigra (Linnaeus, 1758), sin. Oedemia nigra (Linnaeus, 1758)[137][138] Rață neagră, Rață cernită, Rață în doliu, Rață îndoliată. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Poate fi observată mai ales pe coastele Mării Negre, în sezonul de iarnă, numărul de indivizi fiind redus.  [139] 
Somateria mollissima (Linnaeus, 1758)[140][141] Eider Somateria mollissima mollissima (Linnaeus, 1758) Apare accidental, în sezonul rece. Rareori ajunge în sezonul de iarnă în România, mai ales pe coasta de vest a Mării Negre.  [142] 
Subfamilia: Oxyurinae, Rațe cu coada ascuțită
Oxyura leucocephala (Scopoli, 1769)[143][144] Rață cu cap alb, Rață cu cioc albastru, Rață arămie, Rață cu coadă spinoasă. Monotipică În România în trecut era o specie cuibăritoare (în Transilvania și Delta Dunării). Ultima atestare a cuibăritului provine din anii ’80 din Delta Dunării. În prezent este o specie de pasaj și oaspete de iarnă rar, în special pe lacurile litorale (Techirghiol) și cu apariție accidentală în alte zone ale țării. Populația care iernează este de 5-10 exemplare, iar în timpul pasajelor se pot observa între 10 și 80 de exemplare.  [145] 

Ordinul Galliformes (Familia Phasianidae - fazani, potârnichi, prepelițe, cocoși de mesteacăn)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Galliformes
Familia: Phasianidae
Subfamilia: Phasianinae
Phasianus colchicus (Linnaeus, 1758)[146][147] Fazan Au fost aclimatizate mai multe subspecii: Fazanul mongol Phasianus colchicus mongolicus J. F. Brandt, 1844, Fazanul comun (Fazan comun de vânătoare, Fazan vulgar, Fazan.) Phasianus colchicus colchicus Linnaeus, 1758, Fazanul gulerat Phasianus colchicus torquatus J. F. Gmelin, 1789, Fazanul formozan Phasianus colchicus formosanus Elliot, 1870, Fazanul verde Phasianus versicolor versicolor Vieillot, 1825 (unii autori ridică această subspecie în rang de specie Phasianus versicolor), Fazanul negru (Fazan negricios, Fazan întunecat) Phasianus colchicus var. tenebrosus) etc. Sedentară. Specie aclimatizată pe teritoriul României. Specie comună de interes cinegetic. Se practică reproducerea lui prin incubația artificială, iar puii crescuți în captivitate până la o anumită vârstă sunt lansați în diferite terenuri corespunzătoare dezvoltării lor.  [148]  
Subfamilia: Perdicinae
Perdix perdix (Linnaeus, 1758)[149][150] Potârniche, Păturnică, Poturnică, Păturnea, Păturniche cenușie, Fugaie, Fugău, Tărhită, Perdică, Iribiță. Perdix perdix perdix (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore Populația este estimată la 120.000-180.000 de perechi cuibăritoare.  [151]  
Coturnix coturnix (Linnaeus, 1758)[152][153] Prepeliță, Pitpalac, Pipălac, Teptălac, Pipălacă, Taptalagă, Parpalac, Pitpediche, Potpalacă, Pieptălaie, Potpăduche. Coturnix coturnix coturnix (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește Populația cuibăritoare este estimată la 575.000-1.150.000 de perechi cuibăritoare.  [154]  
Alectoris graeca (Meisner, 1804)[155] Potârniche de stâncă, Potârniche de cleanț. Alectoris graeca graeca (Meisner, 1804), Alectoris graeca saxatilis (Bechstein, 1805) Sedentară, cuibăritore În România a fost semnalată doar în zona Cazanelor Dunării, însă prezența ei actuală este incertă.  [156]  
Alectoris rufa ((Linnaeus, 1758))[157] Potârniche cu picioare roșii Accidentală, provenită din gradini zoologice A fost observat un exemplar, probabil scăpat din captivitate la Belfir (județul Bihor) pe 14 mai 2019[158]Observație nedovedită  [159] 
Subfamilia: Tetraoninae
Lyrurus tetrix (Linnaeus, 1758), sin. Tetrao tetrix Linnaeus, 1758, Lyrurus tetrax Linnaeus, 1758[160] Cocoșul de mesteacăn, Cocoș de pădure, Cocoș de mestecăniș, Cocoș sălbatic, Gotcan mic, Gotcă neagră, Găinușă neagră, Găinușă de mesteacăn, Cocoș de câmp, Gotcan de câmp. Lyrurus tetrix tetrix (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Populația estimată este de 60-80 de perechi.  [161]  
Tetrao urogallus Linnaeus, 1758[162][163] Cocoș de munte, Cocoș sălbatic, Cocoș de sihlă, Gotcan mare, Curcan de munte, Tătar. Tetrao urogallus urogallus Linnaeus, 1758?, Tetrao urogallus rudolfi Dombrowski, 1912 Sedentară, cuibăritore. Populația estimată este de 4500-5200 de perechi.  [164]  
Bonasa bonasia (Linnaeus, 1758), sin. Tetrastes bonasia (Linnaeus, 1758)[165][166] Ieruncă, Ireușcă, Irușcă, Găinușă de alun, Găinușă roșie, Gotcă roșie, Brădioară, Bieruncă, Găinușă de pădure, Găinușă de munte. Bonasa bonasia rupestris (C. L. Brehm, 1831) (sin. Tetrastes bonasia rupestris), Bonasa bonasia bonasia (Linnaeus, 1758) (sin. Tetrastes bonasia bonasia)? Sedentară, cuibăritore. Efectivul este estimat la 10.000-30.000 de perechi cuibăritoare,  [167]  
Lagopus muta (Montin, 1776), sin. Lagopus mutus (Montin, 1776)[168] Ieruncă alpină, Potârniche albă, Potârniche alpină, Cocoș încălțat Lagopus muta helvetica (Thienemann, 1829) Accidentală. Este menționată în literatura veche. În Muzeul de științe naturale din Sibiu, există 2 exemplare de ieruncă alpină, fără date mai precise. În prezent nu a fost găsită.[111]  [169]  

Ordinul Otidiformes (Familia Otididae - dropii, spârcaci)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Otidiformes
Familia: Otididae
Otis tarda Linnaeus, 1758[170][171] Dropie, Drob, Drochie, Mitropolit, Curcan sălbatic, Sdrob. Otis tarda tarda Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România populația este estimată la 30-40 de masculi care vin pe perioada rotitului și este probabil ca 1-5 perechi să cuibărească în vestul țării.  [172]  
Tetrax tetrax (Linnaeus, 1758), sin. Otis tetrax Linnaeus, 1758[173][174] Spârcaci, Spurcaciu, Spurcoaică, Dropie mică, Dropie pitică, Dropiță mică. Monotipică În pasaj. În trecut era oaspete de vară și cuibărea în Bărăgan, Moldova și în Dobrogea În prezent, specia nu cuibărește în România și apare doar rar, ca specie de pasaj.  [175]  
Chlamydotis macqueenii (J.E. Gray, 1832), sin. Chlamydotis undulata macqueenii (J.E. Gray, 1832)[176] Dropie gulerată Monotipică Accidentală, apare din regiunea de cuibărit, din Asia Centrală. A fost semnalată prin câteva capturări.[4][111]  [177]  

Ordinul Gruiformes

modificare

Familia Gruidae - cocori

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Gruiformes
Familia: Gruidae
Grus grus (Linnaeus, 1758)[178][179] Cocor, Cocor mare, Cocoară, Cucoară, Gruiu, Gruhă. Grus grus grus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește foarte rar. În România, populația cuibăritoare este estimată la 1-2 perechi. În timpul migrației se estimează că un număr cuprins între 200 și 700 de exemplare tranzitează România.  [180]  
Anthropoides virgo Linnaeus, 1758, sin. Grus virgo (Linnaeus, 1758)[181][182] Cocor mic, Cocor cu cap alb, Cocor cu comănac, Cocoraș. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut cuibărea îndeosebi în ținuturile de stepă din Dobrogea și sudul Moldovei. În România specia apare accidental în pasaj în Delta Dunării și litoralul Mării Negre, de obicei în număr redus de indivizi.  [183]  

Familia Rallidae - cristei, cârstei, găinușe de baltă, lișițe

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Rallidae
Crex crex (Linnaeus, 1758)[184][185] Cristel de câmp, Cârstel de câmp, Cristei roșu, Cristei, Cârstel, Cresteț, Crastaniu, Cârstei. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România au fost estimate 44.000-60.000 de perechi cuibăritoare.  [186]  
Porzana porzana (Linnaeus, 1766)[187][188] Cresteț pestriț, Cresteluț pestriț, Găinușă de baltă pestriță. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România populația estimată este de 8.000-15.000 de perechi cuibăritoare.  [189]  
Zapornia pusilla (Pallas, 1776), sin. Porzana pusilla (Pallas, 1776)[190][191] Cresteț mic, Cresteluț mic, Cresteluț pitic. Zapornia pusilla intermedia (Hermann, 1804) Oaspete de vară, cuibărește În România, populația estimată este de 10-20 de perechi cuibăritoare.  [192]  
Zapornia parva (Scopoli, 1769), sin. Porzana parva (Scopoli, 1769)[193][194] Cresteț cenușiu, Cresteluț mijlociu, Crestuleț mijlociu, Cresteț mic, Găinușă mică. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește În România, populația estimată este de 5.000-8.000 de perechi cuibăritoare.  [195]  
Rallus aquaticus Linnaeus, 1758[196][197] Cârstel de baltă, Cristei de baltă, Cristei negru, Cresteț de baltă, Cristeț de baltă, Crastaniu. Rallus aquaticus aquaticus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă, în iernile blânde, în preajma apelor neînghețate, se pot întâlni adesea exemplare nordice. În România populația cuibăritoare este estimată la circa 11.500-23.000 de perechi.  [198]  
Gallinula chloropus (Linnaeus, 1758)[199][200] Găinușă de baltă, Găinușă de trestie, Găinușă de apă, Corlă, Curlă verde, Găinuță. Gallinula chloropus chloropus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 31.000 și 39.000 de perechi.  [201]  
Fulica atra Linnaeus, 1758[202][203] Lișiță, Lisarcă, Sârcea, Găină de apă. Fulica atra atra Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă - în iernile blânde, lișițele venite din nordul Europei se concentrează adesea pe litoral și în bălțile neînghețate. În România populația cuibăritoare este estimată la 67.000-79.000 de perechi, iar pe timpul iernii populația este cuprinsă între 80.000 și 140.000 de indivizi.  [204]  

Ordinul Columbiformes (Familia Columbidae - porumbei, turturele, guguștiuci)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Columbiformes
Familia: Columbidae
Columba livia Gmelin, 1789[205][206] Porumbel de stâncă, Porumbel sălbatic, Porumbel de peșteră, Porumbel comun. Porumbel domestic sau Porumbel de țarină (rasă domestică). Porumbel de stâncă Columba livia livia J. F. Gmelin, 1789; Porumbel domestic Columba livia domestica J. F. Gmelin, 1789 Sedentară. În România forma sălbatică este cunoscută numai în Dobrogea,[111] mai mulți autori contestă prezența formei sălbatice în România[4]. În România se estimează un total (formă sălbatică și formă domestică) între 325.000 și 750.000 de perechi cuibăritoare, forma domestică găsindu-se mai ales în interiorul localităților.  [207]  
Columba oenas Linnaeus, 1758[208][209] Porumbel de scorbură, Porumbelul sălbatic, Golâmb vânăt, Golâmb de câmp, Hulub de codru. Columba oenas oenas Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă - în iernile blânde unele exemplare rămân în partea de sud a Carpaților, tot acolo venind să ierneze și exemplare din nordul Europei. Efectivul din România este estimat a fi de 25.000-50.000 de perechi cuibăritoare.  [210]  
Columba palumbus Linnaeus, 1758[211][212] Porumbel gulerat, Porumbel sălbatic, Porumbel popesc, Hulub mare, Gulub, Golâmb cu guler. Columba palumbus palumbus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă. Efectivul din România este estimat la 360.000-720.000 de perechi cuibăritoare. În ultima jumătate de secol zona de sud-est a Munteniei a devenit un important cartier de iernare pentru populațiile venite din nordul arealului de cuibărit, putând fi întâlnite uneori cârduri de mii și mii de exemplare.  [213]  
Streptopelia turtur (Linnaeus, 1758)[214][215] Turturică, Turturea, Turtureauă, Turturelă, Turtură, Turturel. Streptopelia turtur turtur (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. Efectivul din România este estimat la120.000-300.000 de perechi cuibăritoare, fiind în creștere numerică.  [216]  
Streptopelia decaocto Frivaldszky, 1838[217][218] Guguștiuc, Porumbel turcesc, Porumbel râzător oriental. Monotipică Sedentară, cuibăritore Populația din România este estimată la 170.000-340.000 de perechi și este staționară.  [219]  
Streptopelia orientalis (Latham, 1790)[220][221] Turturică roșcată Streptopelia orientalis meena (Sykes, 1832) Accidentală? A fost găsit un singur exemplar în 2014[78]  [222]  

Ordinul Pteroclidiformes (Familia Pteroclididae - găinușe de stepă)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Pteroclidiformes
Familia: Pteroclididae
Syrrhaptes paradoxus (Palllas, 1773)[223] Găinușa de stepă, Potârniche de stepă, Găinușă tătărească, Găinușă tălpoasă, Hulub de stepă. Monotipică Specie invazivă în trecut. În trecut apărea din timp în timp sub formă de invazii, venind din stepele Asiei Centrale (Kazahstan, Kirghizia), Mongolia și vestul Chinei, unde cuibărea. În anul 1908 a fost ultima mare invazie a acestei specii în România.[4][111]  [224]  

Ordinul Charadriiformes

modificare

Familia Burhinidae - păsările ogorului

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Charadriiformes
Familia: Burhinidae
Burhinus oedicnemus (Linnaeus, 1758)[225][226] Pasărea ogorului, Fluierar mare, Ploier mare, Pasăre tătărească. Burhinus oedicnemus oedicnemus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibăritoare. În România, populația estimată este de 500-1.000 de perechi cuibăritoare.  [227]  

Familia Charadriidae - prundărași, ploieri, nagâți

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Charadriidae
Subfamilia: Charadriinae
Charadrius alexandrinus Linnaeus, 1758[228][229] Prundăraș de sărătură, Prundăraș de mare, Purcăraș de mare, Purcăraș alexandrin, Fluieraș alexandrin, Ploier de mare. Charadrius alexandrinus alexandrinus Linnaeus, 1758 În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România se pot vedea în timpul pasajelor între 500 și 1.000 de exemplare, iar efectivul cuibăritor este estimat la 400-700 de perechi.  [230]  
Charadrius asiaticus Pallas, 1773[231] Prundăraș asiatic Monotipică Accidentală. Un exemplar a fost văzut și fotografiat în Istria (Dobrogea) la 25 mai 1979.[232][233]  [234]  
Charadrius dubius Scopoli, 1786[235][236] Prundăraș gulerat mic, Prundăraș de râu, Prundăraș de râu cu cioc negru, Fluturaș mic, Fluturaș de râu, Ploier de râu. Charadrius dubius curonicus J. F. Gmelin, 1789 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România efectivul cuibăritor al acestei specii este între 3.000 și 6.000 de perechi clocitoare.  [237]  
Charadrius hiaticula Linnaeus, 1758[238][239] Prundăraș gulerat mare, Prundăraș gulerat, Prundăraș cu cioc pestriț, Purcăraș de mal, Purcăraș gulerat, Fluieraș gulerat, Ploier gulerat, Fluturaș de prundiș, Ploier de noroi. Charadrius hiaticula hiaticula Linnaeus, 1758 În pasaj de primăvară și de toamnă. Specie rară  [240]  
Charadrius leschenaultii Lesson, 1826[241][242] Prundăraș de deșert Charadrius leschenaultii columbinus Wagler, 1829 Accidentală. Un exemplar observat la 24-25 martie 2012 pe Lacul Techirghiol[78].  [243]  
Charadrius mongolus Pallas, 1776[244] Prundăraș mic de deșert Charadrius mongolus pamirensis (Richmond, 1896)? Accidentală[245] Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), lângă râul Crișul Negru, pe 18 ianuarie 2017; un alt exemplar mascul la Râpa (județul Bihor) pe 18 mai 2019.[158]  [246]  
Charadrius vociferus Linnaeus, 1758[247] Prundăraș cu coadă ascuțită ? Accidentală Un exemplar a fost observat la 8 septembrie 1985, pe insula Sacalin situată în fața brațului Sf. Gheorghe al Dunării.[248]  [249]  
Eudromias morinellus (Linnaeus, 1758), sin. Charadrius morinellus Linnaeus, 1758[250][251] Prundăraș de munte, Prundăraș montan, Purcăraș de munte, Ploier de munte, Fluieraș de munte. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește foarte rar. În România apare mai ales în migrație, dar a fost semnalat și o populație cuibăritoare de maximum 3 perechi în Carpații Occidentali, aproape de Sibiu.  [252]  
Subfamilia: Pluvialinae
Pluvialis apricaria (Linnaeus, 1758), sin. Charadrius apricarius Linnaeus, 1758[253][254] Ploier auriu, Ploier auriu mare, Fluierar auriu mare, Fluturaș auriu, Purcăraș auriu. Pluvialis apricaria apricaria (Linnaeus, 1758), Pluvialis apricaria altifrons (C. L. Brehm, 1831)? În pasaj de primăvară și de toamnă. Între 2.500 și 6.000 de exemplare trec prin România în timpul pasajelor.  [255]  
Pluvialis squatarola (Linnaeus, 1758), sin. Squatarola squatarola Linnaeus, 1758[256][257] Ploier argintiu, Fluierar argintiu, Purcăraș argintiu, Ploier degetat. Pluvialis squatarola squatarola (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de iarnă rar. În România este observat adesea în pasaj, rareori iernând în regiunea Dobrogei.  [258]  
Pluvialis fulva (Gmelin, 1789)[259][260] Ploier auriu din Pacific Monotipică Accidentală. Au fost observate câteva exemplare în ultimii ani.[78]  [261]  
Subfamilia: Vanellinae
Vanellus vanellus (Linnaeus, 1758)[262][263] Nagâț, Ciomvică, Ciovlică, Ciovică, Ciorlică, Tiuvlic, Libuț, Liboc, Bibic, Bibiț, Chiviț. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna, îndeosebi în sudul României. În România populația cuibăritoare este estimată la 65.000-130.000 de perechi și este în scădere.  [264]  
Vanellus leucurus (Lichtenstein, 1823), sin. Chettusia leucura (Lichtenstein, 1823), Vanellus leucura (Lichtenstein, 1823)[265][266] Nagăț cu coada albă, Nagâț cu picioare galbene. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibăritul speciei a fost observat prima dată în anul 2000. În România este observată foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă ale Mării Negre, unele perechi putând cuibări în regiunea Deltei Dunării. În România populația cuibăritore este estimată la maximum 23 de perechi, însă cuibăritul speciei nu a fost confirmat recent.  [267]  
Vanellus gregarius (Pallas, 1771)[268][269] Nagăț de stepă Monotipică Accidentală Un exemplar a fost observat la 1 octombrie 2012 în Râmnicelu - Boldu.[78]  [270]  
Vanellus spinosus (Linnaeus, 1758)[271][272] Nagăț sudic Monotipică În pasaj În România este observat foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă al Mării Negre.  [273]  

Familia Glareolidae - ciovlici

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Glareolidae
Glareola nordmanni Fischer, 1842[274][275] Ciovlică negrie, Ciovlica lui Nordmann, Ciovlica nordmaniană, Ciovlică de mare cu aripi negre, Ciovlică de mare orientală. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România specia poate fi observată extrem de rar, cu precădere în pasaj în regiunea Dobrogei, nu se cunosc în detaliu date despre efectivul cuibăritor al acesteia, însă se estimează că anual cuibăresc maximum 2 perechi.  [276]  
Glareola pratincola (Linnaeus, 1766)[277][278] Ciovlică ruginie, Ciovlică de mare, Rândunea de stepă, Giarola, Găinușă de mare. Glareola pratincola pratincola (Linnaeus, 1766) În pasaj de toamnă și de primăvară. Oaspete de vară, cuibărește În România populația estimată este de 450-800 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației efectivul este estimat a fi cuprins între 800 și 4.000 de indivizi.  [279]  

Familia Stercorariidae - lupi de mare

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Stercorariidae
Stercorarius pomarinus (Temminck, 1815)[280][281] Lup de mare, Lup marin mijlociu, Lup de mare mijlociu, Lup de pește mijlociu, Lup de mare cu coadă lată. Monotipică În pasaj mai ales în cel de toamnă. Cei mai mulți dintre cei ce ajung în România sunt exemplare tinere.[282][283] Specie foarte rară. Ultimul exemplar a fost un juvenil găsit pe 18-24 noiembrie 2011 în Brădeni.[78]  [284]  
Stercorarius parasiticus (Linnaeus, 1758)[285][286] Lup de mare mic, Lup marin parazitic, Lup de pește parazit, Lup de mare hrăpăreț, Lup marin cu coadă ascuțită. Monotipică Accidentală. În pasaj mai ales în cel de toamnă.[283][287][288] Specie foarte rară.  [289]  
Stercorarius longicaudus Vieillot, 1819[290][291] Lup de mare codat, Lup marin cu coada lungă, Lup marin cu suliță, Lup de mare cu coadă lungă, Lup marin mic, Lup maritim mic. Stercorarius longicaudus longicaudus Vieillot, 1819 Accidentală Specie foarte rară. Câteva exemplare au fost colectate și se află în vitrinele unor muzee de științe naturale din România.[4][283]  [292]  
Catharacta skua (Brünnich, 1764), sin. Stercorarius skua Brünnich, 1764[293] Lup de mare atlantic, Marele lup de mare. Monotipică Accidentală Un singur exemplar a fost observat la Zau de Câmpie (jud. Mureș), la 14 iulie 1968.[4][232][294]  [295]  

Familia Scolopacidae - fluierari, pietruși, nisipari, fugaci, prundași, bătăuși, becaține, sitari, culici, notatițe

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Scolopacidae
Subfamilia: Calidrinae
Arenaria interpres (Linnaeus, 1758)[296][297] Pietruș, Scormonitor de prundiș, Scormonitor de pietriș, Pietrușel. Arenaria interpres interpres (Linnaeus, 1758) În pasaj Specie rară  [298]  
Calidris alba (Pallas, 1764), sin. Crocethia alba (Pallas, 1764)[299][300] Nisipar, Calidră. Calidris alba alba (Pallas, 1764) În pasaj. Se întâlnesc vara, uneori, unele exemplare, care însă nu cuibăresc aici.[4] Specie rară  [301]  
Calidris falcinellus (Pontoppidan, 1763), sin. Limicola falcinellus (Pontoppidan, 1763)[302][303] Prundaș de nămol, Fugaci de mlaștina, Fugaci cu cioc lat, Surdă de mare. Calidris falcinellus falcinellus (Pontoppidan, 1763) În pasaj Specie rară  [304]

 

Calidris pugnax (Linnaeus, 1758), sin. Philomachus pugnax (Linnaeus, 1758)[305][306] Bătăuș, Fluierar gulerat, Fluierar multicolor, Fluierar bătăuș, Belisar. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Se întâlnește uneori și vara, fără însă a cuibări. În România efectivul care este văzut în timpul pasajelor este de 35.000-100.000 de exemplare.  [307]  
Calidris alpina (Linnaeus, 1758)[308][309] Fugaci de țărm, Fugaci alpin, Prundaș de mare, Fugaci cu piept negru. Calidris alpina alpina (Linnaeus, 1758) În Romania, apare în pasaj primavara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. Unele exemplare pot fi observate și peste vară, dar fără să clocească. Populațiile care traversează România în timpul pasajelor sunt estimate între 10.000 și 30.000 de exemplare.  [310]  
Calidris canutus (Linnaeus, 1758)[311][312] Fugaci mare, Fugaci islandic, Purcăraș islandic, Prundaș islandic. Calidris canutus canutus (Linnaeus, 1758) Accidentală în timpul pasajului. Specie rară  [313]  
Calidris ferruginea (Pontoppidan 1763), sin. Calidris testacea (Pallas, 1764)[314][315] Fugaci roșcat, Fugaci cu cioc arcuit, Fugaci roșiatic, Prundaș roșcat, Purcăraș roșcat. Monotipică În pasaj trecând îndeosebi prin Dobrogea. Unele exemplare se întâlnesc vara în Deltă, fără a cuibări însă aici. Specie rară  [316]  
Calidris melanotos (Vieillot, 1819)[317][318] Fugaci pătat Monotipică Accidentală în timpul pasajului de toamnă.[319] Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 au fost găsite 6 exemplare.[78]  [320]  
Calidris minuta (Leisler, 1812)[321][322] Fugaci mic, Fugaci pitic, Purcăraș pitic, Prundaș pitic. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Unele exemplare neclocitoare se întâlnesc și vara. În timpul pasajelor pot fi observate în România între 1.000 și 5.000 de exemplare  [323]  
Calidris subruficollis (Vieillot, 1819), sin. Tryngites subruficollis (Vieillot, 1819)[324][325] Fluierar cu piept gălbui Monotipică Accidentală în timpul pasajului În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.[78]  [326]  
Calidris temminckii (Leisler, 1812)[327][328] Fugaci pitic, Fugaci pitic sur, Fugaci Temminck, Prundaș pitic sur, Purcăraș pitic sur. Monotipică În pasaj.[319] Specie rară.  [329]  
Subfamilia: Scolopacinae
Gallinago gallinago (Linnaeus, 1758), sin. Capella gallinago (Linnaeus, 1758)[330][331] Becațină comună, Becață comună, Becațină mijlocie, Becaț, Becaț de baltă. Gallinago gallinago gallinago (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. Populația cuibăritoare din România este mică și estimată la 30-50 de perechi. În pasaj este comună prin toate ținuturile mlăștinoase din România.  [332]  
Gallinago media (Latham, 1787), sin. Capella media (Latham, 1787)[333][334] Becațină mare, Dublon, Dublă, Becațină dublă, Becață mare. Monotipică În România nu cuibărește și este o specie de pasaj, prezentă primăvara în aprilie și mai și toamna de la mijlocul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie. Apare mai rar în pasaj decât becațină comună.  [335]  
Lymnocryptes minimus (Brünnich, 1764), sin. Lymnocryptes minima (Brünnich, 1764)[336][337] Becațină mică, Becațină mută, Becațină surdă, Surdă. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În România este prezintă în pasaj cu un număr de 50-300 de indivizi.  [338]  
Limnodromus scolopaceus (Say, 1823), sin. Limosa scolopacea Say, 1823[339] Sitar de nămol cu cioc lung Monotipică Accidentală Specie foarte rară[245] Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), lângă râul Crișul Negru pe 14 ianuarie 2017.[158]  [340]  
Limnodromus griseus (Gmelin, 1789)[341] Sitar de nămol cu cioc scurt Accidentală în România din America de Nord. Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), lângă râul Crișul Negru pe 12 ianuarie 2017.[158]  [342] 
Scolopax rusticola Linnaeus, 1758[343][344] Sitar de pădure, Sitar, Ciocănea, Becaț, Becață. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România este apreciată a fi formată din 6.000-9.000 de perechi cuibăritoare. Este mai frecventă în timpul pasajului.  [345]  
Subfamilia: Limosinae
Limosa lapponica (Linnaeus, 1758)[346][347] Sitar de mal nordic, Sitar de mal ruginiu, Fluierar de mal ruginiu, Fluierător de mal ruginiu. Limosa lapponica lapponica (Linnaeus, 1758) În pasaj. Specie rară.[319]  [348]  
Limosa limosa (Linnaeus, 1758)[349][350] Sitar de mal, Sitar de mal cu coadă neagră, Sitar de mal mare, Fluierar cu coadă neagră. Limosa limosa limosa (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 40 și 80 de perechi, iar în pasaj pot tranzita efective cuprinse între 2.000 și 10.000 de indivizi.  [351]  
Subfamilia: Numeniinae
Numenius arquata (Linnaeus, 1758)[352][353] Culic mare, Ploier mare, Fluierar mare, Becață regală. Numenius arquata arquata (Linnaeus, 1758) (în pasaj, cuibărește), Numenius arquata orientalis C. L. Brehm, 1831 (numai în pasaj). În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. Populația cuibăritoare din România este foarte mică și estimată a fi de maximum 10 perechi. În timpul migrației efectivele sunt cuprinse între 8.000 și 15.000 de indivizi.  [354]  
Numenius phaeopus (Linnaeus, 1758)[355][356] Culic mic, Culic de ploaie, Culic cu cap dungat. Numenius phaeopus phaeopus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Nu cuibărește în România. Efectivele care tranzitează România sunt estimate la 1.000-4.000 de indivizi.  [357]  
Numenius tenuirostris Vieillot, 1817[358] Culic cu cioc subțire, Becață pitică. Monotipică În pasaj. Este o apariție rară, în pasaj.[319]  [359]  
Subfamilia: Tringinae
Tringa erythropus (Pallas, 1764)[360][361] Fluierar negru, Fluierător negru, Fluierar cernit. Monotipică În pasaj. În România este frecvent întâlnită în pasaj.[319]  [362]  
Tringa glareola Linnaeus, 1758[363][364] Fluierar de mlaștină, Fluierar de nămol, Fluierător de mlaștină. Monotipică În România este specie de pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. În România este frecvent întâlnită în pasaj.[319]  [365]  
Tringa nebularia (Gunnerus, 1767)[366][367] Fluierar cu picioare verzi, Fluierar deschis, Fluierător cu picioare verzi mare. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În România este comună în pasaj.[319]  [368]  
Tringa ochropus Linnaeus, 1758[369][370] Fluierar de zăvoi, Fluierar de zăvoaie, Fluierar de pădure, Fluierar pestriț, Fluierător de zăvoaie, Fluierător pestriț, Fluierar punctat. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar În România populația cuibăritoare este estimată la maximum 100 de perechi cuibăritoare. Specie comună în pasaj.  [371]  
Tringa stagnatilis (Bechstein, 1803)[372][373] Fluierar de lac, Fluierător de lac, Fluierar cu picioare verzi mic. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România populația cuibăritoare este estimată la circa 20-50 de perechi, iar în timpul pasajului România este tranzitată de circa 500-1.500 de indivizi.  [374]  
Tringa totanus (Linnaeus, 1758)[375][376] Fluierar cu picioare roșii, Fluierar comun, Fluierar castaniu, Fluierător. Tringa totanus totanus (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată la 800–2.000 de perechi, iar în timpul pasajului efectivele cresc, fiind cuprinse între 5.000 și 15.000 de indivizi.  [377]  
Tringa melanoleuca (Gmelin, 1789)[378] Fluierar mare cu picioare galbene Specie nord-americane, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Belfir (județul Bihor), pe 20 mai 2019.[158]  [379] 
Xenus cinereus (Güldenstädt, 1775), sin. Tringa terek Latham, 1787, Tringa cinerea Gülldenstädt, 1775, Terekia cinerea (Güldenstädt, 1775), Scolopax cinerea Güldenstädt, 1775[380][381] Fluierar sur, Sitar sur de mal, Fluierar sur de mal, Fluierarul Terek, Fluierar cu cioc întors. Monotipică În pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. În România este foarte rară.  [382]  
Actitis hypoleucos Linnaeus, 1758, sin. Tringa hypoleucos Linnaeus, 1758[383][384] Fluierar de munte, Prundăraș țipător, Purcăraș. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În Romania cuibăresc între 5.200 și 9.600 de perechi.  [385]  
Phalaropus fulicarius (Linnaeus, 1758)[386][387] Notatiță cu cioc lat Monotipică În pasaj. În Romania a fost semnalată rar. În perioada 2010-2014 au fost găsite numai 6 exemplare.[78]  [388]  
Phalaropus lobatus (Linnaeus, 1758)[389][390] Notatiță, Prundăraș lobat, Notatiță cu cioc subțire. Monotipică În pasaj, mai frecvent fiind observată în septembrie. Specie rară. Cel mai mare număr, 70 de păsări, a fost înregistrat pe 28.04.2004, pe Lacul Sinoe.[319]  [391]  
Steganopus tricolor (Vieillot, 1819), sin. Phalaropus tricolor (Vieillot, 1819)[392][393] Notatiță americană Monotipică Accidentală În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.[78]  [394]  

Familia Haematopodidae - scoicari

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Haematopodidae
Haematopus ostralegus Linnaeus, 1758[395][396] Scoicar, Ostrigar, Culic de mare, Țarcă de mare. Haematopus ostralegus longipes Buturlin, 1910, Haematopus ostralegus ostralegus Linnaeus, 1758? În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România populația cuibăritoare este mică, fiind estimată la 50-150 de perechi cuibăritoare. Mai frecvent trece în pasaj, până la 150-200 de indivizi.  [397]  

Familia Recurvirostridae - picioroange, ciocîntorși

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Recurvirostridae
Himantopus himantopus (Linnaeus, 1758)[398][399] Piciorong, Sitar cu picioroange, Fluierar cu picioare lungi, Cătăligă, Cătălige. Himantopus himantopus himantopus (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritore estimată este de 900-2.000 de perechi. Între 1.500 și 6.000 de exemplare pot fi observate pe teritoriul țării în timpul pasajelor.  [400]  
Recurvirostra avosetta Linnaeus, 1758, sin. Recurvirostra avocetta Linnaeus, 1758[401][402] Ciocîntors, Cioc întors, Avozetă, Culic cu spadă, Culic săbiat, Săbiuță, Cosaș. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde, unele exemplare rămân în apele salmastre dobrogene. Oaspete de iarnă. În România, populația estimată este de 700-1.800 de perechi, iar pe timp de iarnă efectivele speciei în România sunt estimate la 1.500- 6.000.  [403]  

Familia Laridae - pescăruși, chirghițe, pescărițe, chire

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Laridae
Subfamilia: Larinae
Hydrocoloeus minutus Pallas, 1776, sin. Larus minutus Pallas, 1776[404][405] Pescăruș mic, Martin mititel, Cărăbaș mititel, Martin pitic, Cărăbaș pitic, Pescar mic. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. Cuibărește rar în sud-estul Deltei Dunării și pe lacurile din lungul litoralului. În pasaj și iarna este mai numeros atât pe litoral, cât și în Deltă.[406]  [407]  
Larus argentatus Pontoppidan, 1763.[408][409] Pescăruș argintiu Larus argentatus argentatus Pontoppidan, 1763. În clasificările mai vechi această specie includea subspeciile Larus argentatus cachinnans și Larus argentatus michahellis care în prezent sunt ridicate în rang de specii: Larus cachinnans și Larus michahellis Accidentală.[410] Specie foarte rară  [411]  
Larus cachinnans Pallas, 1811, sin. Larus argentatus cachinnans Pallas, 1811, Larus argentatus ponticus Stegmann 1934[412][413] Pescăruș pontic, Martin argintiu cu picioare galbene, Martin argintiu flaviped, Cărăbaș argintiu cu picioare galbene, Cărăbaș de mare, Pescar de mare, Martin de mare. Monotipică Sedentară, cuibăritore. În pasaj. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare este de 2.000-4.000 de perechi, iar în timpul pasajului pot fi văzute între 25.000 și 70.000 de exemplare. De asemenea, teritoriul țării este și loc de iernare pentru 10.000-16.000 de exemplare.  [414]  
Larus canus Linnaeus, 1758[415][416] Pescăruș sur, Martin sur, Martin cenușiu, Cărăbaș cenușiu, Martin de iarnă, Pescar cenușiu, Cărăbaș de furtună. Larus canus canus Linnaeus, 1758, Larus canus heinei Homeyer, 1853? În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. În România trec în pasaj 15.000-30.000 de indivizi.  [417]  
Larus delawarensis Ord, 1815[418] Pescăruș sur mare, Pescăruș cu cioc inelat. Monotipică Accidentală. A fost observat un exemplar pe Lacul Morii din București în 23 ianuarie 2021.[419][420]  [421]  
Larus fuscus Linnaeus, 1758[422][423] Pescăruș negricios, Martin negricios, Cărăbaș negricios, Martin cu manta neagră. Larus fuscus fuscus Linnaeus, 1758 În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă, mai multe exemplare rămân și peste vară în Delta Dunării sau pe litoral, fără însă a cuibări. Populația care iernează în România este estimată la 50-100 de indivizi.  [424] 
Larus heuglini Bree, 1876, mulți autori îl includ în specia Larus fuscus ca o subspecie Larus fuscus heuglini Bree, 1876[423] Pescăruș negricios siberian Monotipică Accidentală În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.[78]  [424]  
Larus genei Brème, 1839[425][426] Pescăruș rozalb, Pescăruș cu cioc subțire, Martin roz, Cărăbaș roz, Pescar rozalb, Martin cu cioc subțire. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România este o specie rar cuibăritoare în colonii pe grindurile lagunelor. Iarna rămân puține exemplare.  [427]  
Larus glaucoides Meyer, 1822[428][429] Pescăruș cu aripi albe Larus glaucoides glaucoides B. Meyer, 1822 Accidentală. Specie foarte rară, a fost observat prima dată pe insula Sacalin în 1970.[232][430]  [431]  
Larus hyperboreus Gunnerus, 1767[432][433] Pescăruș de ghețuri, Martin glacial, Martin alb mare. Larus hyperboreus hyperboreus Gunnerus, 1767? Accidentală Specie foarte rară. Au fost doar câteva exemplare pe litoralul Mării Negre.[4]  [434]  
Larus ichthyaetus Pallas, 1773[435][436] Pescăruș asiatic Monotipică Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă.[437] În România populația cuibăritoare este estimată la 70–120 de perechi.[438]  [439]  
Larus marinus Linnaeus, 1758[440][441] Pescăruș negru, Martin negru, Martin cu manta, Carabaș negru. Monotipică Accidentală, oaspete de iarnă. Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 au fost găsite 10 exemplare în sezonul rece.[78]  [442]  
Larus melanocephalus Temminck, 1820[443][444] Pescăruș cu cap negru Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. Oaspete de iarnă. În România numărul estimat este de 50-300 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației populația poate ajunge și la 15.000-50.000 de indivizi.  [445]  
Larus michahellis J. F. Naumann, 1840, sin. Larus argentatus michahellis J. F. Naumann, 1840[446][447] Pescăruș cu picioare galbene Larus michahellis michahellis J. F. Naumann, 1840 În pasaj. Parțial sedentară, parțial migratoare, cuibăritore. În România efectivele cuibăritoare sunt estimate la 900-2.500 de perechi clocitoare; cuibărește de-a lungul Dunării și în Dobrogea, dar în afara sezonului de cuibărit exemplarele în migrație pot fi observate în toată țara.  [448]  
Larus pipixcan Wagler, 1831[449][450] Pescărușul lui Franklin Monotipică Accidentală Specie foarte rară observată pentru prima oară în 2016 în județul Olt, la Slatina.[451][452]  [453]  
Larus ridibundus Linnaeus, 1766, sin. Chroicocephalus ridibundus (Linnaeus, 1766)[454][455] Pescăruș râzător, Martin râzător, Cărăbaș râzător, Martin comun, Martin vulgar, Cărăbaș comun, Martin de vară, Pescar râzător, Porumbel de mare, Giușcă. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, o parte din păsări iernează. În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare este estimată la 3.500-8.000 de perechi, iar efectivele care trec în timpul pasajelor sunt formate din 100.000-300.000 de exemplare.  [456]  
Ichthyaetus audouinii (Payraudeau, 1826), Larus audouinii, Payraudeau, 1826[457] Pescăruș mediteranean Specie mediteraneană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Râpa (județul Bihor), pe râul Crișul Negru, pe 12 noiembrie 2017.[158]  [458] 
Rissa tridactyla (Linnaeus, 1758)[459][460] Pescăruș cu trei degete, Martin tridegetat, Martin cu trei degete. Rissa tridactyla tridactyla (Linnaeus, 1758) Accidentală, Oaspete de iarnă Specie foarte rară, În perioada 2010-2014 au fost găsite 21 exemplare în sezonul rece.[78]  [461]  
Xema sabini (Sabine, 1819), sin. Larus sabini Sabine, 1819[462][463] Pescăruș cu coadă scobită Xema sabini palaearctica Stegman, 1934? Accidentală Specie foarte rară. Un exemplar capturat în vecinătatea Timișoarei (Banat) după 1960 se află la Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa"[4][232][283]  [464]  
Pagophila eburnea (Phipps, 1774)[465] Pescăruș alb Specie arctică, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), pe râul Crișul Negru, la 26 ianuarie 2020 (prima mențiune în România); alt exemplar la Tinca, pe 29 martie 2020.[158]  [466] 
Subfamilia: Sterninae
Chlidonias hybrida (Pallas, 1811), sin. Chlidonias hybridus Pallas, 1811[467][468] Chirighiță cu obraz alb, Chirighiță cu bărbie albă, Chirighiță cu gât alb, Pescăruș hibrid, Pescăruș cu gât alb. Chlidonias hybrida hybrida (Pallas, 1811) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este de 16.000-20.000 de perechi, iar în timpul pasajelor se pot observa între 25.000 și 70.000 de exemplare.  [469]  
Chlidonias leucopterus (Temminck, 1815), sin. Chlidonias leucoptera (Temminck, 1815)[470][471] Chirighiță cu aripi albe, Pescăriță cu aripi albe, Chiră cu aripi albe. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populațiile cuibăritoare din România au scăzut între 1990 și 2000 și după datele actuale sunt mici, estimate între 100 și 300 de perechi.  [472]  
Chlidonias niger (Linnaeus, 1758), sin. Chlidonias nigra (Linnaeus, 1758)[473][474] Chirighiță neagră, Chirighiță, Chiră, Pescăruș negru, Pescăriță neagră, Pescăriță. Chlidonias niger niger (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația estimată în România este de 1200-2500 de perechi cuibăritoare, iar în timpul pasajelor se pot observa între 3.000 și 10.000 de exemplare.  [475]  
Gelochelidon nilotica (Gmelin, 1789), sin. Sterna nilotica Gmelin, 1789[476][477] Pescăriță râzătoare, Pescar maritim râzător, Pescăruș râzător, Pescar râzător. Gelochelidon nilotica nilotica (J. F. Gmelin, 1789) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Populația cuibăritoare din România este estimată la 12-50 perechi și este în declin. În timpul pasajelor se pot observa între 300 și 1.000 de exemplare.  [478]  
Hydroprogne caspia (Pallas, 1770), sin. Sterna caspia Pallas, 1770, Hydroprogne tschegrava (Lepechin, 1770)[479][480] Pescăriță mare, Pescar mare răpitor, Pescăruș mare răpitor, Rândunea de mare răpitoare, Chirighiță, Chira, Pescar, Pescăruș, Martin cerchez. Monotipică În pasaj. Odinioară era oaspete de vară, cuibărea. În trecut, cuibărea în România în zona complexului lagunar Razim-Sinoe, însă în prezent se pot observa doar în timpul pasajelor, când efectivele sunt între 500 și 5.000 de exemplare.  [481]  
Sterna hirundo Linnaeus, 1758[482][483] Chiră de baltă, Rândunea maritimă vulgară, Pescăriță cu cap negru, Pescăruș de baltă, Pescăruș cu cap negru, Crișcova. Sterna hirundo hirundo Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația estimată din România este de 5.500-7.500 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației se pot întâlni efective cuprinse între 10.000 și 40.000 de indivizi.  [484]  
Sterna paradisaea Pontoppidan, 1763[485][486] Chiră polară Monotipică Accidentală În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Năvodari.[78]  [487]  
Sternula albifrons (Pallas, 1764), sin. Sterna albifrons Pallas, 1764[488][489] Chiră mică, Rândunea maritimă pitică, Rândunea maritimă cu fruntea albă, Pescăruș pitic, Chirighiță, Chira, Pescar. Sternula albifrons albifrons (Pallas, 1764) În pasaj. Oaspete de vară, cuibăritoare. Populația estimată în România este de 500-800 de perechi cuibăritoare, iar în pasaj trec prin România aproximativ 1.000-3.000 de exemplare.  [490]  
Thalasseus sandvicensis (Latham, 1787), sin. Sterna sandvicensis Latham, 1787[491][492] Chiră de mare, Rândunea maritimă mică, Pescăruș mic, Chirighiță, Chiră, Pescar, Pescăruș de mare. Thalasseus sandvicensis sandvicensis (Latham, 1787) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. Populația din România este estimată la 20-300 de perechi cuibăritoare, iar în perioada pasajelor efectivele cresc ajungând la 5.000-20.000 de exemplare.  [493]  

Familia Alcidae - alce

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Alcidae
Brachyramphus perdix (Pallas, 1811)[494][495] Alcă pitică asiatică Monotipică Accidentală În 2006 a fost observat un singur exemplar.[17][496]  [497]  
Uria aalge (Pontoppidan, 1763)[498] Alcă nordică, Garia ? Accidentală În 1959 a fost observat un singur exemplar lângă Călărași.[232][283][499]  [500]  

Ordinul Gaviiformes (Familia Gaviidae - cufundari)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Gaviiformes
Familia: Gaviidae
Gavia stellata (Pontoppidan, 1763), sin. Colymbus stellatus Pontoppidan, 1763[501][502] Cufundar mic, Fundac cu gușa roșie, Fundac cu gușă roșie, Fundac mic, Fundac nordic cu gușă roșie, Fundac stelat. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Specie rară. În perioada 2008-2013 au fost observate 10-40 exemplare în sezonul rece.  [503]  
Gavia arctica (Linnaeus, 1758), Colymbus arcticus Linnaeus, 1758[504][505] Cufundar polar, Fundac polar, Fundac cu gușă neagră (vara), Colimb arctic, Bodârlău polar. Gavia arctica arctica (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. În România apare iarna în număr redus. În perioada 2008-2013 au fost observate 50-100 exemplare în sezonul rece.  [506]  
Gavia immer (Brünnich, 1764), sin. Colymbus immer Brünnich, 1764[507][508] Cufundar mare, Fundac mare, Fundac glacial, Fundac de ghiată, Colimb, Fundac marin cu gât negru. Monotipică Accidentală, oaspete de iarnă. Specie foarte rară.[509] În perioada 2010-2014 au fost observate numai 2 exemplare.[78]  [510]  
Gavia adamsii (Gray, 1859)[511] Cufundar cu cioc alb Monotipică Accidentală Specie foarte rară. Specia a fost descoperită în România pe 19 ianuarie 2018 de ornitologul József Szabó pe râul Olt, unde a fost identificat un exemplar al acestei specii.[512]  [513]  

Ordinul Procellariiformes

modificare

Familia Procellariidae - ielcovani, furtunari

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Procellariiformes
Familia: Procellariidae
Puffinus yelkouan (Acerbi, 1827), sin. Puffinus puffinus yelkouan (Acerbi, 1827)[514][515] Ielcovan estic, Furtunar, Pufin mediteranean. Pasărea furtunii, Pasărea vijeliei, Vijelniță, Pufin răsăritean. Monotipică Accidentală. A fost observat (și colectat) de câteva ori mai ales în față gurilor Dunării. Nu mai puțin de 7500 de ielcovani au fost văzuți pe 2 mai 2013 din punctul de observare de pe plaja Vadu din județul Constanța.[516] În România nu au fost identificate perechi cuibăritoare de ielcovan.[17][406]  [517]  

Familia Hydrobatidae - furtunari comuni

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Hydrobatidae
Hydrobates pelagicus (Linnaeus, 1758)[518] Furtunar comun, Rândunică de furtună pitică. ? Accidentală A fost semnalat în România înainte de 1950.[245]  [519]  

Ordinul Ciconiiformes (Familia Ciconiidae - berze sau cocostârci)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Ciconiiformes
Familia: Ciconiidae
Ciconia nigra (Linnaeus, 1758)[520][521] Barză neagră, Cocostârc negru, Cocostârc de pădure, Barză cernită, Barză țigănească. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și în special cel de toamnă. Populația estimată în România este de 400-800 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor țara este traversată de 10.000-20.000 de exemplare.  [522]  
Ciconia ciconia (Linnaeus, 1758)[523][524] Barză albă, Cocostârc alb, Cocostârc, Barză, Cucostârc, Cucorstârc. Ciconia ciconia ciconia (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și de toamnă Populația estimată în România este de 5.000-6.000 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor se pot observa în România între 100.000 și 300.000 de exemplare.  [525]  

Ordinul Pelecaniformes

modificare

Familia Pelecanidae - pelicani

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Pelecaniformes
Familia: Pelecanidae
Pelecanus onocrotalus Linnaeus, 1758[526][527] Pelican comun, Babiță, Baboșă, Bagiță, Năsută, Gușată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj. În urmă cu 60-100 de ani era o specie cuibăritoare comună pe tot cursul inferior al Dunării. În prezent Rezervația Biosferei Delta Dunării este locul tradițional de cuibărit pentru pelicanul comun (4.100-4.500 de perechi cuibăritore). În timpul migrației efectivele din România sunt cuprinse între 12.000 și 20.000 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 10 și 50 de indivizi.  [528]  
Pelecanus crispus Bruch, 1832[529][530] Pelican creț, Pelican cu coamă, Babiță comată, Babiță creață, Babiță cu gât zburlit, Batcă cu coamă, Baboașă zburlită, Năsută comată, Gușată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 240-330 de perechi cuibăritore. În timpul migrației efectivele din România sunt cuprinse între 900 și 1.800 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 100 și 800 de indivizi.  [531]  

Familia Ardeidae - stârci, egrete, buhai de baltă

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Ardeidae
Subfamilia: Ardeinae
Bubulcus ibis (Linnaeus, 1758)[532][533] Stârc de cireadă, Stârcul păstorilor, Stârc egiptean. Bubulcus ibis ibis (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România a fost considerată până de curând specie accidentală, însă a fost identificată cuibărind în efective mici în Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei. În România, populația este estimată la 10-20 de perechi cuibăritoare, în Delta Dunării și în Balta Mică a Brăilei, iar în ani recenți au fost observate grupuri de până la câteva zeci în afara sezonului de cuibărit, în Delta Dunării.  [534]  
Ardea cinerea Linnaeus, 1758[535][536] Stârc cenușiu, Stârc vânăt, Bâtlan vânăt, Gâtlan cenușiu, Bâtlan cenușiu, Gac mare, Ciaclă mare, Ciaclă vânătă, Ciapur vânăt. Ardea cinerea cinerea Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde sau în locuri unde apa nu îngheață, unele exemplare rămân în țară. În pasaj. În România populația cuibăritoare a fost apreciată la 4.500-6.000 de perechi.  [537]  
Ardea purpurea Linnaeus, 1766[538][539] Stârc roșu, Stârc purpuriu, Stârc roșietic, Bâtlan scorțișoriu, Gac roșu, Ciaclă roșie, Ciaclă de trestie, Ciapur roșu. Ardea purpurea purpurea Linnaeus, 1766 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România, populația este estimată la 850-1.500 de perechi cuibăritoare, mare parte dintre acestea fiind în Delta Dunării. În timpul pasajelor, pot fi observate între 1.000 și 1.500 de exemplare în habitatele acvatice din România.  [540]  
Ardeola ralloides (Scopoli, 1769)[541][542] Stârc galben, Bâtlan galben, Stârc cu coamă, Stârc blond. Ardeola ralloides ralloides (Scopoli, 1769) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 2.500-5.500 de perechi, din care majoritatea în Delta Dunării. În timpul pasajelor pot fi observate în România între 4.500 și 6.000 de exemplare.  [543]  
Ardea alba Linnaeus, 1758, sin. Casmerodius albus (Linnaeus, 1758), Egretta alba (Cramp and Simmons, 1977)[544][545] Egretă mare, Stârc alb mare, Bâtlan alb, Erodiu alb, Erodiu mare, Ciapur mare. Ardea alba alba Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația din România, care în mare parte se află în Delta Dunării a fost estimată la 210-370 de perechi cuibăritoare. Iernează pe teritoriul țării între 1.000 și 3.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor se pot vedea între 3.600 și 5.700 de exemplare.  [546]  
Egretta garzetta (Linnaeus, 1766)[547][548] Egretă mică, Stârc alb mic, Erodiu mic, Bâtlan alb mic, Ciapur mic. Egretta garzetta garzetta (Linnaeus, 1766) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația estimată în România este de circa 4.000-8.000 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor pot fi văzute pe teritoriul României între 5.000 și 8.000 de exemplare.  [549]  
Subfamilia: Botaurinae
Botaurus stellaris (Linnaeus, 1758)[550][551] Buhai de baltă, Bou de baltă, Bâtlan de stuh, Bic de baltă. Botaurus stellaris stellaris (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde unele exemplare rămîn în țară, în locuri cu apă neînghețată. În pasaj. Populația din România a fost apreciată la 1.000-5.000 de perechi cuibăritore, întâlnite preponderent în zonele întinse de stufărișuri din bazinul hidrografic al Dunării.  [552]  
Ixobrychus minutus (Linnaeus, 1766)[553][554] Stârc pitic, Stârc mic, Bâtlănaș pitic, Scrofiță, Scroafă de baltă, Bâtlănaș. Ixobrychus minutus minutus (Linnaeus, 1766) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România se estimează că populația cuibăritoare este cuprinsă între 10.000 și 15.000 perechi.  [555]  
Subfamilia: Nycticoracinae
Nycticorax nycticorax (Linnaeus, 1758)[556][557] Stârc de noapte, Corb de noapte, Gac mic, Stârc cenușiu mic. Nycticorax nycticorax nycticorax (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România numărul de perechi cuibăritoare este estimat între 4.000 și 8.000, dintre care majoritatea se află în Delta Dunării.  [558]  

Familia Threskiornithidae - țigănuși, lopătari

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Threskiornithidae
Plegadis falcinellus (Linnaeus, 1766)[559][560] Țigănuș, Corobaică, Sitar negru. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația cuibăritoare estimată în România este de 2.000-3.000 de perechi. Specia nu iernează în România, dar poate fi observată în timpul migrației cu efective mari, cuprinse între 5.000 și 7.000 de indivizi.  [561]  
Platalea leucorodia Linnaeus, 1758[562][563] Lopătar, Cosar, Lopătari. Platalea leucorodia leucorodia Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 600-1.200 de perechi. În timpul migrației numărul de lopătari este cuprins între 4.000 și 8.000 de indivizi. Dintre aceștia se estimează că în țară iernează 5-20 de indivizi.  [564]  

Ordinul Suliformes (Familia Phalacrocoracidae - cormorani)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Suliformes
Familia: Phalacrocoracidae
Phalacrocorax carbo (Linnaeus, 1758)[565][566] Cormoran mare, Bâclan mare, Fundac mare, Corb de mare. Phalacrocorax carbo sinensis (Staunton, 1796) Sedentară, cuibăritore; iarna, o parte din păsări migrează. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 12.000-20.000 de perechi, întâlnite preponderent pe apele interioare și în Delta Dunării. În timpul pasajelor se pot observa între 10.000 și 12.000 de exemplare; iernează un număr de 10.000-30.000 de exemplare.  [567]  
Microcarbo pygmaeus (Pallas, 1773), sin. Microcarbo pygmeus (Pallas, 1773), Phalacrocorax pygmeus (Pallas, 1773), Phalacrocorax pygmaeus (Pallas, 1773)[568][569] Cormoran mic, Bâclan mic, Fundac mic. Monotipică Parțial sedentară, cuibăritore; iarna, o parte din păsări migrează. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 9.400-10.500 de perechi, întâlnite preponderent pe apele interioare și în Delta Dunării. În timpul pasajelor se pot observa între 10.000 și 18.000 de exemplare și iernează un număr de 5.000-20.000 de exemplare.  [570]  
Phalacrocorax aristotelis (Linnaeus, 1761)[571][572] Cormoran moțat, Cormoran cu moț, Cormoran mediteranean. Phalacrocorax aristotelis desmarestii (Payraudeau, 1826) Accidentală pe litoralul românesc al Mării Negre. În martie 2019 de Emil Todorov a confirmat cuibăritului acestei specii în Română în portul Constanța.[573] În perioada 2010-2014 toamna au fost observate 17 exemplare pe litoralul românesc.[78]  [574]  

Ordinul Phoenicopteriformes (Familia Phoenicopteridae - flamingi)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Phoenicopteriformes
Familia: Phoenicopteridae
Phoenicopterus roseus Pallas, 1811, sin. Phoenicopterus ruber roseus Pallas, 1811, Phoenicopterus ruber antiquorum Temminck 1820[111][575][576] Flaming roz Monotipică Accidentală În România este o specie foarte rară și poate apărea sporadic pe coastele Mării Negre sau în Delta Dunării.  [577]  

Ordinul Podicipediformes (Familia Podicipedidae - corcodei)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Podicipediformes
Familia: Podicipedidae
Podiceps auritus (Linnaeus, 1758)[578][579] Corcodel de iarnă, Corcodel urechiat, Corcodel auriculat, Corcodel cornut. Podiceps auritus auritus (Linnaeus, 1758) Oaspete de iarnă accidental. În România, populația de iarnă atinge numere reduse de indivizi, fiind întâlnit foarte rar pe coastele Mării Negre, de-a lungul râurilor neînghețate ori a bălților.  [580]  
Podiceps cristatus (Linnaeus, 1758)[581][582] Corcodel mare, Cufundac mare, Cufundaș, Bodârlău. Podiceps cristatus cristatus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Sedentară, cuibăritore, parțial migratoare, iarna unele populații staționează cu precădere pe apele interioare stătătoare, neînghețate sau chiar pe cursurile râurilor mari, iar altele migrează. Efectivul din România a fost apreciat la 20.000-30.000 de perechi cuibăritoare, întâlnite preponderent pe apele interioare, precum lacuri, heleșteie, bazine piscicole, bălți, mlaștini etc., dar și în Delta Dunării.  [583]  
Podiceps grisegena (Boddaert, 1783), sin. Podiceps griseigena (Boddaert, 1783)[584][585] Corcodel cu gât roșu, Corcodel mijlociu, Corcodel roșu, Bodârlău, Cufundac, Fundac. Podiceps grisegena grisegena (Boddaert, 1783) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele exemplare rămân iarna în zonele costiere și pe lacurile de acumulare cu suprafață mare (complexul lagunar Razelm-Sinoe, lacurile din Delta Dunării etc.). Populația din România a fost apreciată la 650-800 de perechi cuibăritoare, iar în timpul iernii pot fi văzute între 10 și 50 de exemplare.  [586]  
Podiceps nigricollis Brehm, 1831, sin. Podiceps caspicus (Hablizl, 1783)[587][588] Corcodel cu gât negru, Corcodel negru, Bodârlău cu gât negru, Corcodel cu ureche. Podiceps nigricollis nigricollis C. L. Brehm, 1831 Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj. Populația din România este estimată la 2.500-4.000 de perechi cuibăritoare, din care efectivele cele mai mari sunt prezente în Delta Dunării și în complexul Razelm-Sinoe. În timpul pasajelor se pot vedea între 7.000 și 9.000 de exemplare și iernează pe teritoriul țării 500-2.000 de exemplare.  [589]  
Tachybaptus ruficollis (Pallas, 1764), sin. Podiceps ruficollis Pallas, 1764[590][591] Corcodel mic, Corcodel pitic, Corcodel fluvial, Corcodelaș de iarnă, Corcodeluș, Bodârlău pitic. Tachybaptus ruficollis ruficollis (Pallas, 1764) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele exemplare rămân și peste iarnă. Populația care cuibărește în România a fost estimată la 7.000-12.000 de perechi, iar cea care iernează este de 1.000-2.000 de exemplare.  [592]  

Ordinul Falconiformes (Familia Falconidae - șoimi, vânturei)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Falconiformes
Familia: Falconidae
Falco amurensis Radde, 1863[593][594] Vânturel de Amur, Șoim de Amur Monotipică Necunoscută. Specie nouă în România. Pe 29.05.2017 a fost observat un exemplar la Murighiol, jud. Tulcea.[595]  [596]  
Falco biarmicus Temminck, 1825[597] Șoim sudic, Șoimul Feldegg, Șoim dalmatin. Falco biarmicus feldeggii Schlegel, 1843 Apare accidental în România venind din Grecia sau Iugoslavia, unde cuibărește. În perioada 2013-2017 primăvara au fost observate 6 exemplare în România.[598]  [599]  
Falco cherrug Gray, 1834[600][601] Șoim dunărean, Șoim de dumbravă, Șoim sacru, Șoim, Șain. Falco cherrug cherrug J. E. Gray, 1834 (include subspecia Falco cherrug danubialis Kleinschmidt, 1939)) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Această specie era destul de comună în trecut în România, însă a suferit un declin dramatic, ajungând la numai 6-10 perechi cuibăritore în Câmpia de Vest și în Dobrogea. Nu este deloc exclus să mai existe astfel de perechi cuibăritore de șoim dunărean în regiunile de câmpie din Bărăgan, Moldova sau în Câmpia Română, astfel încât această estimare poate fi ușor subapreciată. În timpul pasajelor, pe teritoriul țării pot fi observate între 40 și 60 de exemplare.  [602]  
Falco columbarius Linnaeus, 1758[603][604] Șoim de iarnă, Șoimuleț pitic, Șoimuleț de iarnă, Merlin, Herete de iarnă, Herete pitic. Falco columbarius aesalon Tunstall, 1771 (sin. Falco columbarius regulus (Pallas, 1773)) Oaspete de iarnă. În pasaj. Nu cuibărește în România. Efectivul care se poate observa în sezonul rece este de 500-2.000 de exemplare.  [605]  
Falco eleonorae Géné, 1839[606][607] Șoim mediteranean, Șoim Eleonora. Monotipică Necunoscută. Specie nouă în România. În perioada 2010-2017 au fost observate câteva exemplare în Delta Dunării.[78]  [608]  
Falco naumanni Fleischer, 1818[609][610] Vânturel mic, Vinderel mic, Herete roșu mic, Vinderel cu ghiare galbene, Vinderelul Naumann. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România este o pasăre rară, care cuibărește în număr foarte mic în sudul țării, mai ales în Dobrogea, populația autohtonă fiind estimată la maximum 3 perechi.  [611]  
Falco peregrinus Tunstall, 1771[612][613] Șoim călător, Șain. Subspecia obișnuită din România este Falco peregrinus peregrinus Tunstall, 1771 (include vechea subspecie Falco peregrinus germanicus - șoimul călător german). Sunt menționate și 2 subspecii cu apariție accidentală: Falco peregrinus brookei Sharpe, 1873 (șoimul călător Brookei - cu câteva capturi în România), și Falco peregrinus calidus (sin. Falco peregrinus leucogenys - șoimul călător roșcat).[614] Sedentară, cuibăritore. Iarna pot apare și unele exemplare nordice. După anii 1970 se pare că efectivele din România au dispărut, dar în prezent au revenit spectaculos, stabilindu-se în tot mai multe zone. Astfel se cunosc perechi cuibăritoare din întregul lanț carpatic, cuibăritul fiind posibil și în Dobrogea. Sunt estimate a fi prezente aproximativ 135-250 de perechi cuibăritoare. În trecut era mult căutat pentru a fi dresat și folosit la vânătoare.  [615]  
Falco subbuteo Linnaeus, 1758[616][617] Șoimul rândunelelor, Șoim de vară, Șoimul ciocârliilor, Heretele rândunelelor, Erete, Ierete, Arete. Falco subbuteo subbuteo Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 5.000-12.000 de perechi.  [618]  
Falco tinnunculus Linnaeus, 1758[619][620] Vânturel roșu, Vinderel roșu, Vânturel ruginiu, Inchinătorul ruginiu, Vetrușcă, Herete roșu, Vânturel. Falco tinnunculus tinnunculus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește, deși se întâlnește adesea în iernile blânde, cu sol descoperit. În pasaj. Populația din România este estimată la 20.000-50.000 de perechi cuibăritoare.  [621]  
Falco vespertinus Linnaeus, 1766[622][623] Vânturel de seară, Șoimuleț de seară, Vinderele de seară, Vinderel cu picioare roșii, Herete de seară, Vânturel. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj Populația cuibăritoare din Românie este estimată la 1.000 și 1.500 de perechi, fiind în scădere. În timpul pasajelor pot fi observate între 7.000 și 20.000 de exemplare.  [624]  
Falco rusticolus Linnaeus, 1766[625] Șoim de tundră, Șoim de vânătoare Accidentală Specie foarte rară, accidentală în România, sosește din nordul Europei, apare în timpul vagabondajului în Austria, Ucraina, Polonia, Republica Cehă. Două exemplare au fost observate în Cheșa pe 27 noiembrie 2017 (prima mențiune în România); un exemplar în Tinca pe 18 decembrie 2017; alt exemplar în Tinca, 16 ianuarie 2018 (probabil același exemplar).[158]  [626]  

Ordinul Accipitriformes

modificare

Familia Pandionidae - uligani

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Accipitriformes
Familia: Pandionidae
Pandion haliaetus (Linnaeus, 1758), sin. Pandion haliaeetus (Linnaeus, 1758)[627][628] Uligan pescar, Vultur pescar, Acvilă pescar. Pandion haliaetus haliaetus (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut a fost oaspete de vară, cuibăritore. În România este prezentă doar în perioada de migrație, estimându-se că în această perioadă prin România trec între 50 și 200 de indivizi, dar în trecut au fost menționate cazuri rare de cuibărit (în anii 1960 și 1989, în ultimul caz fiind înregistrate 3 perechi clocitoare).  [629]  

Familia Accipitridae - vulturi, codalbi, hoitari, acvile, șerpari, găi, ereți, șorecari, viespari, ulii

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Accipitridae
Subfamilia: Haliaeetinae
Haliaeetus albicilla (Linnaeus, 1758)[630][631] Codalb, Cudalb, Vultur codalb, Vultur cu coadă albă, Vultur de mare. Monotipică Sedentară cuibăritore. Iarna mai pot sosi unele exemplare nordice. În România populația estimată este 28-33 de perechi cuibăritore, însă în trecut era o prezență obișnuită. Pe timp de iarnă efectivul poate ajunge la circa 110-220 indivizi, având un trend populațional ușor în creștere.  [632]  
Subfamilia: Aegypiinae
Aegypius monachus (Linnaeus, 1766)[633][634] Vultur pleșuv negru, Vultur pleșuv brun, Vultan brun, Vultan negru, Cara cartal. Monotipică În trecut era sedentară și cuibărea frecvent în Carpați și munții Dobrogei. În prezent este o apariție accidentală. În România era o specie comună la sfârșitul secolului XIX, dar a dispărut în prima parte a secolului XX. Din 1990 până în 2014 au fost observate numai 3 exemplare.[78] La sfârșitul lunii martie 2020 au fost observați 3 vulturi negri zburând la altitudini mari deasupra României.[635]  [636]  
Gyps fulvus (Hablizl, 1783)[637][638] Vultur sur, Vultur pleșuv sur, Vultan sur, Vultur pleșuv cenușiu, Vultan cu cap alb, Vultur pleșuv roșu, Vultur gulerat, Vultur mohorât, Vultur de piatră, Cartal. Gyps fulvus fulvus (Hablizl, 1783) Accidentală. În trecut era sedentară și cuibărea în Carpați și în regiunile deluroase ori de cîmpie din sud-estul României. În România, ultimele observații cu privire la exemplare cuibăritoare provin din anul 1939, în zona Bucegilor. În perioada 2010-2014 au fost observate 11 exemplare accidentale.[78]  [639]  
Subfamilia: Gypaetinae
Neophron percnopterus (Linnaeus, 1758)[640][641] Hoitar, Hoitar alb, Mortăcinar, Vultur alb, Vultur pleșuv alb, Vultur pleșuv mic, Vultur egiptean, Pleșuv alb, Pleșuv mic. Neophron percnopterus percnopterus (Linnaeus, 1758) În trecut era oaspete de vară și cuibărea în sudul Dobrogei. În prezent apariție accidentală. În perioada 2010-2014 au fost observate 4 exemplare cu apariție accidentală.[78]  [642]  
Gypaetus barbatus (Linnaeus, 1758)[643][644] Zăgan, Vultur bărbos, Vultur cu barbă, Ciahlău, Cilihoiu, Cilioaie. Gypaetus barbatus barbatus (Linnaeus, 1758) (iclude vechea subspecie Gypaetus barbatus aureus). În trecut era sedentară, cuibăritore și trăia pe înălțimile Carpaților și de unde a dispărut de mai multe decenii. Specia dispărută în România, ultimele exemplare fiind împușcate în 1927. Totuși a fost observat un exemplar pe 19.07.2016 la Baia Mare (jud. Maramureș).[645]  [646]  
Subfamilia: Aquilinae
Clanga pomarina (Brehm, 1831), sin. Aquila pomarina (Brehm, 1831)[647][648] Acvilă țipătoare mică, Vulturaș țipător mic, Vulturaș negru mic, Vulturaș negru. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România, populația estimată este de 1.700-3.900 de perechi cuibăritore.  [649]  
Clanga clanga (Pallas, 1811), sin. Aquila clanga Pallas, 1811[650][651] Acvilă țipătoare mare, Vultur țipător mare, Vulturaș negru mare. Monotipică Oaspete de vară, probabil cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă. În România este o specie posibil cuibăritoare mai ales în sudul țării, în Delta Dunării, sudul Dobrogei, de-a lungul Dunării și în Podișul Transilvaniei, fără a se putea da un număr de perechi cuibăritoare. În timpul pasajelor pot fi observate între 30 și 80 de exemplare. Se poate estima că între 10 și 20 de exemplare iernează pe teritoriul țării.  [652]  
Aquila chrysaetos (Linnaeus, 1758)[653][654] Acvilă de munte, Acvilă, Pajură, Iepurar, Vultur de piatră, Aciră, Hultan, Pajoră, Pagiră, Zgripsoroaică. Aquila chrysaetos chrysaetos (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În pasaj, mai rar iernează. În România numărul perechilor cuibăritoare este estimat la 90-150 de perechi.  [655]  
Aquila heliaca Savigny, 1809[656][657] Acvilă de câmp, Acvilă imperială, Vultur imperial, Pajure, Pajăre, Pajor, Zgripsoroaică, Gripsor, Sgricțor, Schiopoane. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut era oaspete de vară și cuibărea, fiind consemnate în literatură date despre cuiburi destul de frecvent identificate în Dobrogea, dar și în alte regiuni ale țării. În prezent observațiile sporadice din perioada recentă ale acestei specii pe teritoriul țării fac referire de obicei la păsări aflate în migrație sau în zone temporare de hrănire. În timpul pasajelor pot fi observate între 20 și 60 de exemplare.  [658]  
Aquila nipalensis Hodgson, 1833, sin. Aquila rapax nipalensis Hodgson, 1833[659][660] Acvilă de stepă, Acvilă apuseană de stepă, Acvilă orientală. Aquila nipalensis orientalis Cabanis, 1854 (sin. Aquila rapax orientalis) Accidentală. A fost cândva oaspete de vară clocitoare în România. Specie foarte rară în România. În 2015 au fost observate numai 2 exemplare în timpul verii.[661]  [662]  
Aquila fasciata (Vieillot, 1822), sin. Hieraaetus fasciatus (Vieillot, 1822)[663][664] Acvilă porumbacă, Acvila Bonelli, Vulturul Bonelli, Acvila porumbar. Aquila fasciata fasciata Vieillot, 1822 (sin. Hieraaetus fasciatus fasciatus) Accidentală. În 2005-2006 au fost observate 5 exemplare,[17] iar în 2010-2014 a fost observat un singur exemplar.[78]  [665]  
Hieraaetus pennatus (Gmelin, 1788), sin. Aquila pennata Gmelin, 1788[666][667] Acvilă mică, Acvilă pitică, Vulturaș cu oglindă, Acvilă oglindată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Pentru România s-a estimat un număr de 150-320 de perechi cuibăritoare.  [668]  
Subfamilia: Circaetinae
Circaetus gallicus (Gmelin, 1788), sin. Circaetus ferox (Gmelin, 1788)[669][670] Șerpar, Vultur șerpar. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară cuibăritore. În România populația estimată este de 300-600 de perechi cuibăritoare.  [671]  
Subfamilia: Milvinae
Milvus migrans (Boddaert, 1783), sin. Milvus korschun Gmelin 1891[672][673] Gaie neagră, Șorliță brună, Șorliță mică, Gaie brună, Uligan brun, Milan brun. Milvus migrans migrans (Boddaert, 1783) Oaspete de vară, cuibărește rar. În pasaj. Efectivul estimat din România este de 120-160 perechi cuibăritore. Este mai frecventă în timpul pasajului, nefiind estimat numărul exemplarelor care tranzitează țara.  [674]  
Milvus milvus (Linnaeus, 1758)[675][676] Gaie roșie, Șorliță, Șorliță roșie, Șorliță mare, Gaie, Gaie furcată, Gailă, Uligar, Huligan, Milan. Milvus milvus milvus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de vară cuibăritore. În România populația estimată este de 1-5 perechi cuibăritore. Se întâlnește rar și sporadic în perioadele de pasaj, fără evaluări populaționale.  [677]  
Subfamilia: Elaninae
Elanus caeruleus (Desfontaines, 1789)[678] Gaie cenușie, Gaia albă. Elanus caeruleus caeruleus (Desfontaines, 1789) Se întâlnește accidental în sezonul cald. Un exemplar a fost observat în zbor în iulie 1965 în sudul Dobrogea, dar fără dovezi certe.[232][406] 2 exemplare au fost observate în august 2022 la Vadu, Constanța.[679][680]  [681]  
Subfamilia: Circinae
Circus aeruginosus (Linnaeus, 1758)[682][683] Erete de stuf, Uliu de trestie, Uliu de stuf, Gaie de trestie, Uliu de baltă, Șorecar de baltă, Herete de baltă. Circus aeruginosus aeruginosus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește, o parte din păsări rămân și iarna. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația din România a fost apreciată la 1.700-2.500 de perechi cuibăritoare. Populația din România este considerată având un trend ascendent.  [684]  
Circus cyaneus (Linnaeus, 1766)[685][686] Erete vânăt, Uliu vânăt, Gaie vânătă, Herete de câmp. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. În România apare în migrație și în timpul iernii, mai ales în Dobrogea, efectivele care iernează în țară fiind estimate între 2.000 și 6.000 de exemplare.  [687]  
Circus pygargus (Linnaeus, 1758)[688][689] Erete sur, Erete cenușiu, Uliu sur, Gaie sură, Herete cenușiu, Șorecar cenușiu, Gaie de luncă. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România, populația estimată este de 20-50 de perechi cuibăritore.  [690]  
Circus macrourus S. G. Gmelin, 1770[691][692] Erete alb, Uliu alb, Herete alb, Șorecar alb, Uliul stepelor, Uliu palid. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește rar. În pasaj. În România populația cuibăritore estimată este de 1-6 perechi, iar în timpul pasajelor pot fi observate între 200 și 1.000 de exemplare.  [693]  
Subfamilia: Buteoninae
Buteo rufinus Cretzschmar, 1827)[694][695] Șorecar mare, Șorecar feroce, Șorecar acvilin, Uliu mare. Buteo rufinus rufinus (Cretzschmar, 1829) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația cuibăritoare a României este estimată la 400-900 de perechi.  [696]  
Buteo buteo (Linnaeus, 1758)[697][698] Buteo buteo buteo - Șorecar comun, Șorecar de deal, Uliu, Uliul șopârlelor, Uliul, Buzard, Șopârlar. Buteo buteo vulpinus - Șorecar roșcat, Șorecar roșu, Șorecar vulpin, Șorecar de stepă, Buzard de stepă, Șorecar caucazian. Buteo buteo buteo (Linnaeus, 1758) - cuibărește mai ales în Carpați, Buteo buteo vulpinus (Gloger, 1833) - cuibărește în sud-estul României, în Dobrogea. Buteo buteo buteo - sedentară, cuibăritore. Buteo buteo vulpinus - oaspete de vară, cuibăritore. Populația din România este evaluată la 20.000-50.000 de perechi și este considerată stabilă.  [699]  
Buteo lagopus (Pontoppidan, 1763)[700][701] Șorecar încălțat, Șorecar de iarnă, Uliu încălțat, Buzard de iarnă. Subspecia obișnuită în România este Buteo lagopus lagopus (Pontoppidan, 1763). De două ori a fost semnalată în România și subspecia răsăriteană, Buteo lagopus menzbieri Dementiev, 1951, ultima dată în 1973.[4][232] Oaspete de iarnă. În pasaj. În România este estimat că ar ierna între 500 și 2.000 de indivizi.  [702]  
Buteo hemilasius Temminck & Schlegel, 1844[703] Șorecar asiatic Monotipică Accidentală Unicul exemplar a fost colectat în 1968 în pădurea Ștefănești, lângă București.[4][232]  [704]  
Subfamilia: Perninae
Pernis apivorus (Linnaeus, 1758)[705][706] Viespar, Vespar, Văspar, Șorecarul viespilor. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 5.000-12.000 de perechi.  [707]  
Subfamilia: Accipitrinae
Accipiter nisus (Linnaeus, 1758)[708][709] Uliu păsărar, Uliul păsărilor, Uliu păsăresc, Uliu mic, Uliuț, Păsărar, Corui, Coroi, Cobăț. Accipiter nisus nisus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. Efectivul estimat în România este de 4.000-12.000 de perechi cuibăritoare.  [710]  
Accipiter gentilis (Linnaeus, 1758)[711][712] Uliu porumbar, Uliu de porumbei, Uliul găinilor, Uliu, Ulieș, Uligae, Huli, Huliu, Porumbar, Găinar, Boghiu, Bodigeu, Bodigaș, Hârău, Hereu, Herete, Arete, Ierete, Cobăț, Corui. Accipiter gentilis gentilis (Linnaeus, 1758) (include și subspecia Accipiter gentilis gallinarum (C.L. Brehm, 1831)). Iarna apare și o subspecie nordică, Accipiter gentilis buteoides (Menzbier, 1882).[4][232]. Dionisie Linția menționează și subspecia Accipiter gentilis marginatus Piller & Mitterpacher, 1783 - Uliul balcanic (3 exemplare au fost împușcate în 1904-1912.)[713] Sedentară. Oaspete de iarnă. Efectivul în România al acestei specii este estimat la 3.000-8.000 de perechi cuibăritoare. În timpul iernii numărul exemplarelor crește datorită exemplarelor care vin din nordul Europei.  [714]  
Accipiter brevipes (Severtsov, 1850), sin. Accipiter badius brevipes Severtsov, 1850[715][716] Uliu cu picioare scurte, Ulișor cu picioare scurte, Uliu scund, Păsărar breviped, Păsărar, Corui cu picioare scurte. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Pentru România, populația estimată este de 550-900 perechi cuibăritoare. După SOR ar fi de 60-100 de perechi.  [717]  

Ordinul Strigiformes

modificare

Familia Strigidae - bufnițe, ciufi, cucuvele, buhe, ciuși, huhurezi

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Strigiformes
Familia: Strigidae
Subfamilia: Asioninae
Asio flammeus (Pontoppidan, 1763)[718][719] Ciuf de câmp, Ciuf de baltă, Ciof de baltă, Ciuș, Știsiu. Asio flammeus flammeus (Pontoppidan, 1763) Sedentară, rar cuibăritore. În pasaj. Oaspete de iarnă În România, populația cuibăritoare este formată din 20-40 de perechi cuibăritoare. Iarna apar și populații nordice.  [720]  
Asio otus (Linnaeus, 1758)[721][722] Ciuf de pădure, Buhă mică de pădure, Ciuhurez urechiat, Huhurez, Hurez, Huhurete, Ciuf, Ciuș. Asio otus otus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România s-a apreciat un număr cuprins între 8.000 și 30.000 de perechi cuibăritoare. În iernile aspre, multe exemplare nordice se adaugă populațiilor din România sau trec chiar mai spre sud, iernând în sudul Africii și în sud-vestul Asiei.  [723]  
Subfamilia: Surniinae
Aegolius funereus (Linnaeus, 1758), sin. Aegolius funerus (Linnaeus, 1758)[724][725] Minuniță, Cucuvaie încălțată, Cucuvaia Tengmalm, Cucumeagă încălțată. Aegolius funereus funereus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În România sunt estimate între 600 și 1.000 de perechi cuibăritoare. Iarna apar și exemplare nordice.  [726]  
Athene noctua (Scopoli, 1769)[727][728] Cucuvea, Cucuvaie, Cucuvaie balcanică, Cucuvea comună, Cucuveică, Cucumeagă, Cucuvelă, Cucuvea, Cucumea, Cucubeică, Cocioveică, Uture. Athene noctua noctua (Scopoli, 1769), Athene noctua indigena C. L. Brehm, 1855 Sedentară, cuibăritore. În România populația numără între 15.000 și 40.000 de perechi cuibăritoare.  [729]  
Glaucidium passerinum (Linnaeus, 1758)[730][731] Ciuvică, Cucuvea pitică, Cucuvea de brădet. Glaucidium passerinum passerinum (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Populația estimată în România este de 2500-4000 de perechi cuibăritoare.  [732]  
Surnia ulula (Linnaeus, 1758)[733][734] Ciuhurez, Ciuhurez undulat, Huhurez undulat, Huhurez porumbac. Surnia ulula ulula (Linnaeus, 1758) Accidentală. În România se cunoaște o singură captură de iarnă din 1904.[4][713]  [735]  
Subfamilia: Striginae
Bubo bubo (Linnaeus, 1758)[736][737] Buhă, Bufniță, Buhă mare, Bufnă, Buhnă, Bufniță mare, Buhă, Buvnă, Buhac, Bucană, Bogză.
  • Bubo bubo bubo (Linnaeus, 1758).
  • Bubo bubo interpositus Rothschild & E. J. O. Hartert, 1910.[232][738][739]
Sedentară, cuibăritore Populația estimată în România este de 200-700 de perechi cuibăritoare.  [740]  
Bubo scandiacus (Linnaeus, 1758), sin. Nyctea scandiaca[741] Bufniță de zăpadă, Bufniță polară. Monotipică Accidentală Specie semnalată înainte de 1949.[245][742] Recent a fost observat un exemplar la marginea pădurii din Tinca (județul Bihor) pe 14 decembrie 2014; un exemplar la Tinca pe 27 ianuarie 2016; un exemplar la Tinca pe 20 martie 2016; un exemplar la Râpa (județul Bihor) pe 14 noiembrie 2016; un exemplar la Tinca pe 14 decembrie 2016 (probabil același exemplar); un exemplar la Belfir (județul Bihor) pe 10 ianuarie 2019.[158]  [743]  
Otus scops (Linnaeus, 1758)[744][745] Ciuș, Ciuf pitic, Buhă pitică, Huhurez mic. Otus scops scops (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România este apreciată a fi între 25.000-40.000 de perechi cuibăritore.  [746]  
Strix aluco Linnaeus, 1758[747][748] Huhurez mic, Huhurez de pădure, Ciuhurez de pădure, Ciuhurez, Ciurez, Cecă. Strix aluco aluco Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România numărul perechilor cuibăritoare este estimat la 20.000-60.000.  [749]  
Strix uralensis Pallas, 1771[750][751] Huhurez mare, Huhurez uralenz, Cihurez cu coadă lungă, Huhurez cu cioc galben. Strix uralensis liturata Lindroth, 1788, Strix uralensis macroura Wolf, 1810[752][753] Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. Efectivele estimate în România sunt cuprinse între 12.000-20.000 de perechi cuibăritoare. În sezonul rece apar și exemplare nordice.  [754]  

Familia Tytonidae - strigi

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Tytonidae
Tyto alba (Scopoli, 1769)[755][756] Strigă, Huhurez de casă, Ciurez de casă. Tyto alba guttata (C. L. Brehm, 1831) Sedentară, cuibăritore. În România populația cuibăritoare este de 500-1.500 de perechi.  [757]  

Ordinul Cuculiformes (Familia Cuculidae - cuci)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Cuculiformes
Familia: Cuculidae
Cuculus canorus Linnaeus, 1758[758][759] Cuc, Cucul, Cucu, Cucușor, Cuculeț; fem. Cucă, Cuculiță, Cuculeasă. Cuculus canorus canorus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este formată din 300.000-600.000 de perechi cuibăritoare.  [760]  
Clamator glandarius (Linnaeus, 1758)[761][762] Cuc pestriț Monotipică Accidentală. A fost observată în 1916 în Basarabia.[763] Au fost observate 2 exemplare pentru prima dată în România în mai 2017 la Târgușor (jud. Constanța).[764][765]  [766]  

Ordinul Caprimulgiformes (Familia Caprimulgidae - caprimulgi)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Caprimulgiformes
Familia: Caprimulgidae
Caprimulgus europaeus Linnaeus, 1758[767][768] Caprimulg. Caprimulgus europaeus europaeus - Caprimulg european, Caprimulg comun, Rândunea de noapte nordică, Lipitoare nordică, Păpăludă nordică, Mulgătorul caprelor. Caprimulgus europaeus meridionalis - Caprimulg meridional, Caprimulg meridional, Mulgecapre, Rândunea de noapte meridională, Păpăludă meridională, Lipitoare meridională. Caprimulgus europaeus meridionalis E. J. O. Hartert, 1896 (cuibărește); Caprimulgus europaeus europaeus Linnaeus, 1758 (în pasaj) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Efectivul în România este estimat la 12.000-15.000 de perechi cuibăritoare.  [769]  

Ordinul Coraciiformes

modificare

Familia Alcedinidae - pescărași

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Coraciiformes
Familia: Alcedinidae
Alcedo atthis (Linnaeus, 1758)[770][771] Pescăraș albastru. Alcedo atthis ispida - Pescăraș albastru mare, Pescăruș verde, Pescăraș, Pescărel vânăt, Pescăriță, Pescărel azuriu. Alcedo atthis atthis - Pescăraș albastru mic, Pescăruș verde estic, Pescăras albastru răsăritean. Alcedo atthis atthis (Linnaeus, 1758), Alcedo atthis ispida Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În pasaj. Populația cuibăritoare din România este estimată la 5.500-10.000 de perechi.  [772]  
Ceryle rudis (Linnaeus, 1758)[773] Pescăraș pestriț Accidentală A fost observat pentru prima dată în România de A.L. Ilie care a observat 2 două exemplare, unul zburând, celălalt pescuind, pe 8 iunie 2015 în Valea Pustei, care trece prin satul Râpa (jud. Bihor).[158]  [774]  

Familia Meropidae - prigori

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Meropidae
Merops apiaster Linnaeus, 1758[775][776] Prigorie, Albinărel, Furnicar, Viespar, Prigoare. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Efectivele din România au fost estimate la 200.000-400.000 de perechi cuibăritoare.  [777]  

Familia Coraciidae - dumbrăvence

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Coraciidae
Coracias garrulus Linnaeus, 1758[778][779] Dumbrăveancă, Gaiță vânătă, Corb albastru, Căcău, Găițișară, Cioară pucioasă, Corobatică, Dumbrăvioară. Coracias garrulus garrulus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Pentru România, populația estimată este de 4.600-6.500 de perechi cuibăritoare.  [780]  

Ordinul Bucerotiformes (Familia Upupidae - pupeze)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Bucerotiformes
Familia: Upupidae
Upupa epops Linnaeus, 1758[781][782] Pupăză, Pupăgioară, Pupăzoi. Upupa epops epops Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 20.000 și 40.000 de perechi.  [783]  

Ordinul Piciformes (Familia Picidae - ciocănitori, ghionoaie, capîntorturi)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Piciformes
Familia: Picidae
Subfamilia: Jynginae
Jynx torquilla Linnaeus, 1758[784][785] Capîntortură, Capîntors, Vârtecap, Capunturtură, Sucecap, Capuntultură, Caprenturtură, Sucitoare, Capintors, Furnicar. Jynx torquilla torquilla Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România populația cuibăritoare este estimată la 30.000-70.000 de perechi, efectivul fiind considerat în regresie.  [786]  
Subfamilia: Picinae
Picus canus Gmelin, 1788[787][788] Ghionoaie sură, Ciocănitoare sură, Ghionoae sură, Vârdăriță sură, Verdoaică, Vierdare, Ciocănitoare, Ghionoaie, Svirdoaică, Horoi verde. Picus canus canus J. F. Gmelin, 1788 Sedentară, cuibăritore. În România cuibăresc între 45.000 și 60.000 de perechi, ceea ce reprezintă populația cea mai mare de pe continentul european (exceptând-o pe cea din Rusia).  [789]  
Picus viridis Linnaeus, 1758[790][791] Ghionoaie verde, Ciocănitoare verde, Ciocănitoare verde central-europeană, Vârdăriță, Verdoaică, Virdare, Svirdaică, Horoiu verde, Ciocănitoare verde românească, Ciocănitoare verdoaie. Picus viridis viridis Linnaeus, 1758 (include subspecia Picus viridis virescens (C. L. Brehm, 1831) = Picus viridis frondium C. L. Brehm 1831), Picus viridis karelini J. F. Brandt, 1841 (include Picus viridis romaniae Stresemann 1919 - Ciocănitoare verde românească, Ciocănitoare verdoaie).[792] Sedentară, cuibăritore Populația din România este apreciat a fi între 60.000 și 120.000 de perechi. Este a doua ca mărime după cea din Franța.  [793]  
Dryobates minor (Linnaeus, 1758), sin. Dendrocopos minor (Linnaeus, 1758)[794][795] Ciocănitoare pestriță mică, Ciocănitoare pestriță mică, Ghionoaie pestriță mică, Ciocănitoare mică, Ghionoaie mică, Furnicar. Dryobates minor hortorum (C. L. Brehm, 1831), Dryobates minor buturlini E. J. O. Hartert, 1912 (Ciocănitoarea lui Buturlin)[792] Sedentară, cuibăritore În România cuibăresc între 15.000 și 600.000 de perechi, populația fiind în regres.  [796]  
Dendrocopos major (Linnaeus, 1758), sin. Dryobates major (Linnaeus, 1758),[797][798] Ciocănitoare pestriță mare, Ciocănitoare pestriță, Vârdoaică roșie, Bocănitoare, Ghionoaie, Geonoaie, Ciocănitoare roșie, Sfârcioc, Sfârdaică. Dendrocopos major pinetorum (C. L. Brehm, 1831 - Ciocănitoare pestriță mare), Dendrocopos major candidus (Stresemann, 1919 - Ciocănitoare pestriță candidă), unii autori includ această subspecie în subspecia Dendrocopos major pinetorum (C. L. Brehm, 1831 - Ciocănitoare pestriță mare estică), Dendrocopos major major (Linnaeus, 1758)[792] Sedentară, cuibăritore În România cuibăresc între 300.000 și 500.000 de perechi, populația fiind considerată în creștere.  [799]  
Dendrocopos leucotos (Bechstein, 1803), sin. Dryobates leucotos (Bechstein, 1803)[800][801] Ciocănitoare cu spate alb, Ciocănitoarea de munte, Ciocănitoare albă în spate. Dendrocopos leucotos leucotos (Bechstein, 1802, include și subspecia Dendrocopos leucotos carpathicus Buturlin, 1907 citată de unii autori), Dendrocopos leucotos lilfordi (Sharpe & Dresser, 1871 - Ciocănitoare Lilford).[792] Sedentară, cuibăritore. În România cuibăresc între 8.500 și 35.000 de perechi, populația fiind stabilă.  [802]  
Dendrocopos syriacus, (Ehrenberg, 1833), sin. Dryobates syriacus (Ehrenberg, 1833)[803][804] Ciocănitoare de grădină, Ciocănitoare de grădini, Ciocănitoare pestriță de gradină, Ciocănitoare pestriță urbană, Ciocănitoare balcanică, Ciocănitoare siriacă. Dendrocopos syriacus balcanicus (Gengler et Stresemann, 1920).[792] Unii autori consideră această specie monotipică. Sedentară, cuibăritore Populația din România este apreciată a fi între 10.000 și 30.000 de perechi și este în declin.  [805]  
Dryocopus martius (Linnaeus, 1758)[806][807] Ciocănitoare neagră, Gheonoaie neagră, Ciocănitoare cu cârpă, Țipătoare, Horoi de brad, Cățărătoare, Ghinoi, Ciocănitoare cucuiată. Dryocopus martius martius (Linnaeus, 1758)[792] Sedentară, cuibăritore Populația din România este apreciată a fi între 14.500 și 57.000 de perechi, reprezentând una dintre cele mai importante populații de pe continentul european.  [808]  
Leiopicus medius (Linnaeus, 1758), sin. Dendrocopos medius (Linnaeus, 1758), Dryobates medius (Linnaeus, 1758)[809][810] Ciocănitoare de stejar, Ciocănitoare pestriță mijlocie, Gheonoaie mijlocie, Ciocănitoare roșie. Leiopicus medius medius (Linnaeus, 1758)[792] Sedentară, cuibăritore În România cuibăresc aproximativ 80.000-250.000 de perechi.  [811]  
Picoides tridactylus (Linnaeus, 1758)[812][813] Ciocănitoare de munte, Ciocănitoare tridegetată, Ciocănitoare cu trei degete. Picoides tridactylus alpinus C. L. Brehm, 1831.[792] Sedentară, cuibăritore. În România cuibăresc aproximativ 15.000-20.000 de perechi.  [814]  

Ordinul Apodiformes (Familia Apodidae - drepnele)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Apodiformes
Familia: Apodidae
Apus apus (Linnaeus, 1758)[815][816] Drepnea neagră, Drepnea mică, Drepnea, Drepneauă, Lăstun mare, Lăstun negru, Drăpnea. Apus apus apus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și de toamnă. În România are un efectiv estimat la 15.000-60.000 de perechi cuibăritoare.  [817]  
Apus pallidus (Shelley, 1870)[818][819] Drepnea palidă Apus pallidus brehmorum E. J. O. Hartert, 1901? Accidentală În perioada 2010-2014 au fost observate 5 exemplare,[78] iar în 2016-2017 - 8 exemplare.[820]  [821]  
Tachymarptis melba (Linnaeus, 1758), sin. Apus melba (Linnaeus, 1758)[822][823] Drepnea mare, Drepnea alpină. Tachymarptis melba melba (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România există un efectiv estimat la 1.200-3.000 de perechi cuibăritoare.  [824]  

Ordinul Psittaciformes (Familia Psittacidae - papagali)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Psittaciformes
Familia: Psittacidae
Psittacula krameri (Scopoli, 1769)[825][826] Papagalul micul Alexander ? Specie provenite din gradini zoologice, cu apariție sporadică în România.[17] Specie foarte rară. În perioada 2016-2017 au fost observate 36 exemplare în București.[827]  [828]  
Psittacula eupatria (Linnaeus, 1766)[829][830] Papagalul marele Alexander ? Specie provenite din gradini zoologice, cu apariție sporadică în România. Specie foarte rară.  [831]  

Ordinul Passeriformes

modificare

Familia Alaudidae - ciocârlii, ciocârlani

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Passeriformes
Familia: Alaudidae
Alauda arvensis Linnaeus, 1758[832][833] Ciocârlie de câmp, Ciocârlie de câmp surie, Ciocârlie de țarină, Ciocârlie de vânt.
  • Alauda arvensis arvensis Linnaeus, 1758 (ciocârlie de câmp - în pasaj de primăvară și de toamnă);
  • Alauda arvensis cantarella Bonaparte, 1850 (= Alauda arvensis lunata Ch. L. Brehm, 1845 - ciocârlie de câmp surie - oaspete de vară cuibăritore).
  • În literatura veche este menționată și Alauda arvensis cinerascens Hartert 1910 (Ciocârlie de câmp caucasică, Ciocârlie răsăriteană = Alauda arvensis armenica Bogdanov, 1879).[834]
Oaspete de vară, cuibărește, majoritatea efectivului din România migrează în zone mediteraneene, foarte puține exemplare rămânând peste iarnă. În pasaj de primăvară și de toamnă. În România este larg răspândită, numărul perechilor cuibăritoare fiind estimat la 2.000.000-3.000.000 (După SOR 460.000-850.000 perechi cuibăritoare). Este una dintre cel mai des identificate specii de păsări.  [835]  
Alauda leucoptera (Pallas, 1811), sin. Melanocorypha leucoptera (Pallas, 1811)[836][837] Ciocârlie cu aripi albe, Ciocârlie sibirică. Monotipică Accidentală, oaspete de iarnă. Specie foarte rară. În 2017 a fost observat un singur exemplar la Agigea, în decembrie.[838]  [839]  
Alaudala rufescens (Vieillot, 1820), sin. Calandrella rufescens (Vieillot, 1820)[840][841] Ciocârlie mică ? Accidentală. În perioada 2010-2014 au fost observate 3 exemplare.[78][842]  [843]  
Calandrella brachydactyla (Leisler, 1814)[844][845] Ciocârlie de stol, Ciocârlie cu degete scurte, Ciocârlie brevidegetată.
  • Calandrella brachydactyla brachydactyla (Leisler, 1814), sin. Calandrella cinerea brachydactyla (Leisler, 1814)
Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare estimată este de 10.000-20.000 de perechi.  [846]  
Lullula arborea (Linnaeus, 1758)[847][848] Ciocârlie de pădure, Ciocârlie de munte.
  • Lullula arborea arborea (Linnaeus, 1758).
  • Unii autori menționează și subspecia Lullula arborea flavescens Ehmcke 1903 (Ciocârlie de pădure gălbuie, Ciocârlie mică, Ciocârlie fluerătoare)
Oaspete de vară, cuibărește. Populații sedentare pe Lunca Dunării și în Dobrogea. În iernile blânde se pot întâlni unele exemplare nordice. Populația cuibăritoare în România este estimată între 100.000 și 250.000 de perechi  [849]  
Galerida cristata (Linnaeus, 1758)[850][851] Ciocârlan, Ciocârlan moțat, Ciocârlie cu cioc subțire.
  • Galerida cristata tenuirostris C. L. Brehm, 1858 (Ciocârlie cu cioc subțire) - subspecia obișnuită din România;
  • Galerida cristata cristata (Linnaeus, 1758 - Ciocârlie moțată);
  • Galerida cristata meridionalis C. L. Brehm, 1841 (Ciocârlie moțată balcanică).
Sedentară. În România populația cuibăritoare este estimată la 200.000-400.000 de perechi și este în creștere.  [852]  
Eremophila alpestris (Linnaeus, 1758)[853][854] Ciocârlie urecheată, Ciocârlie urechiată, Ciocârlie alpină.
  • Eremophila alpestris flava (J. F. Gmelin, 1789)
Sedentară, cuibăritore în munții Făgăraș și munții Bucegi. Oaspete de iarnă - o parte din efectivele migratoare din nordul Europei petrec iarna în zona Carpaților Occidentali și de Sud. În România cuibăresc între 100 și 300 de perechi.  [855]  
Melanocorypha calandra (Linnaeus, 1766)[856][857] Ciocârlie de Bărăgan, Ciocârlie de stepă
  • Melanocorypha calandra calandra (Linnaeus, 1766)
Cuibăritoare, parțial sedentară, în iernile fără zăpadă sau cu puțină zăpadă iernează; o parte migrează spre țările calde. În pasaj. În România există populații cuibăritoare în Delta Dunării, în Dobrogea, în partea de sud a Moldovei și în partea de est a Munteniei. Efectivele din România sunt estimate la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare.  [858]  
Melanocorypha yeltoniensis (Forster, 1767)[834][859] Ciocârlie neagră Monotipică Accidentală. Specie foarte rară. Se cunosc câteva semnalări primăvara în Dobrogea, fără ca specia să fi fost colectată.[4]  [860]  
Melanocorypha bimaculata (Ménétries, 1832)[861] Ciocârlie cu două pete Monotipică Accidentală Specie foarte rară[245]  [862]  

Familia Hirundinidae - rândunici, lăstuni

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Hirundinidae
Hirundo rustica Linnaeus, 1758[863][864] Rândunică, Rândunea, Rândunică de câmp, Rândurică, Rândurea, Lândură, Arândunea. Hirundo rustica rustica Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Specia a devenit strict antropofilă, existând aproape numai în localități. Efectivele din România sunt apreciate a fi între 500.000 și 1.000.000 de perechi.  [865]  
Cecropis daurica Linnaeus, 1771, sin. Hirundo daurica Laxmann, 1769[866][867] Rândunică roșcată, Rândunică alpină. Cecropis daurica rufula (Temminck, 1835) Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibărește în zona Dobrogea, în munții Retezat, Parâng, Apuseni, în Clisura Dunării și munții Cernei. Populația cuibăritoare din România numără între 500 și 1.500 de perechi clocitoare.  [868]  
Delichon urbicum (Linnaeus, 1758), sin. Delichon urbica (Linnaeus, 1758)[869][870] Lăstun de casă, Rândunică de casă, Lăstun, Lăstrun, Loston, Lăstun alb, Rândunică de fereastră. Delichon urbicum urbicum (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. Cuibărește în locurile joase și la munte, adesea în colonii cu exemplare numeroase, lipindu-și cuiburile pe zidurile clădirilor. Pentru România populația cuibăritoare este estimată la 400.000-1.300.000 de perechi cuibăritoare.  [871]  
Riparia riparia (Linnaeus, 1758)[872][873] Lăstun de mal, Rândunică de mal, Rândunică de apă, Rândunică de ploaie, Rândunea de pământ. Riparia riparia riparia (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește În România populația cuibăritoare este estimată la 45.000-90.000 de perechi.  [874]  
Ptyonoprogne rupestris (Scopoli, 1769), sin. Hirundo rupestris Scopoli, 1769[875][876] Lăstun de stâncă Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. A fost semnalată prima dată în România în 1968 în regiunea sud-vestică a Carpaților, instalându-și cuiburile în crăpăturile stâncoase și în peșteri. În România efectivul speciei este de 1.000-3.000 de perechi cuibăritoare.  [877]  

Familia Motacillidae - codobaturi, fâse

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Motacillidae
Motacilla alba Linnaeus, 1758[878][879] Codobatură albă, Codobatură vulgară, Codobatură, Codubatură, Codobatură albăstrie, Cotorobatură, Coțobaie, Rândunica Domnului, Pasăre țigănească, Jumătate de pasăre, Codobâță, Bâțiitoare, Cutrubătură, Codobatelei. Motacilla alba alba Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Populațiile din sudul României sunt sedentare. În pasaj. Efectivele din România sunt estimate la 1.500.000-1.900.000 de perechi cuibăritoare.  [880]  
Motacilla cinerea Tunstall, 1771[881][882] Codobatură de munte, Pliscă de munte, Codobatură, Codobatură vânătă, Codobatură sură. Motacilla cinerea cinerea Tunstall, 1771 Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde pot fi văzute unele exemplare în parcurile cu ape neînghețate din mijlocul orașelor din sudul României. Efectivele din România sunt estimate la 340.000-345.000 de perechi cuibăritoare.  [883]  
Motacilla citreola Pallas, 1776[884][885] Codobatură cu cap galben Motacilla citreola citreola Pallas, 1776[232] Este întâlnită accidental numai în perioada de migrație. În România efectivele speciei sunt reduse. În perioada 2006-2017 au fost observate 46 exemplare.[886]  [887]  
Motacilla flava Linnaeus, 1758[888][889] Codobatură galbenă, Codobatură galbenă, Cotorobușcă, Văcăriță, Păstorel, Păstoriță, Cotolocușcă.
  • Motacilla flava flava Linnaeus, 1758 (Codobatură galbenă comună - cuibărește);
  • Motacilla flava dombrowskii (Tschusi, 1903 - Codobatură lui Dombrowski, Codobatură galbenă răsăriteană - cuibărește), aceasta este considerată în prezent că reprezintă un hibrid interrasial;
  • Motacilla flava beema (Sykes, 1832 - Codobatură galbenă orientală, Codobatură curtă, Codobatură răsăriteană - în pasaj);
  • Motacilla flava thunbergi Billberg, 1828 (Codobatură galbenă nordică, Codobatură galbenă boreală - în pasaj);
  • Motacilla flava taivana (Swinhoe, 1863), sin. Motacilla flava taivanus (Swinhoe, 1863 - Codobatură cu sprânceana galbenă, Codobatură galbenă chineză, Codobatură asiatică - în pasaj);
  • Motacilla flava feldegg Michahelles, 1830 (Codobatură galbenă cu cap negru - cuibărește; unii autori o ridică în rang de specie Motacilla feldegg;
  • Motacilla flava cinereocapilla Savi, 1831 (Codobatură galbenă cu cap cenușiu, Codobatură galbenă sudică - în pasaj);
  • Motacilla flava kaleniczenkii Kaleniczenko 1839 (Codobatură galbenă cu bărbia albă - în pasaj) - este inclusă în prezent în subspecia Motacilla flava feldegg.[834]
Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația din România a fost estimată la 850.000-1.700.000 de perechi și este în prezent în ușor declin.  [890]  
Anthus campestris (Linnaeus, 1758)[891][892] Fâsă de câmp, Fâsă campestră. Anthus campestris campestris (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România cuibăresc 150.000-220.000 de perechi.  [893]  
Anthus cervinus (Pallas, 1811), sin. Anthus cervina (Pallas, 1811), Anthus rufogularis Brehm 1824[894][895] Fâsă roșiatică, Fâsă cu gât roșu, Fâsă roșie. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Specie rară. În România în 2016 au fost observate 13 exemplare.[896]  [897]  
Anthus pratensis (Linnaeus, 1758)[898][899] Fâsă de luncă. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește îndeosebi în partea nordică a României, în ținuturile umede de câmpie și dealuri. În pasaj. Specie rară. Populația cuibăritoare în România este estimată la 5-20 de perechi, aceste date reprezentând probabil o subestimare a efectivului cuibăritor. Se întâlnește mai ales în timpul pasajului. În iernile blânde, se întâlnesc accidental unele exemplare, mai ales în partea sudică a țării.  [900]  
Anthus spinoletta (Linnaeus, 1758)[901][902] Fâsă de munte, Fâsă alpină. Anthus spinoletta spinoletta (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește pe înălțimile fără păduri ale Carpaților, instalându-și cuibul pe sol, lângă bolovanii înierbați. Oaspete de iarnă - o parte din efectivele europene petrec iarna în Delta Dunării și în Dobrogea. Populația cuibăritoare în România este estimată la 160.000-190.000 de perechi.  [903]  
Anthus trivialis (Linnaeus, 1758)[904][905] Fâsă de pădure, Fâsă transilvanică. Anthus trivialis trivialis (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibăresc aproximativ 500.000-900.000 de perechi.  [906]  
Anthus richardi Vieillot, 1818[907] Fâsa lui Richard, Fâsă asiatică ? Accidentală Specie foarte rară.[245]  [908]  
Anthus petrosus (Montagu, 1798)[909] Fâsă de stâncă ? Accidentală În decembrie 2010 a fost observat un singur exemplar la Capul Midia.[78]  [910]  

Familia Laniidae - sfrâncioci

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Laniidae
Lanius senator Linnaeus, 1758[911][912] Sfrâncioc cu cap roșu. Lanius senator senator Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul cuibăritor al speciei este mic, estimat a fi cuprins între 100 și 400 de perechi.  [913]  
Lanius collurio Linnaeus, 1758, sin. Lanius cristatus collurio Linnaeus, 1758[914][915] Sfrâncioc roșiatic, Sfrâncioc roșu, Berbecel roșietic, Șofran, Codălbiță. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România numărul estimat de perechi este de 1.600.000-3.600.000, fiind una dintre cele mai numeroase populații din Europa; efective mai mari sunt înregistrate doar în Rusia.  [916]  
Lanius excubitor Linnaeus, 1758[917][918] Sfrâncioc mare, Sfrâncioc coțofănesc, Sfrâncioc ghebos, Sfrâncioc de iarnă, Berbecel, Berbecel mare, Lupul vrăbiilor, Șoimuț, Capra dracului, Țăcăitoare, Frâncioc mare.
  • Lanius excubitor excubitor Linnaeus, 1758 (Sfrâncioc mare),
  • Lanius excubitor homeyeri Cabanis, 1873 (Sfrânciocul lui Homeyer, Sfrâncioc răsăritean)
  • Lanius excubitor excubitor - oaspete de iarnă.
  • Lanius excubitor homeyeri - sedentară, cuibăritoare.[919]
Populația cuibăritoare din România este estimată între 15.000 și 50.000 de perechi.  [920]  
Lanius minor Gmelin, 1788[921][922] Sfrâncioc cu fruntea neagră, Sfrâncioc mic, Berbecel mic, Francioc mic, Lupul vrăbiilor mic. Lanius minor minor J. F. Gmelin, 1788 Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România, deține în prezent una dintre cele mai mari efective cuibăritoare (364.000-857.000 de perechi) din Europa.  [923]  
Lanius nubicus Lichtenstein, 1823[924] Sfrâncioc cu mască Monotipică Accidentală. Specie foarte rară.[245] A fost văzut o singură dată în primăvara lui 1991 în Iezerul Calarasi.[925]  [926]  
Lanius isabellinus Ehrenberg, 1833[927][928] Sfrâncioc asiatic, Sfrâncioc de deșert. ? Accidentală A fost capturat un exemplar pe grindul Chituc la 12.10.1997.[929]  [930]  

Familia Bombycillidae - mătăsari

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Bombycillidae
Bombycilla garrulus (Linnaeus, 1758)[931][932] Mătăsar Bombycilla garrulus garrulus (Linnaeus, 1758) Oaspete de iarnă. Nu cubărește în România. Specie întâlnită doar sezonul rece. În unele ierni este abundent, alteori apare în mici cârduri, pentru ca ani în șir să nu se mai ivească deloc. În primăvara din 2017 au fost observate 52 de exemplare în România.[933]  [934]  

Familia Cinclidae - pescărei

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Cinclidae
Cinclus cinclus (Linnaeus, 1758)[935][936] Pescărel negru, Mierlă de pârâu, Pescăruș de munte, Pescărel de pârâu, Rătășcuță, Pescărel de gheață, Pruntăraș, Prentăraș.
  • Cinclus cinclus cinclus (Linnaeus, 1758) (Mierlă de pârâu nordică, Mierlă neagră nordică - oaspete de iarnă);
  • Cinclus cinclus aquaticus Bechstein, 1797 (Mierlă de pârâu comună, Mierlă de apă - sedentară);
  • Cinclus cinclus meridionalis Ch. L. Brehm, 1856 (Mierlă de părău sudică, Mierlă neagră sudică, Mierlă de pârâu meridională, Mierlă de pârâu cu pântec deschis) inclusă în prezent în Cinclus cinclus aquaticus;
  • Cinclus cinclus orientalis Stresemann 1919 (Mierlă de părău orientală, Mierlă de pârâu macedoneană) inclusă în prezent în Cinclus cinclus aquaticus.[834]
Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă Populația din România este estimată între 10.000 și 20.000 de perechi cuibăritoare.  [937]  

Familia Troglodytidae - ochiuboului

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia:Troglodytidae
Troglodytes troglodytes (Linnaeus, 1758)[938][939] Ochiuboului, Ochiul boului, Pănțăruș, Impărățel, Cioclejel, Tărtăloc, Sfredeluș, Sfredeleac, Bourel, Gătăjel, Șofrac, Luleluș, Lulelușă, Țânțăruș, Pitulice, Impărătuș. Troglodytes troglodytes troglodytes (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. Iarna pot fi văzute exemplare nordice. În România se apreciază că sunt între 270.000 și 540.000 de perechi cuibăritoare.  [940]  

Familia Turdidae - cocoșari, sturzi, mierle

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia:Turdidae
Turdus pilaris Linnaeus, 1758[941][942] Cocoșar, Sturz de iarnă, Gogoșar, Sturz de munte. Monotipică. Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare de cocoșar este de 75.000-150.000 de perechi cuibăritoare, cu un ușor trend ascendent. Primele date de cuibărit ale speciei în țară datează din anul 1960, în nordul României.  [943]  
Turdus iliacus Linnaeus, 1766, sin. Turdus musicus Linnaeus, 1758[944][945] Sturzul viilor, Sturz roșcat, Sturz roșu. Turdus iliacus iliacus Linnaeus, 1758 (sin. Turdus musicus musicus) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Specie rară. În perioada 2006-2017 au fost observate 182 exemplare în România.[946]  [947]  
Turdus philomelos Brehm, 1831[948][949] Sturz cântător, Sturzișor, Brebeneac, Sturz cântăreț. Turdus philomelos philomelos C. L. Brehm, 1831, sin. Turdus ericetorum philomelos Brehm (1831). Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde, rămân unele exemplare nordice. Populația din România este estimată la 850.000-1.700.000 de perechi cuibăritoare.  [950]  
Turdus viscivorus Linnaeus, 1758[951][952] Sturz de vâsc, Brebene, Sturz mare, Brebeneac, Brebeneac mare. Turdus viscivorus viscivorus Linnaeus, 1758 Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În pasaj. Populația din România este stabilă, cu efective cuprinse între 250.000 și 500.000 de perechi cuibăritoare.  [953]  
Turdus merula Linnaeus, 1758[954][955] Mierlă, Mierlă neagră, Miarlă, Nierlă, Mnierlă, Mierluță, Mierloi, Agnirbă, Gnierlă, Mierlușcă, Văduvă loatră, Guirlă. Turdus merula merula Linnaeus, 1758. În literatura veche este menționată și subspecia Turdus merula aterrimus (Madarász, 1903 - Mierla lui Madarász, Mierlă orientală, Mierlă balcanică.).[834] Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România a fost estimată la 2.150.000-4.300.000 de perechi și are un trend ascendent.  [956]  
Turdus torquatus Linnaeus, 1758[957][958] Mierlă gulerată, Mierlă gulerată alpină, Mierlă sură. Turdus torquatus alpestris (C. L. Brehm, 1831) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 80.000-120.000 de perechi, fiind cea mai mare populație din Europa.  [959]  
Turdus migratorius Linnaeus, 1766[960] Sturz cu piept roșu Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Râpa (județul Bihor) pe 28 mai 2017 (prima mențiune în România); un exemplar la Cheșa (județul Bihor) pe 4 martie 2018; un exemplar în pădurea de la Băile Felix pe 27 august 2018.[158]  [961] 
Turdus eunomus Temminck, 1831[962] Sturz cu aripi ruginii Specie siberiană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor) pe 16 aprilie 2017 (prima mențiune în România).[158]  [963] 
Zoothera aurea (Holandre, 1825), sin. Zoothera dauma aurea (Holandre, 1825).[964] Sturz auriu ? Accidentală Specie foarte rară. Prezență incertă[245] Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), pe 16 mai 2018.[158]  [965]  

Familia Muscicapidae - măcălendri, privighetoare, guși vinete, mierle, codroși, pietrari, mărăcinari, muscari

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Muscicapidae
Erithacus rubecula (Linnaeus, 1758)[966][967] Măcăleandru, Gușă roșie, Gușu roșu, Piept roșu. Erithacus rubecula rubecula (Linnaeus, 1758) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România populația cuibăritoare a speciei este apreciată la 2.250.000-6.000.000 de perechi și este considerată stabilă.  [968]  
Cercotrichas galactotes (Temminck, 1820)[969] Măcăleandru roșcat Cercotrichas galactotes syriaca (Hemprich & Ehrenberg, 1833) Accidentală Specie foarte rară. Un exemplar a fost observat în august 1974 de Ion Catuneanu la Călimănești (județul Vâlcea)[232][970][971]  [972]  
Tarsiger cyanurus (Pallas, 1773)[973][974] Măcăleandrul albastru Monotipică Accidentală Specie foarte rară. O femelă adultă a fost capturată pe 17 octombrie 2017 în tabăra de inelare organizată de Grupul Milvus pe Grindul Chituc.[975]  [976] 
Luscinia luscinia (Linnaeus, 1758)[977][978] Privighetoare de zăvoi, Filomelă, Privighetoare mare, Priveghetoare mare, Priveghetoare. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația este apreciată la 90.000-200.000 de perechi cuibăritoare.  [979]  
Luscinia megarhynchos (Brehm, 1831)[980][981] Privighetoare roșcată, Priveghetoare, Privighetoare, Priveghetoare roșie, Privighitoare mică, Berbiliu. Luscinia megarhynchos megarhynchos C. L. Brehm, 1831 Oaspete de vară, cuibărește. Populația cuibăritoare din România este estimată la 800.000-1.600.000 de perechi cuibăritoare, fiind importantă la nivel european.  [982]  
Cyanecula svecica (Linnaeus, 1758), sin. Luscinia svecica (Linnaeus, 1758)[983][984] Gușă vânătă, Gușu vânăt, Priveghetoare albastră. Cyanecula svecica cyanecula (Meisner, 1804, sin. Luscinia svecica cyanecula - Privighetoare pitica - cuibăritoare), Cyanecula svecica volgae (O. Kleinschmidt, 1907, sin. Luscinia svecica volgae - Privighetoare răsăriteană - în pasaj), Cyanecula svecica svecica (Linnaeus, 1758, sin. Luscinia svecica svecica - în pasaj).[232] Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația estimată este de 1500-3500 de perechi cuibăritoare.  [985]  
Calliope calliope (Pallas, 1776)[986] Gușă roșie siberiană Specie siberiană, accidentală în România. Un exemplar femel a fost observat la Belfir (județul Bihor) pe 27 februarie 2015 (prima mențiune în România); un exemplar mascul la Tinca (județul Bihor) pe 12 ianuarie 2017.[158]  [987] 
Monticola saxatilis (Linnaeus, 1766)[988][989] Mierlă de piatră, Mierlă de piatră, Sturz de stâncă, Sturz de piatră. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. Cuibărește insular în tot lanțul Carpatic, din Maramureș până la Dunăre, dar și în Munții Măcin. Efectivul în România este de 100-300 de perechi cuibăritoare și poate fi considerată o populație stabilă.  [990]  
Monticola solitarius (Linnaeus, 1758)[991][992] Mierlă albastră Monticola solitarius solitarius (Linnaeus, 1758) Accidentală. Specie foarte rară. În perioada 2012-2016 au fost observate primăvara 3 exemplare în jud. Tulcea și Constanța.[78][993]  [994]  
Phoenicurus phoenicurus (Linnaeus, 1758)[995][996] Codroș de pădure, Codroș de grădină, Pepturaș, Nucșoară, Coadă roșie, Codroș, Oiță, Pieptănaș. Phoenicurus phoenicurus phoenicurus (Linnaeus, 1758 - Codroș, Codroș de grădină - cuibărește), Phoenicurus phoenicurus samamisicus (Hablizl, 1783 - Codroș răsăritean, Codroș de grădină caucazic, Codroș de grădină cu oglindă - accidentală) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 45.000- 90.000 de perechi cuibăritoare, fiind considerată stabilă.  [997]  
Phoenicurus ochruros (Gmelin, 1774)[998][999] Codroș de munte, Codroș de casă, Pieptănuș de casă, Coadă roșie de munte, Codroș, Oiță, Nucșoară, Pieptănaș. Phoenicurus ochruros gibraltariensis (J. F. Gmelin, 1789) Oaspete de vară, cuibărește În România populația acestei specii a fost estimată la 390.000- 780.000 de perechi cuibăritoare, fiind considerată în creștere.  [1000]  
Oenanthe pleschanka (Lepechin, 1770), sin. Oenanthe leucomela (Pallas 1770)[1001][1002] Pietrar negru, Pietroică neagră, Pițigoice, Pițigoice de canara, Călugăriță. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România au fost estimate 680-750 de perechi cuibăritoare și este considerată o specie cu populație stabilă.  [1003]  
Oenanthe oenanthe (Linnaeus, 1758)[1004][1005] Pietrar sur, Pietrar sur comun, Petroaică sură, Petrar, Petrar mare, Pițigoice, Codalbiță. Oenanthe oenanthe oenanthe (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 220.000-440.000 de perechi cuibăritoare, cu un trend ascendent.  [1006]  
Oenanthe hispanica (Linnaeus, 1758)[1007][1008] Pietrar mediteranean, Pietrar sur mediteranean, Pietrar cu gât negru. Oenanthe hispanica melanoleuca (Güldenstädt, 1775), sin. Oenanthe melanoleuca Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 5-30 de perechi cuibăritoare, cu un trend ascendent.  [1009]  
Oenanthe isabellina (Temminck, 1829)[1010][1011] Pietrar răsăritean, Pietrar isabelin. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 3.500-15.000 de perechi cuibăritoare, cu un trend ascendent.  [1012]  
Oenanthe finschii (Heuglin, 1869)[1013] Pietrar caucazian ? Accidentală Specie foarte rară.[245]  [1014]  
Oenanthe deserti (Temminck, 1829)[1015][1016] Pietrar de deșert Oenanthe deserti atrogularis (Blyth, 1847)? Accidentală. Specie foarte rară. Specia a fost descoperită de doi biologi ai Societății Ornitologice Române (SOR), Laurențiu Petrencu și Lucian Eugen Bolboacă, la 6 decembrie 2017 lângă Lacul Techirghiol.[1017][1018]  [1019] 
Oenanthe leucura (Gmelin, JF, 1789)[1020] Pietrar negru de stâncă Specie sud-europeană și nord-africană, accidentală în România. Un exemplar mascul a fost observat la Tinca (județul Bihor) în martie - mai, 2017 (prima mențiune în România); un exemplar mascul la Cheșa (județul Bihor) pe 18 noiembrie 2017; un exemplar mascul la Râpa (județul Bihor), lângă cariera de calcar, pe 18 martie și 25 aprilie 2019 (în același loc, probabil același exemplar); un exemplar mascul la Belfir (județul Bihor) pe 11 mai 2019.[158]  [1021] 
Saxicola rubetra (Linnaeus, 1758)[1022][1023] Mărăcinar mare, Mărăcinar striat, Mărăcinar mic, Mărăcinar cu gât roșu, Mărăcinar de luncă. Monotipică. În literatura veche sunt menționate 2 subspecii - Saxicola rubetra rubetra (Linnaeus, 1758 - Mărăcinar mic), Saxicola rubetra spatzi Erlanger, 1900 (Mărăcinar mic dalmatin, Mărăcinar de luncă).[834] Oaspete de vară, cuibărește. România deține o populație însemnată, estimată la 240.000-480.000 de perechi cuibăritoare.  [1024]  
Saxicola rubicola (Linnaeus, 1766)[1025][1026] Mărăcinar negru, Mărăcinar mare, Mărăcinar cu gât negru, Mărăcinar cu cap negru. Saxicola rubicola rubicola (Linnaeus, 1766 - Mărăcinar mare). În trecut era inclusă ca o subspecie Saxicola torquatus rubicola în specia Saxicola torquata. Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul populației este estimat la 350.000-700.000 de perechi cuibăritoare.  [1027]  
Saxicola maurus (Pallas, 1773). În trecut era inclusă ca subspecie în speciaSaxicola torquatus[1026][1028] Mărăcinar asiatic, Mărăcinar răsăritean, Mărăcinar caucazic. Saxicola maurus maurus (Pallas, 1773) (sin. Saxicola torquatus maurus (Pallas, 1773), Saxicola torquata maura (Pallas, 1773)) Accidentală. În perioada 2010-2014 au fost observate 7 exemplare în jud. Constanța și Tulcea.[78][1029]  [1027]  
Muscicapa striata (Pallas, 1764)[1030][1031] Muscar sur, Muscar sur, Muscar cenușiu, Gelat. Muscicapa striata striata (Pallas, 1764) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația din România este estimată la 225.000-450.000 de perechi cuibăritoare.  [1032]  
Ficedula parva (Bechstein, 1792), sin. Muscicapa parva Bechstein, 1792[1033][1034] Muscar mic, Muscar roșu, Muscar roșietic, Gelat roșietic. Ficedula parva parva (Bechstein, 1792). În prezent această specie este considerată monotipică. Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată un număr de 80.000-260.000 de perechi, fiind depășită ca mărime doar de populația din Rusia.  [1035]  
Ficedula albicilla (Pallas, 1811)[1036] Muscar siberian, Muscar de taigă Monotipică Accidentală Specie foarte rară.[245]  [1037]  
Ficedula albicollis (Temminck, 1815), sin. Muscicapa albicollis Temminck, 1815[1038][1039] Muscar gulerat, Muscar. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația este estimată la 500.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare, fiind printre cele mai numeroase populații din Europa.  [1040]  
Ficedula hypoleuca (Pallas, 1764), sin. Muscicapa hypoleuca Pallas, 1764[1041][1042] Muscar negru, Muscar. Ficedula hypoleuca hypoleuca (Pallas, 1764) Oaspete de vară, cuibărește. Efectivul estimat în România este de maximum 100 de perechi clocitoare.  [1043]  
Ficedula semitorquata (Homeyer, 1885)[1044][1045] Muscar semigulerat Monotipică Accidentală. Se pare că cuibărește. În perioada 2010-2017, primăvara, au fost observate 19 exemplare.[1046][1047]  [1048]  

Familia Phylloscopidae - pitulici

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Phylloscopidae
Phylloscopus orientalis (Brehm, 1855), sin. Phylloscopus bonelli orientalis (Brehm, 1855)[1049]. Adesea menționată ca Phylloscopus bonelli, care este o specie ce se găsește în vestul Europei. Pitulicea de munte orientală, Pitulice de munte, Pitulice Bonelli estică, Pitulice orientală, Pitulice balcanică, Pitulice verde montană, Pitulice verde Bonelli. Monotipică. În clasificările mai vechi era inclusă ca o subspecie, Phylloscopus bonelli orientalis, în specia Phylloscopus bonelli (pitulice de munte occidentală). Accidentală. Sporadic au fost observați indivizi ai acestei specie în sudul Dobrogei și mai demult în Carpați. A fost chiar suspectată o tentativă de cuibărit în pădurea Hagieni.[1050] Nu se cunoaște efectivul acestei specii și nu există date certe referitoare la cuibăritul ei în această zonă. Prima menționare a speciei în România a fost făcută de Dombrowsky în 1904, ulterior a fost observată și de alți ornitologi. Dan Munteanu a capturat în 1971 o pitulicea de munte orientală la Agigea, exemplarul colectat se află în colecția Muzeului Grigore Antipa. După mai mulți ani de la această observație un exemplar a fost capturat și inelat la Agigea pe 7 septembrie 2018 de Emanuel Baltag și Galan Petrișor.[1051]  [1052]  
Phylloscopus collybita (Vieillot, 1817), sin. Phylloscopus collybitus (Vieillot, 1817)[1053][1054] Pitulice mică, Pitulice verde mică.
  • Phylloscopus collybita abietinus (Nilsson, 1819, sin. Phylloscopus collybita abietina - Pitulice verde orientală, Pitulice răsăriteană, Pitulice verde de brădet, Pitulice verde cu aripi lungi - în pasaj);
  • Phylloscopus collybita collybita (Vieillot, 1817 - Pitulice verde mică, Pitulice mică - cuibărește).
  • Subspecia Phylloscopus collybita tristis este în prezent ridicată în rang de specie Phylloscopus tristis.
Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația este estimate între 2.500.000-5.000.000 de perechi cuibăritoare.  [1055]  
Phylloscopus tristis Blyth, 1843[1056] Pitulice mică siberiană Monotipică. În trecut era inclusă ca subspecie Phylloscopus collybita tristis Blyth, 1843 în specia Phylloscopus collybita. Accidentală A fost colectată de Dimitrie Radu într-un parc dendrologic din București în februarie 1973.[4][232]. Ulterior a fost găsită pe Grindul Chituc 2015.[1057][1058]  [1059]  
Phylloscopus fuscatus (Blyth, 1842)[1060][1061] Pitulice întunecată Phylloscopus fuscatus fuscatus (Blyth, 1842) Accidentală În perioada 2008-2016 au fost observate 3 exemplare toamna.[17][1058]  [1062]  
Phylloscopus humei (Brooks, 1878)[1063] Pitulice asiatică, Pitulice de Himalaia, Pitulice de Himalaya Phylloscopus humei humei (W. E. Brooks, 1878) Accidentală. A fost observat un exemplar la 28 septembrie 2008, la Sfântu Gheorghe (Tulcea).[17] și altul la 12 octombrie 2018 pe Grindul Chituc  [1064]  
Phylloscopus inornatus (Blyth, 1842)[1065][1066] Pitulice cu sprânceană galbenă Monotipică Accidentală În perioada 2010-2016 toamna au fost observate 8 exemplare, mai ales pe Grindul Chituc.[78][1058][1067]  [1068]  
Phylloscopus proregulus (Pallas, 1811)[1069][1070] Pitulice cu târtiță galbenă, Pitulicea lui Pallas, Pitulice sprâncenată Monotipică Accidentală Până în 2018 au fost observate în octombrie - noiembrie 12 exemplare pe Grindul Chituc, la Sfântu Gheorghe, Enisala și în București.[1058][1071]  [1072]  
Phylloscopus sibilatrix (Bechstein, 1793), sin. Phylloscopus sibilator (Bechstein, 1793)[1073][1074] Pitulice sfârâitoare, Pitulice verde mare, Pitulice verde sfârâitoare. Monotipică. În literatura veche sunt menționate 2 subspecii: Phylloscopus sibilatrix sibilatrix și Phylloscopus sibilatrix erlangeri.[834] Oaspete de vară, cuibărește. În România se estimează că efectivul acestei specii este reprezentat de 250.000-700.000 de perechi cuibăritoare, iar această populație este considerată a fi stabilă.  [1075]  
Phylloscopus trochilus (Linnaeus, 1758)[1076][1077] Pitulice fluierătoare, Pitulice verde fluierătoare. Pitulice verde.
  • Phylloscopus trochilus acredula (Linnaeus, 1758, sin. Phylloscopus trochilus eversmanni (Bonaparte, 1850).) - Pitulice nordică, Pitulice verde Eversmanniană, Pitulice verde-surie - în pasaj;
  • Phylloscopus trochilus trochilus (Linnaeus, 1758, sin. Phylloscopus trochilus fitis (Bechstein, 1793)) - Pitulicea fluierătoare - cuibărește.[4][834]
  • În 2007-2008 lângă brațul Sfântu Gheorghe al Dunării a fost observată în pasaj și subspecia Phylloscopus trochilus yakutensis[1078]
Oaspete de vară cuibăritore. În pasaj În România populația a fost estimată la 5.000-50.000 de perechi cuibăritoare, fiind catalogată stabilă.  [1079]  
Phylloscopus trochiloides (Sundevall, 1837)[1080][1081] Pitulice verzuie, Pitulice verde uralensă Phylloscopus trochiloides viridanus Blyth, 1843 Accidentală În perioada 1998 -2015 au fost observate 6 exemplare.[78][1058]  [1082]  
Phylloscopus nitidus Blyth, 1843[1083][1084] Pitulice de ienupăr Monotipică Accidentală În 2016 și 2018 au fost capturate 2 exemplare pe Grindul Chituc.[1058][1085]  [1086]  
Phylloscopus schwarzi (Radde, 1863) Pitulice măslinie Accidentală Un individ a fost capturat și inelat pe Grindul Chituc pe 31 octombrie 2023 [1087]
 
 

Familia Cisticolidae - stufârice pătate

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Cisticolidae
Cisticola juncidis (Rafinesque, 1810)[1088] Stufârică pătată ? Accidentală. Prezență incertă A fost observată în sudul Banatului în 1983[1089] și Delta Dunării în 2009 și 2019.[1090] [1091] Specie ale căror date nu au fost îndeajuns controlate.[245]  [1092]  

Familia Cettiidae - stufărice

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Cettiidae (Scotocercidae)
Cettia cetti (Temminck, 1820)[1093][1094] Stufărică, Silvie de mlaștină, Silvie mătăsoasă, Coadă lată. Cettia cetti cetti (Temminck, 1820) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Pot fi văzute și iarna în România, în locurile care le pot asigura adăpost și hrană. Apare în partea de nord-vest a Depresiunii Transilvaniei. Populația din România este estimată la 20-80 de perechi cuibăritoare.  [1095]  

Familia Locustellidae - grelușei

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Locustellidae
Locustella luscinioides (Savi, 1824)[1096][1097] Grelușel de stuf, Privighetoare de stuf. Locustella luscinioides luscinioides (Savi, 1824) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată la 40.000-60.000de perechi.  [1098]  
Locustella fluviatilis (Wolf, 1810)[1099][1100] Grelușel de zăvoi, Silvie de țărm, Lăcar de țărm, Privighetoare de stuf, Silvie grelușel. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. Efectivele din România au fost estimate la 15.000-60.000 de perechi cuibăritoare.  [1101]  
Locustella naevia (Boddaert, 1783)[1102][1103] Grelușel pătat, Privighetoare de stuf pătata, Privighetoare de stuf. Locustella naevia naevia (Boddaert, 1783) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În prezent efectivul din România este estimat la 100-1.000 de perechi cuibăritoare.  [1104]  
Locustella certhiola (Pallas, 1811)[1105] Grelușel siberian ? Accidentală Specie foarte rară.[245] A fost observat un exemplar pe 26 septembrie 2004 pe Insula Sacalin.[1106]  [1107]  

Familia Acrocephalidae - lăcari, privighetoare de baltă, frunzărițe

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Acrocephalidae
Acrocephalus palustris (Bechstein, 1798)[1108][1109] Lăcar de mlaștină, Lăcar palustru, Lăcar de baltă, Lăcar, Privighetoare de stuf. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește Efectivul acestei specii din România este estimat la 97.000-126.000 de perechi cuibăritoare.  [1110]  
Acrocephalus scirpaceus (Hermann, 1804)[1111][1112] Lăcar de stuf, Lăcar de lac, Lăcar mic, Lăcar gălăgios, Lăcar, Priveghetoare de lac. Acrocephalus scirpaceus scirpaceus (Hermann, 1804) Oaspete de vară, cuibărește Populația din România este estimată între 128.000 și 161.000 de perechi cuibăritoare, fiind considerată stabilă.  [1113]  
Acrocephalus arundinaceus Temminck & Schlegel, 1847)[1114][1115] Lăcar mare, Sturz de trestie, Sturz de stuf, Privighetoare de stuf. Acrocephalus arundinaceus arundinaceus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește Populația din România ajunge la 370.000-426.000 de perechi cuibăritoare.  [1116]  
Acrocephalus schoenobaenus (Linnaeus, 1758)[1117][1118] Lăcar mic, Lăcar de rogoz, Rogozat, Lăcar, Privighetoare de stuf. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește În România cuibăresc între 87.000 și 115.000 de perechi, populația fiind stabilă.  [1119]  
Acrocephalus agricola (Jerdon, 1845)[1120][1121] Lăcar cafeniu, Lăcar răsăritean, Lăcar de câmp, Lăcar agricol, Lăcar de câmpie. Acrocephalus agricola septimus Gavrilenko, 1954 (sin. Acrocephalus agricola brevipennis (Severtzov, 1872)).[232][1122] Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România a fost estimată la 3.000-20.000 de perechi cuibăritoare și este stabilă.  [1123]  
Acrocephalus paludicola (Vieillot, 1817)[1124][1125] Lăcar de pipirig, Pipirigar, Lăcar, Priveghetoare de stuf. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Specie rară. A cuibărit în lacurile litorale și Delta Dunării, dar acum este întâlnită numai accidental în timpul pasajului.[1126]  [1127]  
Acrocephalus melanopogon (Temminck, 1823), sin. Lusciniola melanopogon Temminck, 1823[1128][1129] Privighetoare de baltă, Privighitoare de stuf, Privighetoarea tamariscului, Lăcar. Acrocephalus melanopogon melanopogon (Temminck, 1823) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România este estimată prezența între 100 și 1.000 de perechi cuibăritoare.  [1130]  
Acrocephalus dumetorum Blyth, 1849[1131][1132] Lăcar nordic Monotipică Accidentală. În trecut cuibărea în Delta Dunării. A fost descoperită în România în 1975 de Maria Paspaleva.[232][1133] Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Sfântu Gheorghe.[78]  [1134]  
Hippolais icterina (Vieillot, 1817)[1135][1136] Frunzăriță galbenă, Frunzăriță gălbuie, Frunzăriță comună, Frunzăriță de grădină, Pitulice verde de grădină. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 15.000-30.000 de perechi cuibăritoare și este stabilă.  [1137]  
Hippolais olivetorum (Strickland, 1837)[1138] Frunzăriță balcanică, Frunzărița de măslin, Frunzăriță măslinie. Monotipică Accidentală. Specie foarte rară. A fost descoperită în România în 1976 de Dimitrie Radu la Cotu Văii, jud. Constanța.[232][1139]

Prima observație certă a avut loc pe 04 august 2023 la stația de inelări de la Agigea, Constanța

 [1140]  
Iduna pallida (Ehrenberg, 1833), sin. Hippolais pallida Hemprich & Ehrenberg, 1833[1141][1142] Frunzăriță cenușie, Frunzăriță palidă, Pitulice grie. Iduna pallida elaeica (Lindermayer, 1843) Oaspete de vară, cuibărește În România populația a fost estimată la 3.000-10.000 de perechi cuibăritoare și este stabilă.  [1143]  

Familia Sylviidae - silvii

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Sylviidae
Sylvia atricapilla (Linnaeus, 1758)[1144][1145] Silvie cu cap negru, Privighetoare cu cap negru. Sylvia atricapilla atricapilla (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul este estimat la 2.150.000–4.300.000 de perechi cuibăritoare.  [1146]  
Sylvia borin (Boddaert, 1783)[1147][1148] Silvie de zăvoi, Silvie de grădină, Privighetoare de grădină. Sylvia borin borin (Boddaert, 1783) Oaspete de vară, cuibărește În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 200.000 și 400.000 de perechi.  [1149]  
Sylvia cantillans (Pallas, 1764)[1150][1151] Silvie roșcată Sylvia cantillans albistriata (C. L. Brehm, 1855) Accidentală. A fost descoperită în România în 1976 de Maria Paspaleva lângă râul Nera.[232][1152][1153] Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Grindul Chituc.[78]  [1154]  
Sylvia communis Latham, 1787[1155][1156] Silvie de câmp. Silvie de câmpie, Priveghetoare cenușie. Sylvia communis communis Latham, 1787 Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este cuprinsă între 1.000.000 și 3.000.000 de perechi.  [1157]  
Sylvia crassirostris Cretzschmar,1827[1158] Considerată până nu demult ca subspecie a silviei vestice de grădină (Sylvia hortensis) Silvie estică de grădină, Silvie de grădină. Sylvia crassirostris crassirostris Cretzschmar, 1830, sin. Sylvia hortensis crassirostris (Cretzschmar, 1829) Accidentală Specie foarte rară. A fost observată în apropiere de Murighiol și în alte locuri.[245][1159][1160]  [1161]  
Sylvia curruca (Linnaeus, 1758)[1162][1163] Silvie mică, Silvie de grădină pitică, Scrofiță, Purcelușă. Sylvia curruca curruca (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este stabilă și a fost estimată a fi între 400.000 și 1.200.000 de perechi.  [1164]  
Sylvia melanocephala (Gmelin, 1789)[1165][1166] Silvie mediteraneană, Silvia cu ochii roșii. Sylvia melanocephala melanocephala (J. F. Gmelin, 1789) Accidentală. Specie foarte rară. A fost observată pentru prima dată în România la Agigea în 1970.[232][1159][1167] A fost observată și la Bucuresti în 1994.[1168]  [1169]  
Sylvia nana (Ehrenberg, 1833)[1170][1171] Silvie de deșert, Silvie de deșert asiatică. Monotipică Accidentală. A fost observată pentru prima dată în România pe grindul Chituc la 12.10.1997.[929][1172] Specie foarte rară.  [1173]  
Sylvia nisoria (Bechstein, 1795)[1174][1175] Silvie porumbacă, Silvie undulată, Privighetoare porumbacă. Sylvia nisoria nisoria (Bechstein, 1792) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată la 165.000–330.000 de perechi.  [1176]  
Sylvia rueppelli Temminck, 1823[1177][1178] Silvie cu gât negru, Silvia cu bărbie neagră. Monotipică Accidentală. A fost observată pentru prima dată în România pe 30 iunie 1977 lângă Sf. Gheorghe.[232][1179]. Specie foarte rară. Pe 7 mai 2005 a fost observat un exemplar la Sfântu Gheorghe,[17] iar pe 01.05.2009 un alt exemplar la Săcele, jud. Constanța.[1180]  [1181]  

Familia Regulidae - aușei

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Regulidae
Regulus regulus (Linnaeus, 1758)[1182][1183] Aușel cu cap galben, Aușel, Aușel de iarnă, Tartaloc, Găinușă. Regulus regulus regulus (Linnaeus, 1758) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 800.000 și 1.600.000 de perechi.  [1184]   Mai multe imagini pe oiseaux.net
Regulus ignicapilla (Temminck, 1820), sin. Regulus ignicapillus (Temminck, 1820)[1185][1186] Aușel sprâncenat, Aușel cu cap roșietic, Aușel de vară, Tartaloc, Tartalac, Găinușe. Regulus ignicapilla ignicapilla (Temminck, 1820) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Efectivul din România este estimat la 365.000-730.000 de perechi cuibăritoare.  [1187]   Mai multe imagini pe oiseaux.net

Familia Paridae - pițigoi

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Paridae
Cyanistes caeruleus (Linnaeus, 1758), sin. Parus coeruleus Linnaeus, 1758, Parus caeruleus Linnaeus, 1758[1188][1189] Pițigoi albastru, Pițigoi vânăt. Cyanistes caeruleus caeruleus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România populația este stabilă, iar efectivul speciei a fost estimat la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare.  [1190]  
Cyanistes cyanus (Pallas, 1770), sin. Parus cyanus Pallas, 1770[1191] Pițigoi azuriu. Cyanistes cyanus cyanus (Pallas, 1770) Specie accidentală pentru România, dar necolectată.[834] Specie foarte rară.[4]Observațiile nu sunt dovedite  [1192]  
Lophophanes cristatus (Linnaeus, 1758), sin. Parus cristatus Linnaeus, 1758[1193][1194] Pițigoi moțat
  • Lophophanes cristatus cristatus (Linnaeus, 1758), sedentară, cuibăritore.
  • Lophophanes cristatus mitratus (C. L. Brehm, 1831).[834][1195]
Sedentară. Populația din România este considerată stabilă, fiind apreciată la 50.000-150.000 de perechi cuibăritoare.  [1196]  
Parus major Linnaeus, 1758[1197][1198] Pițigoi mare, Pițigoi de grădină, Pițigane, Pițigoi de sat, Pițigoi de pomet, Simțivară, Pițigușă, Sucitoare. Parus major major Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România trăiesc între 3.100.000 și 6.200.000 de perechi cuibăritoare, iar populația este considerată a fi stabilă.  [1199]  
Periparus ater (Linnaeus, 1758), sin. Parus ater Linnaeus, 1758[1200][1201] Pițigoi de brădet, Pițigoi mic, Pițigoi negru, Pițigoi puturos, Pițigoi de scoarță, Pițigane mică. Periparus ater ater (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. În România cuibăresc între 1.000.000 și 2.000.000 de perechi.  [1202]  
Poecile lugubris (Temminck, 1820), sin. Parus lugubris Temminck, 1820[1203][1204] Pițigoi de livadă, Pițigoi lugubru, Pițigoi jalnic, Pițigoi sihastru.
  • Poecile lugubris lugubris (Temminck, 1820);
  • Poecile lugubris lugens (C. L. Brehm, 1855 - Pițigoi lugubru dobrogean).[834]
Sedentară, cuibăritoare. În România populația cuibăritoare a speciei este apreciată la 3.000-15.000 de perechi și este considerată stabilă.  [1205]  
Poecile montanus (Conrad von Baldenstein, 1827), sin. Parus montanus Conrad von Baldenstein, 1827.[1206][1207] Pițigoi de munte, Pițigoi cu cap negru carpatin, Pițigoi cu cap negru transilvănean.
  • Poecile montanus montanus (Conrad, 1827) (sin. Parus atricapillus montanus, Parus atricapillus assimilis - Pițigoi cu cap negru carpatin, include Parus atricapillus transsylvanicus Kleinschmidt, 1921 - Pițigoi cu cap negru transilvănean).[834][1208]
Sedentară, cuibăritoare În România, efectivul este estimat la 150.000-600.000 perechi cuibăritoare și este considerat a fi stabil.  [1209]  
Poecile palustris (Linnaeus, 1758), sin. Parus palustris Linnaeus, 1758[1210][1211] Pițigoi sur, Pițigoi sur, Pițigoi cenușiu, Pițigoi sălbatec.
  • Poecile palustris stagnatilis (C. L. Brehm, 1855, sin. Parus palustris stagnatilis C. L. Brehm, 1855 - Pițigoi sur răsăritean);
  • Poecile palustris palustris (Linnaeus, 1758, sin. Parus palustris communis Baldenstein, 1827 - Pițigoi sur, include subspecia Parus palustris congrevei Kinnear, 1928 - Pițigoi sur de munte).[834][1195][1212]
Sedentară, cuibăritoare România este una dintre țările europene cu cea mai mare populație stabilă de pițigoi sur, aceasta fiind formată din 350.000-700.000 de perechi cuibăritoare.  [1213]  
Poecile cinctus (Boddaert, 1783)[1214] Pițigoi siberian Specie nord-europeană și siberiană, accidentală în România. Două exemplare au fost observat la marginea pădurii de la Tinca (județul Bihor) pe 24 noiembrie 2014 (prima mențiune în România); cinci exemplare la marginea pădurii de la Râpa (județul Bihor) pe 12 ianuarie 2019.[158]  [1215] 

Familia Panuridae - pițigoi de stuf

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Panuridae
Panurus biarmicus (Linnaeus, 1758)[1216][1217] Pițigoi de stuf, Pițigoi mustăcios, Pițigoi bărbos, Pițigoi perciunat, Aușel de stuf, Aușel bărbos. Panurus biarmicus russicus (C. L. Brehm, 1831) Sedentară, cuibărește. În România populația estimată este de 71.000-97.000 de perechi. Doar Rusia are o populație mai mare.  [1218]  

Familia Aegithalidae - pițigoi codați

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Aegithalidae
Aegithalos caudatus (Linnaeus, 1758)[1219][1220] Pițigoi codat, Pițigoi de stol, Pițigoi de cârd, Porumbel mic.
  • Aegithalos caudatus caudatus (Linnaeus, 1758 - Pițigoi codat);
  • Aegithalos caudatus europaeus (Hermann, 1804 - Pițigoi codat roșietic, Pițigoi roșietic);
  • Aegithalos caudatus macedonicus (Salvadori & Dresser, 1892, sin. Aegithalos macedonica - Pițigoi codat macedonean, Pițigoi codat macedonic).[834]
Sedentară, cuibărește. În România cuibăresc între 300.000 și 500.000 de perechi.  [1221]  

Familia Remizidae - boicuși

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Remizidae
Remiz pendulinus (Linaeus, 1758)[1222][1223] Boicuș, Aușel, Pițigoi pungar, Pițigoi pungaș.
  • Remiz pendulinus pendulinus (Linnaeus, 1758 - Boicuș, Pițigoi pungaș);
  • Remiz pendulinus caspius (Peltsam, 1870 - Boicuș răsăritean, Pițigoi pungaș rusesc, Boicuș rusesc, Aușel rusesc).
Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 16.300 și 29.600 de perechi.  [1224]  

Familia Sittidae - țicleni

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Sittidae
Sitta europaea Linnaeus, 1758[1225][1226] Țiclean, Țiclete, Țiclete comun, Țoi, Țoi comun, Scorțar, Ciocârleț, Cățărătoare, Scorțar mare, Țâcloni.
  • Sitta europaea caesia Wolf, 1810;
  • Sitta europaea europaea Linnaeus, 1758
Sedentară, cuibăritore În România mărimea populației a fost estimată la 800.000-2.000.000 de perechi și populația este stabilă.  [1227]  
Sitta neumayer Michahelles, 1830[1228] Țiclean de stâncă ? Accidentală. Prezență incertă. Specie foarte rară. Se pare că a fost observat un exemplar la 20 iulie 2013 la Costești (jud. Vâlcea).[78][245]  [1229]  

Familia Tichodromidae - fluturași de stâncă

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Tichodromidae
Tichodroma muraria (Linnaeus, 1766)[1230][1231] Fluturaș de stâncă, Fluturaș purpuriu, Cojoaică de munte, Gaiță de stâncă. Tichodroma muraria muraria (Linnaeus, 1766) Sedentară, cuibăritoare În România au fost estimate 200-1.000 de perechi cuibăritoare și populația este considerată stabilă.  [1232]  

Familia Certhiidae - cojoaice

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Certhiidae
Certhia familiaris Linnaeus, 1758[1233][1234] Cojoaică de pădure, Cojoaică comună, Cojoaică nordică, Cojoaică, Scorțărel, Scorțăraș, Scorțar mic. Certhia familiaris familiaris Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România este estimat un efectiv de 380.000-760.000 de perechi cuibăritoare.  [1235]  
Certhia brachydactyla Brehm, 1820[1236][1237] Cojoaică cu degete scurte. Certhia brachydactyla brachydactyla C. L. Brehm, 1820 Sedentară, cuibăritoare. Efectivul pentru România este de 10.000-50.000 de perechi cuibăritoare.  [1238]  

Familia Prunellidae - brumărițe

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Prunellidae
Prunella modularis (Linnaeus, 1758)[1239][1240] Brumăriță de pădure, Brumăriță mică, Vrabie de pădure. Prunella modularis modularis (Linnaeus, 1758) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. În pasaj. Efectivul din România este considerat a fi stabil și important la nivel european, fiind apreciat la 200.000-400.000 de perechi cuibăritoare.  [1241]  
Prunella collaris (Scopoli, 1769)[1242][1243] Brumăriță de stâncă, Brumăriță alpină.
  • Prunella collaris collaris (Scopoli, 1769 - Brumăriță alpină, Brumăriță de stâncă);
  • Prunella collaris subalpina (C. L. Brehm, 1831 - Brumăriță subalpină, Brumăriță alpină, Brumăriță sudică, Brumăriță de gol).
Sedentară, cuibăritoare. În România se estimează că există o populație stabilă de 16.000-19.500 de perechi cuibăritoare.  [1244]  

Familia Emberizidae - presuri

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Emberizidae
Emberiza caesia Cretzschmar, 1828[1245][1246] Presură cu cap sur Monotipică Accidentală Pe 8 mai 2013 a fost observat un singur exemplar la Vadu (jud. Constanța).[78]  [1247]  
Emberiza calandra Linnaeus, 1758, sin. Miliaria calandra Linnaeus, 1758[1248][1249] Presură sură, Presură mare, Presură. Emberiza calandra calandra Linnaeus, 1758 Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare În România populația cuibăritoare este estimată la 1.300.000-2.600.000 de perechi, fiind una dintre cele mai mari populații europene; aceasta este depășită doar de populațiile din Spania și Turcia.  [1250]  
Emberiza cia Linnaeus, 1766[1251][1252] Presură de munte, Presură perciunată, Presură mustăcioasă, Presură cu mustăți. Emberiza cia cia Linnaeus, 1766 Sedentară, cuibăritoare, iarna unele păsări se retrag mai spre sud de România. În România efectivul estimat este de 7.000-20.000 de perechi clocitoare.  [1253]  
Emberiza cirlus Linnaeus, 1766[1254][1255] Presură bărboasă, Presură cu barbă. Monotipică Sedentară, cuibăritoare În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 800 și 2.000 de perechi cuibăritoare.  [1256]  
Emberiza citrinella Linnaeus, 1758[1257][1258] Presură galbenă, Presură aurie, Presură de câmp. Emberiza citrinella citrinella Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În România specia are un efectiv de 400.000-1.100.000 de perechi cuibăritoare.  [1259]  
Emberiza hortulana Linnaeus, 1758[1260][1261] Presură de grădină, Presură de vară, Ortolan. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul speciei este cuprins între 225.000 și 550.000 de perechi cuibăritoare.  [1262]  
Emberiza leucocephalos Gmelin, 1771[1263][1264] Presură creștet alb Emberiza leucocephalos leucocephalos S. G. Gmelin, 1771? Accidentală Specie foarte rară. În 2008 au fost observate 4 exemplare în județul Sibiu.[17][1265]  [1266]  
Emberiza melanocephala Scopoli, 1769, sin. Granativora melanocephala (Scopoli, 1769)[1267][1268] Presură cu cap negru, Presură căciulată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România specia este reprezentată prin 80.000-270.000 de perechi cuibăritoare.  [1269]  
Emberiza pusilla Pallas, 1776[1270][1271] Presură mică, Presură pitică. Monotipică Accidentală Specie foarte rară. Pe 28.03.2017 a fost observat un singur exemplar la Cata (jud. Brașov).[1272]  [1273]  
Emberiza rustica Pallas, 1776[1274][1275] Presură de pădure Emberiza rustica rustica Pallas, 1776? Accidentală Specie foarte rară. A fost capturat pe Grindul Chituc un exemplar în 2016.[1058]  [1276]  
Emberiza schoeniclus (Linnaeus, 1758)[1277][1278] Presură de stuf, Presură de trestie, Vrabie de trestie.
  • Emberiza schoeniclus intermedia Degland, 1849 (Presură de trestie mijlocie, Presură de trestie, Vrabie de trestie mijlocie, Vrabie de stuf - oaspete de vară, cuibărește);
  • Emberiza schoeniclus tschusii Reiser & Almásy, 1898 (Presură de trestie dobrogeană - oaspete de vară, cuibărește);
  • Emberiza schoeniclus schoeniclus (Linnaeus, 1758 - Presură de stuf, Presură de trestie, Vrabie de stuf - oaspete de iarnă, în pasaj);
  • Emberiza schoeniclus reiseri (sin. Emberiza pyrrhuloides reiseri) E. J. O. Hartert, 1904 (Presură de trestie cu cioc gros, Presură de stuf cu cioc gros. Presură de trestie balcanică - după Dombrowski este oaspete de vară, cuibărește);
  • Emberiza schoeniclus stresemanni F. Steinbacher, 1930 (Presura de stuf a lui Stresemann)?[4][834]
Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 27.000-44.000 de perechi.  [1279]  
Emberiza aureola Pallas, 1773[1280] Presură cu piept galben Specie nord-europeană și siberiană, accidentală în România. Un exemplar mascul a fost observat la Râpa (județul Bihor) pe 20 mai 2019 (prima mențiune în România) și un exemplar mascul la Râpa pe 20 ianuarie 2020.[158]Observații nedovedite  [1281] 

Familia Passerellidae - presuri nord-americane

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Passerellidae
Passerella iliaca (Merrem, 1786)[1282] Presură striată ruginie Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Cheșa (județul Bihor) pe 3 octombrie 2017 (prima mențiune în România); un exemplar la Belfir (județul Bihor) pe 28 mai 2019.[158]  [1283] 
Junco hyemalis (Linnaeus, 1758)[1284] Iunco cu ochi negri Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Râpa (județul Bihor) pe 25 ianuarie 2020 (prima mențiune în România).[158]  [1285] 

Familia Calcariidae - păsările omătului, presuri de tundră

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Calcariidae
Calcarius lapponicus (Linnaeus, 1758)[1286][1287] Presură de tundră Calcarius lapponicus lapponicus (Linnaeus, 1758) A fost descoperită în 1968 la Vlădiceni, jud. Iași, ca specie accidentală de iarnă sosită din tundra eurasiatică, unde cuibărește.[4][232][1288] Specie foarte rară. În perioada 2009-2016 au fost observate 3 exemplare în România.[17][78][1289]  [1290]  
Plectrophenax nivalis (Linnaeus, 1758)[1291][1292] Pasărea omătului, Presură de iarnă, Presură de omăt, Pasărea omătului. Plectrophenax nivalis nivalis (Linnaeus, 1758) Oaspete de iarnă, apărând neregulat. Specie rară. În perioada 2006- 2016 au fost observate 58 exemplare în România.[1293]  [1294]  

Familia Parulidae - paruline (cântăreții pădurii)

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Parulidae
Seiurus aurocapilla (Linnaeus, 1766) Sturz cu creastă galbenă Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost inelat la tabăra de inelare de pe Grindul Chituc pe 17 octombrie 2023 [1295]
 
 
Setophaga americana (Linnaeus, 1758)[1296] Parulă nordică Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Râpa (județul Bihor) pe 3 septembrie 2018 (prima mențiune în România).[158]Observația este nedovedită  [1297] 

Familia Fringillidae - cinteze, mugurari, florinți, sticleți, cânepari, inărițe, scatii, cănărași, botgroși, forfecuțe

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Fringillidae
Subfamilia: Fringillinae
Fringilla coelebs Linnaeus, 1758[1298][1299] Cinteză, Cinghiță, Cintiță, Cintizoi, Cimpiță, Cinteț, Penchi, Pențiu. Fringilla coelebs coelebs Linnaeus, 1758 Parțial sedentară, parțial migratoare: femelele și tineretul, sunt obișnuit oaspeți de vară și migrează toamna spre ținuturile nord-estice ale Africii și spre sud-vestul Asiei; masculii, sunt în general sedentari, se întâlnesc mai frecvent și iarna în România , îndeosebi în regiunile de șes. În România, efectivul acestei specii a fost estimat la 4.000.000-8.000.000 de perechi cuibăritoare.  [1300]  
Fringilla montifringilla Linnaeus, 1758[1301][1302] Cinteză de iarnă, Cinghiță de iarnă, Cintiță de iarnă, Cintiniță, Cinciță, Sfinteță, Săghieș, Oiță, Penchi pestriț. Monotipică Oaspete de iarnă. Nu exista perechi care sa cuibareasca în Romania. Apare regulat și în număr mare în timpul sezonului rece, venind din ținuturile de cuibărit nordice. În iarna anului 2016 au fost observate 189 exemplare în Romania.[1303]  [1304]  
Subfamilia: Carduelinae
Chloris chloris (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis chloris (Linnaeus, 1758)[1305][1306] Florinte, Floranță, Verdoni, Verdet, Cârligel, Florințel, Păunior.
  • Chloris chloris chloris (Linnaeus, 1758 - Florinte);
  • Chloris chloris muehlei (sin. Chloris chloris mühlei) Parrot, 1905 (Florinte balcanic, Florințel, Florinte lui Parrot, Florinte sudic).
Sedentară, cuibăritoare. Populația speciei din România este importantă la nivel european și este estimată la 300.000-600.000 de perechi cuibăritoare.  [1307]  
Carduelis carduelis (Linnaeus, 1758)[1308][1309] Sticlete, Domnișor, Logocel, Lugocel, Lugucel, Turculeț, Stiglete, Stigleț, Cuconiță, Scăier, Scaier, Scăiecior.
  • Carduelis carduelis carduelis (Linnaeus, 1758 - Sticlete, Sticlete trecător - oaspete de iarnă);
  • Carduelis carduelis rumaeniae Tschusi, 1909 (Sticlete românesc - cuibăritoare, este inclus de unii autori în Carduelis carduelis carduelis);
  • Carduelis carduelis frigoris Wolters, 1953 (sin. Carduelis carduelis major Taczanowski, 1879 - sticlete mare - accidentală);
  • Carduelis carduelis balcanica Sachtleben, 1919 (sticlete balcanic - cuibăritoare).[834][1310]
Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În România efectivul a fost estimat la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare.  [1311]  
Linaria cannabina (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis cannabina (Linnaeus, 1758), Acanthis cannabina (Linnaeus, 1758)[1312][1313] Cânepar, Cânepari, Pasărea cânepei, Cânepioară, Pietrușel, Pietrușel roșu, Cinepar, Cimpioară, Pietroșel cânepiu. Linaria cannabina cannabina (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România numărul de perechi cuibăritoare a fost estimat la 200.000-500.000 de perechi.  [1314]  
Linaria flavirostris (Linnaeus, 1758), Carduelis flavirostris (Linnaeus, 1758), Acanthis flavirostris (Linnaeus, 1758[1315][1316] Inăriță cu cioc galben, Cânepar cu cioc galben. Linaria flavirostris flavirostris (Linnaeus, 1758) Accidentală. A fost identificat pentru prima dată în România, la Cluj, în iarna anului 1970, fiind sosit din nordul Europei, unde își are patria de cuibărit. În iernile anilor 1971-1972 și 1972-1973 a fost regăsit pentru a doua și respectiv a treia oară pe teritoriul României.[4][232][287][1317] Specie foarte rară.  [1318]  
Acanthis flammea (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis flammea (Linnaeus, 1758)[1319][1320] Inăriță, Pasărea inului, Țintar
  • Acanthis flammea flammea (Linnaeus, 1758 - Inăriță);
  • Acanthis flammea cabaret (Statius Müller, 1776 - Inăriță cu cap roșu, Inăriță roșie mică, Scatiu cu cap roșu);
  • Acanthis flammea holboellii (C. L. Brehm, 1831 - Inăriță mare, Inăriță cu cioc lung - în prezent inclusă în Acanthis flammea flammea).[834]
Oaspete de iarnă. Ajunge în mod neregulat în România, sub formă de invazii, sosind din nordul Europei și al Asiei, unde cuibărește. O astfel de invazie a avut loc în România, în iarna 1972-1973.[4] Specie rară, întâlnită în timpul iernii.  [1321]  
Acanthis hornemanni (Holböll, 1843), sin. Carduelis hornemanni (Holböll, 1843)[1322] Inăriță de tundră, Inăriță polară. Acanthis hornemanni exilipes (Coues, 1862) Accidentală. A fost descoperită pentru prima dată în România în iarna 1972-1973, în sudul Munteniei, când au mai fost semnalate multe apariții de păsări nordice rare sau necunoscute pentru România.[4][232][1323] Specie foarte rară.    
Spinus spinus (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis spinus (Linnaeus, 1758)[1324][1325] Scatiu, Cis, Ciz, Scătiaș, Tintizoi, Cintizoi, Poala Sft. Măria. Monotipică În România este o specie sedentară și oaspete de iarnă, populația autohtonă fiind îmbogățită în perioada iernii cu exemplare venite din nord. Clocește în Carpați, în regiunea coniferelor. În România se estimează că ar cuibări un număr de 1.000-10.000 de perechi.  [1326]  
Serinus serinus (Linnaeus, 1766), sin. Serinus canaria serinus (Linnaeus, 1766)[1327][1328] Cănăraș Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, în ierni blânde unele exemplare rămân în România. Cănărașul este rudă cea mai apropiată a strămoșului canarului de colivie, care este originar din insulele Canare. Populația speciei din România este importantă la nivel european și este estimată la 60.000-120.000 de perechi cuibăritoare.  [1329]  
Loxia curvirostra Linnaeus, 1758[1330][1331] Forfecuță, Forfecuță comună, Forfecuță gălbuie, Pasărea lui Cristos, Pasăre cu cioc crucișat, Pasăre cu cioc încrucișat. Loxia curvirostra curvirostra Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritoare. Clocește în Carpați, exclusiv în zona coniferelor. În România populația este estimată la 280.000-560.000 de perechi cuibăritoare.  [1332]  
Loxia leucoptera Gmelin, 1789[1333] Forfecuță bălțată, Forfecuță bandată, Forfecuță cu bandă albă, Forfecuță alb bandată, Forfecuță roșietică, Forfecuță bifasciată. Loxia leucoptera bifasciata (C. L. Brehm, 1827) Accidentală. Sosește numai iarna venind din nordul Europei și Siberia, unde cuibărește.[4][834] Specie foarte rară. Se cunosc câteva exemplare semnalate în România.[4]  [1334]  
Loxia pytyopsittacus Borkhausen, 1793, sin. Loxia pytyopsittacus pytyopsittacus Borkhausen, 1793.[1335] Forfecar, Forfecuță cu cioc gros, Forfecuță roșie, Forfecuță mare. Monotipică. Accidentală. Apare rar în România, în sezonul rece, sosind din nordul Europei, patria ei de cuibărit. Specie foarte rară.  [1336]  
Loxia scotica Hartert, 1904, sin. Loxia pytyopsittacus scotica Hartert, 1904, Loxia curvirostra scotica E. J. O. Hartert, 1904[1337] Forfecuță scoțiană Monotipică Accidentală. Specie foarte rară. Au fost colectate câteva exemplare în București de Dimitrie Radu în februarie și ianuarie 1973 într-un parc dendrologic cu pini.[4][232][1338]  [1339]  
Pyrrhula pyrrhula (Linnaeus, 1758)[1340][1341] Mugurar, Botroș, Căldăraș, Lugaci, Pasăre domnească, Ghimpe, Domnișor.
  • Pyrrhula pyrrhula pyrrhula (Linnaeus, 1758 - Căldăraș mare, Lugaci mare, Botroș mare);
  • Pyrrhula pyrrhula germanica (C. L. Brehm, 1831, sin. Pyrrhula pyrrhula coccinea Gmelin 1789 - Căldăraș mic, Lugaci mic, Botroș mic) - în prezent inclusă în Pyrrhula pyrrhula pyrrhula.
Sedentară, cuibăritoare. Cuibărește în Carpați, în pădurile de amestec și de conifere, cu dumbrăvi, toamna și iarna coboară în câmpie, unde sosesc și unele populații din nordul arealului de cuibărit. În România efectivul a fost estimat la 165.000-330.000 de perechi cuibăritoare.  [1342]  
Pinicola enucleator (Linnaeus, 1758)[1343] Mugurar de taigă, Mugurarul pinilor. ? Accidentală.[4][245] Specie foarte rară  [1344]  
Bucanetes githagineus (Lichtenstein, 1823)[1345][1346] Mugurar cu trompetă ? Accidentală Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 în luna mai au fost observate 3 exemplare în Munții Măcinului, Sfântu Gheorghe (Delta Dunării) și Vadu (județul Constanța).[78]  [1347]  
Carpodacus erythrinus (Pallas, 1770), sin. Erythrina erythrina Pallas, 1770[1348][1349] Mugurar roșu Carpodacus erythrinus erythrinus (Pallas, 1770) Oaspete de vară, cuibărește în Carpați. În pasaj. În România, se estimează prezența a 100-300 de perechi cuibăritoare, cu efective în ușoară creștere.  [1350]  
Coccothraustes coccothraustes (Linnaeus, 1758)[1351][1352] Botgros, Ciocgros, Cireșar, Clonțar, Sâmburar, Vișinar, Puigros. Coccothraustes coccothraustes coccothraustes (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. Unele populații iernează în Italia, în sudul Balcanilor și Turcia. Mărimea populației din România este apreciată a fi între 500.000 și 1.000.000 de perechi cuibăritoare.  [1353]  

Familia Cardinalidae - cardinalidae

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Cardinalidae
Pheucticus ludovicianus (Linnaeus, 1766)[1354] Botgros cu piept purpuriu Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar mascul a fost observat la Tinca (județul Bihor) pe 5 martie 2020 (prima mențiune în România).[158]Observație nedovedită  [1355] 

Familia Passeridae - vrăbii

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Passeridae
Passer domesticus (Linnaeus, 1758)[1356][1357] Vrabie de casă, Brebete, Brăbete, Brăbeț, Hrăbete, Sporghite, Cincion, Cion, Țigănel. Passer domesticus domesticus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. Populația din România este stabilă și cu efective importante, fiind apreciată la 1.380.000-2.750.000 de perechi cuibăritoare.  [1358]  
Passer montanus (Linnaeus, 1758)[1359][1360] Vrabie de câmp, Vrabie de pădure, Vrabie de munte.
  • Passer montanus montanus (Linnaeus, 1758).
  • În primăvara lui 1973 au fost colectate la București exemplare ale subspeciei Passer montanus transcaucasicus Buturlin, 1906.[4][232]
Sedentară, cuibăritoare. În România mărimea populației este estimată la 1.400.000-2.800.000 de perechi cuibăritoare.  [1361]  
Passer hispaniolensis (Temminck, 1820)[1362][1363] Vrabie negricioasă, Vrabie spaniolă, Vrabie de sălciș. Passer hispaniolensis hispaniolensis (Temminck, 1820) Oaspete de vară, cuibărește În România efectivul este estimat la 450.000-900.000 de perechi cuibăritoare și este stabil.  [1364]  
Petronia petronia (Linnaeus, 1766)[1365] Vrabie de stâncă ? Accidentală Specie foarte rară.[245]  [1366]  
Montifringilla nivalis (Linnaeus, 1766)[1367] Cinghiță alpină, Cinteză de munte, Cintezoi alpin, Pasărea omătului. Montifringilla nivalis nivalis (Linnaeus, 1766) Accidentală, apare în România iarna, când umblă în cârduri cu alte specii.[4][283] Specie foarte rară. A fost observată ultima dată la 28 martie 1970 în Delta Dunării pe insula Sacalin.[232][406] Recent un exemplar mascul a fost observat la Tinca (județul Bihor) pe 14 iunie 2017, doi masculi la Cheșa (județul Bihor) pe 25 noiembrie 2017.[158] Observațiile nu sunt dovedite  [1368]  

Familia Sturnidae - grauri, lăcustari

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Sturnidae
Sturnus vulgaris Linnaeus, 1758[1369][1370] Graur, Graure, Grăurel, Grăuriță, Gărăvel, Grăuraș. După Dombrowski în românia există 4 subspecii
  • Sturnus vulgaris vulgaris Linnaeus, 1758 (Graur - în pasaj; câteodată, în ierni mai dulci, iernează);
  • Sturnus vulgaris poltaratskyi Finsch, 1878 (Graur - cuibărește);
  • Sturnus vulgaris purpurascens Gould, 1868 (Graur purpuriu - în pasaj, mai ales toamna);
  • Sturnus vulgaris balcanicus Buturlin & Härms 1909 (Graur balcanic - cuibărește, predomină în Banat și Ardeal).[834]

După Дементьев (1954) în România cuibăresc 2 subspecii:

  • Sturnus vulgaris vulgaris (în vestul României)
  • Sturnus vulgaris purpurascens (în estul României, include Sturnus vulgaris balcanicus).[1371]
Sedentară, cuibăritoare. O parte a populațiilor clocitoare din România migrează spre S-V Europei și în N-V Africii pentru iernare. Iarna se găsesc îndeosebi în S-E României, mai ales populațiile venite dinspre nord, care formează stoluri de mărimi impresionante. În România efectivul a fost estimat la 1.500.000-3.000.000 de perechi cuibăritoare.  [1372]  
Pastor roseus (Linnaeus, 1758), sin. Sturnus roseus (Linnaeus, 1758)[1373][1374] Lăcustar, Locustar. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 250 și 24.000 perechi.  [1375]  

Familia Oriolidae - granguri

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Oriolidae
Oriolus oriolus (Linnaeus, 1758)[1376][1377] Grangur Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România se estimează a fi cuprinsă între 130.000 și 300.000 de perechi cuibăritoare.  [1378]  

Familia Corvidae - gaițe, coțofene, stăncuțe, ciori, corbi, alunari

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Corvidae
Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758)[1379][1380] Gaiță, Zaică, Ghindar, Mătieș, Zăicoi, Galiță, Zaiță, Gaică. Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Cuibărește atât în regiunea pădurilor de conifere din Carpați, cât și în cele din zona deluroasă și de șes. În ultimii ani s-a înmulțit foarte mult, pătrunzând și în orașe. Toamna, la șes, apar populații din zona de munte și chiar din țări nordice. În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 250.000 și 500.000 de perechi.  [1381]  
Pica pica (Linnaeus, 1758)[1382][1383] Coțofană, Țarcă, Ciorcobară, Ciorobară, Țăcușă, Sorcă, Caragață, Carăgașcă, Sârca, Sirică, Hârhastă, Cioice, Sarcoi. Pica pica pica (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România populația cuibăritoare este mare și este estimată la 500.000-1.200.000 de perechi cuibăritoare.  [1384]  
Corvus monedula Linnaeus, 1758, sin. Coloeus monedula (Linnaeus, 1758)[1385][1386] Stăncuță, Ceucă, Ceucuță, Ciocă, Ceucușoară, Stăncușoară, Cioară gulerată, Papagal țigănesc.
  • Corvus monedula spermologus Vieillot, 1817 (Stăncuță, include Corvus monedula turrium (Ch.L.Brehm, 1831) - Stăncuță transilvană);
  • Corvus monedula soemmerringii J. G. Fischer von Waldheim, 1811 (Stăncuță gulerată, Ceucuță gulerată, Cioară gulerată)
Sedentară, cuibăritore În România efectivul acestei specii a fost estimat la 180.000-360.000 de perechi cuibăritoare.  [1387]  
Corvus frugilegus Linnaeus, 1758[1388][1389] Cioară de semănătură, Cioară de sămănătură, Cioroi, Cioară de câmpie. Corvus frugilegus frugilegus Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Toamna o parte a populațiilor clocitoare din România se deplasează spre S-V Europei; în schimb sosesc populațiile din N-E arealului. Pentru România au fost estimate un număr de 350.000-420.000 de perechi cuibăritoare.  [1390]  
Corvus corax Linnaeus, 1758[1391][1392] Corb, Corcan, Corac, Groncan, Croncău. Corvus corax corax Linnaeus, 1758 Este sedentară și cuibărește mai ales în pădurile muntoase din Carpați, dar și în regiuni mai joase și chiar în Delta Dunării în pădurile Letea și Caraorman. Pentru România, populația estimată este de 27.000-55.000 de perechi cuibăritoare.  [1393]  
Corvus cornix (Linnaeus, 1758)[1394][1395][1396] Cioară grivă, Cioară cenușie, Cioară sură, Cioară de pădure, Tioară, Orgnie, Cioracă.
  • Corvus cornix cornix Linnaeus, 1758 (Cioară grivă, Cioară grivă ardeleană), unii autori consideră că cioara grivă este o subspecie (Corvus corone cornix Linnaeus, 1758) a speciei Corvus corone;
  • Corvus cornix sardonius (Corvus corone sardonius) Kleinschmidt, 1903 (Cioară grivă românească, Cioară cenușie românească, Cioară sură românească, Cioară sură balcanică, Cioară grivă sudică), unii autori o includ în Corvus cornix sharpii Oates, 1889 (sin. Corvus corone sharpii Oates, 1889)
Este o specie sedentară și cuibărește în arbori. Este o pasăre frecvent întâlnită atât în landșaftul agrar, cât și în localități. Iarna mai sosesc și exemplare nordice. În România efectivul a fost estimat la 250.000-400.000 de perechi cuibăritoare.  [1397]  
Corvus corone Linnaeus, 1758[1396] Cioară neagră, Cioară fumurie. Corvus corone corone Linnaeus, 1758 Este răspândită în vestul Europei. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar în vestul României, în regiuni joase și deluroase.[4][834] Specie rară  [1397]  
Nucifraga caryocatactes (Linnaeus, 1758)[1398][1399] Alunar, Nucar, Nucșoară, Gaiță de munte, Gaiță alpină.
  • Nucifraga caryocatactes caryocatactes (Linnaeus, 1758 - sedentară).
  • Iarna sau în pasaj, apare uneori subspecia siberiană Nucifraga caryocatactes macrorhynchos C. L. Brehm, 1823 (Alunar răsăritean, Gaiță de munte cu cioc subțire, Alunar cu cioc subțire, Gaiță alpină cu cioc subțire).
Sedentară, cuibăritoare. În România se estimează a fi prezente un număr de 50.000-100.000 de perechi cuibăritoare, acestea reprezentând una din cele mai mari populații din Europa.  [1400]  
Pyrrhocorax graculus (Linnaeus, 1766)[1401] Stâncuță alpină. Pyrrhocorax graculus graculus (Linnaeus, 1766) Se bănuiește că ar fi existat în Carpați, literatura de specialitate menționînd-o ca posibilă după un exemplar ce ar fi fost colectat în Transilvania la începutul secolului trecut.[4][834] Specie foarte rară.  [1402]  
Pyrrhocorax pyrrhocorax (Linnaeus, 1758)[1403] Stâncuță de munte ? Accidentală. Specie foarte rară.[245]  [1404]  

Lista păsărilor după denumirea română

modificare

Arii de Importanță Avifaunistică

modificare

Ariile de Importanță Avifaunistică (AIA, în engleză Important Birds Area - IBA) sunt arii importante pentru menținerea populațiilor de păsări sălbatice și concentrarea activităților de conservare pentru protecția acestor suprafețe. Programul IBA a fost lansat de BirdLife International în 1989 și este acceptat de către Uniunea Europeană ca fiind de o importanță majoră pentru conservarea păsărilor sălbatice și a habitatelor acestora, el fiind utilizat pentru ghidarea acțiunile de gestionare a suprafețelor importante pentru cuibăritul, migrația, hrănirea și iernarea populațiilor de păsări. Ariile de Importanță Avifaunistică trebuie să întrunească următoarele condiții: găzduiesc efective semnificative ale uneia sau mai multor specii de păsări amenințate la nivel global; fac parte dintr-o serie de arii care conțin o gamă de specii cu distribuție restrânsă; găzduiesc efective deosebit de mari de păsări migratoare sau gregare.[1405]

Ariile de Importanță Avifaunistică (AIA; IBA) sunt propuse de Birdlife, dar nu au statut legal de protecție, cele care au primit statutul legal de protecție prin hotărâre de guvern sunt numite Arii de Protecție Specială Avifaunistică (APSA, SPA) și sunt protejate la nivel european și național conform cerințelor Directivei Păsări a Uniunii Europene[1406][1407]

În România au fost identificate 132 Arii de Importanță Avifaunistică (AIA), însă prin hotărâre de guvern au fost desemnate 148 de Arii de Protecție Specială Avifaunistică.[1408][1409]

Codul AIA Arie de Importanță Avifaunistică (AIA; IBA) Codul SPA Arie de Protecție Specială Avifaunistică (APSA, SPA) Locația
RO001 Lunca Turului Inferior ROSPA0068 Lunca inferioară a Turului Transilvania
RO002 Munții Ignișului Creasta Cocoșului ROSPA0134 Munții Gutâi Transilvania
RO003 Munții Rodnei ROSPA0085 Munții Rodnei Transilvania
RO004 Acumulările Rogojești - Bucecea ROSPA0110 Acumulările Rogojești-Bucecea Moldova
RO005 Dorohoi - Șaua Bucecei ROSPA0116 Dorohoi-Șaua Bucecei Moldova
RO006 Iazurile de pe Văile Ibănesei - Bașeului - Podrigaii ROSPA0049 Iazurile de pe valea Ibănesei - Bașeului - Podrigăi Moldova
RO007 Lacul Stânca - Costești ROSPA0058 Lacul Stânca - Costești Moldova
RO008 Câmpia Nirului - Valea Ierului ROSPA0016 Câmpia Nirului - Valea Ierului Transilvania
RO009 Lunca Barcăului ROSPA0067 Lunca Barcăului Transilvania
RO010 Cursul Mjlociu al Someșului ROSPA0114 Cursul mijlociu al Someșului Transilvania
RO011 Munții Rarău - Giumalău ROSPA0083 Munții Rarău - Giumalău Moldova
RO012 Lacurile Fălticeni ROSPA0064 Lacurile Fălticeni Moldova
RO013 Acumulările Belcești ROSPA0109 Acumulările Belcești Moldova
RO014 Eleșteele Jijiei și Miletinului ROSPA0042 Eleșteele Jijiei și Miletinului Moldova
RO015 Pescăria Cefa - Pădurea Rădvani ROSPA0097 Pescăria Cefa - Pădurea Rădvani Transilvania
RO016 Valea Alceului ROSPA0103 Valea Alceului Transilvania
RO017 Lacurile de Acumulare Lugașu de Jos - Tileagd ROSPA0123 Lacurile de acumulare de pe Crișul Repede Transilvania
RO018 Defileul Crișului Repede - Valea Iadului ROSPA0115 Defileul Crișului Repede-Valea Iadului Transilvania
RO019 Valea Fizeșului ROSPA0104 Bazinul Fizeșului Transilvania
RO020 Munții Călimani ROSPA0133 Munții Călimani Transilvania
RO021 Defileul Superior al Mureșului ROSPA0030 Defileul Mureșului Superior Transilvania
RO022 Munții Ceahlăului ROSPA0129 Masivul Ceahlău Moldova
RO023 Vânători - Neamț ROSPA0107 Vânători - Neamț Moldova
RO024 Lunca Siretului Mijlociu ROSPA0072 Lunca Siretului Mijlociu Moldova
RO026 Pădurea Bârnova ROSPA0092 Pădurea Bârnova Moldova
RO027 Pădurea Miclești ROSPA0096 Pădurea Miclești Moldova
RO028 Câmpia Crișurilor ROSPA0015 Câmpia Crișului Alb și Crișului Negru Transilvania
RO029 Câmpia Cermeiului ROSPA0014 Câmpia Cermeiului Transilvania
RO030 Padiș - Muntele Vlădeasa ROSPA0081 Munții Apuseni - Vlădeasa Transilvania
RO031 Munții Trascăului ROSPA0087 Munții Trascăului Transilvania
RO032 Eleșteele Miheșu de Câmpie - Tăureni ROSPA0050 Iazurile Miheșu de Câmpie - Tăureni Transilvania
RO033 Eleșteele Iernut - Cipău ROSPA0041 Eleșteele Iernut - Cipău Transilvania
RO034 Dealurile Târnavelor - Valea Nirajului ROSPA0028 Dealurile Tărnavelor - Valea Nirajului Transilvania
RO036 Cheile Bicazului - Munții Hășmaș ROSPA0018 Cheile Bicazului - Hășmaș Transilvania
RO036 Depresiunea Giurgeului ROSPA0033 Depresiunea și Munții Giurgeului Transilvania
RO037 Piatra Șoimului - Scorțeni - Gârleni ROSPA0138 Piatra Șoimului-Scorțeni-Gârleni Moldova
RO038 Lacurile de Acumulare - Buhușu - Bacău -Tătărăști ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești Moldova
RO039 Lunca Mureșului Inferior ROSPA0069 Lunca Mureșului Inferior Transilvania
RO040 Mlaștina Satchinez ROSPA0078 Mlaștina Satchinez Transilvania
RO041 Hunedoara Timișană ROSPA0047 Hunedoara Timișană Transilvania
RO042 Defileul Inferior al Mureșului ROSPA0029 Defileul Mureșului Inferior - Dealurile Lipovei Transilvania
RO043 Munții Metaliferi ROSPA0132 Munții Metaliferi Transilvania
RO044 Podișul Hârtibaciului ROSPA0099 Podișul Hârtibaciului Transilvania
RO045 Dealurile Homoroadelor ROSPA0027 Dealurile Homoroadelor Transilvania
RO046 Depresiunea Ciucului ROSPA0034 Depresiunea și Munții Ciucului Transilvania
RO047 Horga - Zorleni ROSPA0119 Horga - Zorleni Moldova
RO048 Pădurea Macedonia ROSPA0095 Pădurea Macedonia Transilvania
RO049 Lunca Timișului ROSPA0128 Lunca Timișului Transilvania
RO050 Grădiștea Muncelului ROSPA0045 Grădiștea Muncelului - Cioclovina Transilvania
RO051 Frumoasa ROSPA0043 Frumoasa Transilvania
RO052 Avrig - Scorei - Făgăraș ROSPA0003 Avrig - Scorei - Făgăraș Transilvania
RO053 Dealurile Nordice ale Munților Făgăraș ROSPA0098 Piemontul Făgăraș Transilvania
RO054 Zona Umedă Mândra Transilvania
RO055 Pădurea Bogata ROSPA0093 Pădurea Bogata Transilvania
RO056 Dumbrăvița - Rotbav - Măgura Codlei ROSPA0037 Dumbrăvița - Rotbav - Măgura Codlei Transilvania
RO057 Munții Baraolt - Bodoc ROSPA0082 Munții Bodoc - Baraolt Transilvania
RO058 Valea Râului Negru Transilvania
RO059 Munții Vrancei ROSPA0088 Munții Vrancei Moldova
RO060 Lunca Siretului Inferior ROSPA0071 Lunca Siretului Inferior Moldova
RO061 Cârja - Mața - Rădeanu - Roșcani ROSPA0130 Mața-Cârja-Rădeanu Moldova
RO062 Lunca Prutului - Vlădești - Frumușița ROSPA0070 Lunca Prutului - Vlădești - Frumușița Moldova
RO063 Cursul Dunării - Baziaș - Porțile de Fier ROSPA0026 Cursul Dunării - Baziaș - Porțile de Fier Transilvania
RO064 Munții Almăjului - Locvei ROSPA0080 Munții Almăjului - Locvei Transilvania
RO065 Cheile Nerei - Beușnița ROSPA0020 Cheile Nerei - Beușnița Transilvania
RO066 Cheile Carașului - Munții Semenic ROSPA0086 Munții Semenic - Cheile Carașului Transilvania
RO067 Domogled - Valea Cernei ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei Transilvania
RO068 Munții Retezat ROSPA0084 Munții Retezat Transilvania
RO069 Cozia - Buila - Vânturarița ROSPA0025 Cozia - Buila - Vânturarița Muntenia
RO070 Lacurile de Acumulare - Argeș ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș Muntenia
RO071 Lacurile de Acumulare - Ilfov ROSPA0124 Lacurile de pe Valea Ilfovului Muntenia
RO073 Subcarpații Vrancei ROSPA0141 Subcarpații Vrancei Moldova
RO074 Balta Albă - Amara - Jirlău ROSPA0004 Balta Albă - Amara - Jirlău Muntenia
RO075 Măxineni ROSPA0077 Măxineni Muntenia
RO076 Ianca - Plopul - Sărat ROSPA0048 Ianca - Plopu - Sărat Muntenia
RO077 Lacul Brateș ROSPA0121 Lacul Brateș Moldova
RO078 Balta Mică a Brăilei ROSPA0005 Balta Mică a Brăilei Muntenia
RO079 Dunărea Veche (Brațul Măcin) ROSPA0040 Dunărea Veche - Brațul Măcin Dobrogea
RO080 Măcin - Niculițel ROSPA0073 Măcin - Niculițel Dobrogea
RO081 Delta Dunării ROSPA0031 Delta Dunării și Complexul Razim - Sinoie Dobrogea
RO082 Marea Neagră ROSPA0076 Marea Neagră Dobrogea
RO083 Beștepe - Mahmudia ROSPA0009 Beștepe - Mahmudia Dobrogea
RO084 Lacul Beibugeac (Plopu) ROSPA0052 Lacul Beibugeac Dobrogea
RO085 Blahnița ROSPA0011 Blahnița Muntenia
RO086 Gruia - Gârla Mare ROSPA0046 Gruia - Gârla Mare Muntenia
RO087 Maglavit ROSPA0074 Maglavit Muntenia
RO088 Pădurea Radomir ROSPA0137 Pădurea Radomir Muntenia
RO089 Valea Oltului ROSPA0106 Valea Oltului Inferior Muntenia
RO090 Grădiștea - Dridu ROSPA0044 Grădiștea - Căldărușani - Dridu Muntenia
RO091 Câmpia Gherghiței ROSPA0112 Câmpia Gherghiței Muntenia
RO092 Lacul Fundata ROSPA0065 Lacurile Fundata - Amara Muntenia
RO093 Tătaru ROSPA0006 Balta Tătaru Muntenia
RO094 Lacul Strachina ROSPA0059 Lacul Strachina Muntenia
RO095 Kogălniceanu - Gura Ialomiței ROSPA0120 Kogălniceanu - Gura Ialomiței Muntenia
RO096 Dunăre - Canarale - Hârșova ROSPA0017 Canaralele de la Hârșova Dobrogea
RO097 Stepa Saraiu - Horia ROSPA0101 Stepa Saraiu - Horea Dobrogea
RO098 Dealurile Dorobanțu Dobrogea
RO099 Stepa Casimcea ROSPA0100 Stepa Casimcea Dobrogea
RO100 Pădurea Babadag ROSPA0091 Pădurea Babadag Dobrogea
RO101 Denis Tepe ROSPA0032 Deniz Tepe Dobrogea
RO102 Comana ROSPA0022 Comana Muntenia
RO103 Lacul Mostiștea ROSPA0105 Valea Mostiștea Muntenia
RO105 Iezerul Călărași ROSPA0051 Iezerul Călărași Muntenia
RO106 Brațul Borcea ROSPA0012 Brațul Borcea Muntenia
RO107 Allah Bair - Capidava ROSPA0002 Allah Bair - Capidava Dobrogea
RO108 Cheile Dobrogei ROSPA0019 Cheile Dobrogei Dobrogea
RO109 Lacul Tașaul ROSPA0060 Lacurile Tașaul - Corbu Dobrogea
RO110 Lacul Siutghiol ROSPA0057 Lacul Siutghiol Dobrogea
RO111 Calafat - Ciuperceni - Dunăre ROSPA0013 Calafat - Ciuperceni - Dunăre Muntenia
RO112 Bistreț ROSPA0010 Bistreț Muntenia
RO113 Confluența Jiu - Dunăre ROSPA0023 Confluența Jiu - Dunăre Muntenia
RO114 Dăbuleni - Grinduri ROSPA0135 Nisipurile de la Dăbuleni Muntenia
RO115 Confluența Olt - Dunăre ROSPA0024 Confluența Olt - Dunăre Muntenia
RO116 Suhaia ROSPA0102 Suhaia Muntenia
RO117 Vedea - Dunăre ROSPA0108 Vedea - Dunăre Muntenia
RO118 Ostrovu Lung - Gostinu ROSPA0090 Ostrovu Lung - Gostinu Muntenia
RO119 Dunăre - Oltenița ROSPA0038 Dunăre - Oltenița Muntenia
RO120 Oltenița - Ulmeni ROSPA0136 Oltenița-Ulmeni Muntenia
RO121 Dunăre - Ostroave ROSPA0039 Dunăre - Ostroave Muntenia
RO122 Ciocănești - Dunăre ROSPA0021 Ciocănești - Dunăre Muntenia
RO122 Lacul Gălățui ROSPA0055 Lacul Gălățui Muntenia
RO123 Lacul Bugeac ROSPA0053 Lacul Bugeac Dobrogea
RO124 Lacul Oltina ROSPA0056 Lacul Oltina Dobrogea
RO125 Lacul Dunăreni ROSPA0054 Lacul Dunăreni Dobrogea
RO126 Balta Vederoasa ROSPA0007 Balta Vederoasa Dobrogea
RO127 Băneasa - Canaraua Fetei ROSPA0008 Băneasa - Canaraua Fetei Dobrogea
RO128 Aliman - Adamclisi ROSPA0001 Aliman - Adamclisi Dobrogea
RO129 Dumbrăveni - Plopeni ROSPA0036 Dumbrăveni Dobrogea
RO130 Lacul Techirghiol ROSPA0061 Lacul Techirghiol Dobrogea
RO131 Pădurea Hagieni ROSPA0094 Pădurea Hagieni Dobrogea
RO132 Limanu - Herghelia ROSPA0066 Limanu - Herghelia Dobrogea
ROSPA0075 Măgura Odobești Județul Vrancea
ROSPA0079 Mlaștinile Murani Județul Timiș
ROSPA0089 Obcina Feredeului Județul Suceava
ROSPA0113 Cânepiști Județul Cluj
ROSPA0117 Drocea-Zarand Județul Arad
ROSPA0118 Grindu-Valea Măcrișului Județul Ialomița
ROSPA0111 Berteștii de Sus - Gura Ialomiței Județul Ialomița
ROSPA0122 Lacul și Pădurea Cernica Județul Călărași
ROSPA0125 Lacurile Vaduri și Pângărați Județul Neamț
ROSPA0126 Livezile-Dolaț Județul Timiș
ROSPA0127 Lunca Bârzavei Județul Timiș
ROSPA0131 Munții Maramureșului Județul Maramureș
ROSPA0139 Piemontul Munților Metaliferi-Vințu Județul Hunedoara, Județul Alba
ROSPA0140 Scroviștea Județul Dâmbovița, Județul Ilfov, Județul Prahova
ROSPA0142 Teremia Mare-Tomnatic Județul Timiș
ROSPA0143 Tisa Superioară Județul Maramureș
ROSPA0144 Uivar-Diniaș Județul Timiș
ROSPA0145 Valea Călmățuiului Județul Brăila, Județul Buzău
ROSPA0146 Valea Câlniștei Județul Giurgiu, Județul Teleorman
ROSPA0147 Vitănești-Răsmirești Județul Teleorman
ROSPA0148 Depresiunea Bozovici Județul Caraș-Severin

Referințe

modificare
  1. ^ a b Ion I.Cătuneanu, Ioan Korodi Gál, Dan Munteanu, Sergiu Pașcovschi, Emil Vespremeanu. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XV : Aves (Păsări). Fascicula 1 : Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes. București : Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1978.
  2. ^ a b Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism. București, 1984
  3. ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. Editura Albatros, București. 1983
  5. ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015
  6. ^ „Lebădă de vară Cygnus olor. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Mute Swan (Cygnus olor). HBW Alive.
  8. ^ Cygnus olor IUCN”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Lebădă de iarnă Cygnus cygnus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  10. ^ Whooper Swan (Cygnus cygnus). HBW Alive.
  11. ^ Cygnus cygnus. IUCN”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Lebădă mică Cygnus columbianus bewickii Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  13. ^ Tundra Swan (Cygnus columbianus) . HBW Alive.
  14. ^ Cygnus columbianus. IUCN.[nefuncțională]
  15. ^ Lebădă neagră Cygnus atratus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  16. ^ Black Swan (Cygnus atratus). HBW Alive
  17. ^ a b c d e f g h i j k l m „Daróczi J. Szilárd. Rarități ornitologice ale ultimilor 5 ani în România. Asociația Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul MIlvus", 2009” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  18. ^ Cygnus atratus[nefuncțională]. IUCN
  19. ^ Gâscă de vară Anser anser Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  20. ^ Greylag Goose (Anser anser). HBW Alive.
  21. ^ Anser anser. IUCN.[nefuncțională]
  22. ^ Gâscă de semănătură Anser fabalis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  23. ^ Bean Goose (Anser fabalis). HBW Alive
  24. ^ Anser fabalis[nefuncțională]. IUCN
  25. ^ Gârliță mare Anser albifrons Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  26. ^ Greater White-fronted Goose (Anser albifrons). HBW Alive.
  27. ^ Anser albifrons. IUCN.[nefuncțională]
  28. ^ Gârliță mică Anser erythropus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  29. ^ Lesser White-fronted Goose (Anser erythropus). HBW Alive.
  30. ^ Anser erythropus. IUCN.[nefuncțională]
  31. ^ Gâscă cu cioc scurt Anser brachyrhynchus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  32. ^ Pink-footed Goose (Anser brachyrhynchus). HBW Alive
  33. ^ Anser brachyrhynchus[nefuncțională]. IUCN
  34. ^ Gâscă de zăpadă Anser caerulescens Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  35. ^ Snow Goose (Anser caerulescens). HBW Alive
  36. ^ SOR. O nouă specie de gâscă în fauna României – gâsca de zăpadă. 27 noiembrie 2019
  37. ^ Anser caerulescens Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  38. ^ Gâscă de India Anser indicus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  39. ^ Bar-headed Goose (Anser indicus). HBW Alive
  40. ^ Anser indicus[nefuncțională]. IUCN
  41. ^ Gâscă cu gât roșu Branta ruficollis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  42. ^ Red-breasted Goose (Branta ruficollis). HBW Alive.
  43. ^ Branta ruficollis. IUCN.[nefuncțională]
  44. ^ Gâscă neagră Branta bernicla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  45. ^ Brent Goose (Branta bernicla). HBW Alive
  46. ^ Branta bernicla[nefuncțională]. IUCN
  47. ^ Gâscă canadiană Branta canadensis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  48. ^ Canada Goose (Branta canadensis). HBW Alive
  49. ^ Branta canadensis[nefuncțională]. IUCN
  50. ^ Gâscă călugăriță Branta leucopsis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  51. ^ Barnacle Goose (Branta leucopsis). HBW Alive
  52. ^ Branta leucopsis[nefuncțională]. IUCN
  53. ^ Călifar roșu Tadorna ferruginea Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  54. ^ Ruddy Shelduck (Tadorna ferruginea). HBW Alive.
  55. ^ Tadorna ferruginea. IUCN.[nefuncțională]
  56. ^ Călifar alb Tadorna tadorna Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  57. ^ Common Shelduck (Tadorna tadorna). HBW Alive.
  58. ^ Tadorna tadorna. IUCN.[nefuncțională]
  59. ^ Gâscă egipteană Alopochen aegyptiacus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  60. ^ Egyptian Goose (Alopochen aegyptiaca). HBW Alive
  61. ^ Alopochen aegyptiaca[nefuncțională]. IUCN
  62. ^ Rață mare Anas platyrhynchos Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  63. ^ Mallard (Anas platyrhynchos). HBW Alive.
  64. ^ Anas platyrhynchos. IUCN”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ Rață mică Anas crecca Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  66. ^ Common Teal (Anas crecca). HBW Alive.
  67. ^ Anas crecca. IUCN.[nefuncțională]
  68. ^ Rață sulițar Anas acuta Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  69. ^ Northern Pintail (Anas acuta). HBW Alive.
  70. ^ Anas acuta. IUCN.[nefuncțională]
  71. ^ Rață fluierătoare Mareca penelope Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  72. ^ Eurasian Wigeon (Mareca penelope). HBW Alive.
  73. ^ Mareca penelope. IUCN”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  74. ^ Rață pestriță Mareca strepera Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  75. ^ Gadwall (Mareca strepera). HBW Alive.
  76. ^ Mareca strepera. IUCN.[nefuncțională]
  77. ^ Chiloe Wigeon (Mareca sibilatrix). HBW Alive
  78. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai Raportul Comitetului de Rarități Avifaunistice din România (CRAR) privind aparițiile speciilor rare în România, în perioada 2010-2014 (Partea I.). Nr. 1/2015
  79. ^ Mareca sibilatrix[nefuncțională]. IUCN
  80. ^ Rață lingurar Spatula clypeata Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  81. ^ Northern Shoveler (Spatula clypeata). HBW Alive.
  82. ^ Spatula clypeata. IUCN”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  83. ^ Rață cârâitoare Spatula querquedula Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  84. ^ Garganey (Spatula querquedula). HBW Alive.
  85. ^ Spatula querquedula. IUCN.[nefuncțională]
  86. ^ Ringed Teal (Callonetta leucophrys). HBW Alive
  87. ^ Callonetta leucophrys[nefuncțională]. IUCN
  88. ^ Rață mandarin Aix galericulata Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  89. ^ Mandarin Duck (Aix galericulata). HBW Alive
  90. ^ Aix galericulata[nefuncțională]. IUCN
  91. ^ Rață cu ochi de șoim Aix sponsa Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  92. ^ Wood Duck (Aix sponsa). HBW Alive
  93. ^ Aix sponsa Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  94. ^ Rață cu cap castaniu Aythya ferina Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  95. ^ Common Pochard (Aythya ferina). HBW Alive.
  96. ^ Aythya ferina. IUCN.[nefuncțională]
  97. ^ Rață roșie Aythya nyroca Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  98. ^ Ferruginous Duck (Aythya nyroca). HBW Alive.
  99. ^ Aythya nyroca. IUCN.[nefuncțională]
  100. ^ Rață moțată Aythya fuligula Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  101. ^ Tufted Duck (Aythya fuligula). HBW Alive.
  102. ^ Aythya fuligula. IUCN.[nefuncțională]
  103. ^ Rață cu cap negru Aythya marila Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  104. ^ Greater Scaup (Aythya marila). HBW Alive.
  105. ^ Aythya marila. IUCN.[nefuncțională]
  106. ^ Rață cucuiată Aythya collaris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  107. ^ Ring-necked Duck (Aythya collaris). HBW Alive
  108. ^ Peter Weber, József Szabó, Anikó Mitruly, Jochen Philippi. Aythya collaris - specie nouă pentru avifauna României. Revista muzeelor, Volume 36, 1999
  109. ^ Aythya collaris[nefuncțională]. IUCN
  110. ^ Marbled Teal (Marmaronetta angustirostris). HBW Alive
  111. ^ a b c d e f Dionisie Linția. Păsările din R. P. R. Vol. al III-lea. Editura Academia Republicii Populare Romîne, 1955
  112. ^ Marmaronetta angustirostris[nefuncțională]. IUCN
  113. ^ Rață cu ciuf Netta rufina Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  114. ^ Red-crested Pochard (Netta rufina). HBW Alive.
  115. ^ Netta rufina. IUCN.[nefuncțională]
  116. ^ Ferestraș mic Mergus albellus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  117. ^ Smew (Mergellus albellus). HBW Alive.
  118. ^ Mergellus albellus. IUCN.[nefuncțională]
  119. ^ Ferestraș mare Mergus merganser Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  120. ^ Goosander (Mergus merganser). HBW Alive.
  121. ^ Mergus merganser. IUCN.[nefuncțională]
  122. ^ Ferestraș moțat Mergus serrator Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  123. ^ Red-breasted Merganser (Mergus serrator). HBW Alive.
  124. ^ Mergus serrator. IUCN.[nefuncțională]
  125. ^ Rață sunătoare Bucephala clangula Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  126. ^ Common Goldeneye (Bucephala clangula). HBW Alive.
  127. ^ Bucephala clangula. IUCN”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  128. ^ Rață sunătoare americană Bucephala albeola Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  129. ^ Bufflehead (Bucephala albeola). HBW Alive
  130. ^ Bucephala albeola[nefuncțională]. IUCN
  131. ^ Rață de ghețuri Clangula hyemalis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  132. ^ Long-tailed Duck (Clangula hyemalis). HBW Alive.
  133. ^ Clangula hyemalis. IUCN.[nefuncțională]
  134. ^ Rață catifelată Melanitta fusca Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  135. ^ Velvet Scoter (Melanitta fusca). HBW Alive.
  136. ^ Melanitta fusca. IUCN”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  137. ^ Rață neagră Melanitta nigra Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  138. ^ Common Scoter (Melanitta nigra). HBW Alive
  139. ^ Melanitta nigra[nefuncțională]. IUCN
  140. ^ Eider Somateria mollissima Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  141. ^ Common Eider (Somateria mollissima). HBW Alive
  142. ^ Somateria mollissima[nefuncțională]. IUCN
  143. ^ Rață cu cap alb Oxyura leucocephala Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  144. ^ White-headed Duck (Oxyura leucocephala). HBW Alive.
  145. ^ Oxyura leucocephala. IUCN.[nefuncțională]
  146. ^ Fazan Phasianus colchicus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  147. ^ Common Pheasant (Phasianus colchicus). HBW Alive.
  148. ^ Phasianus colchicus. IUCN.[nefuncțională]
  149. ^ Potârniche Perdix perdix Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  150. ^ Grey Partridge (Perdix perdix). HBW Alive.
  151. ^ Perdix perdix. IUCN.[nefuncțională]
  152. ^ Prepeliță Coturnix coturnix Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  153. ^ Common Quail (Coturnix coturnix). HBW Alive.
  154. ^ Coturnix coturnix. IUCN.[nefuncțională]
  155. ^ Rock Partridge (Alectoris graeca). HBW Alive
  156. ^ Alectoris graeca[nefuncțională]. IUCN
  157. ^ Red-legged Partridge (Alectoris rufa). HBW
  158. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v Ilie Aurelian Leonardo, Marinescu Mariana. Accidental or Passage Bird Species (Vertebrata: Aves) in Romanian Fauna, Observed in Bihor County (North Western Part of Romania) during 2014-2020. Analele Universității din Oradea, Fascicula: Protecția Mediului, Vol. XXXV, 2020
  159. ^ Alectoris rufa IUCN
  160. ^ Black Grouse (Lyrurus tetrix). HBW Alive
  161. ^ Lyrurus tetrix Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  162. ^ Cocoș de munte Tetrao urogallus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  163. ^ Western Capercaillie (Tetrao urogallus). HBW Alive
  164. ^ Tetrao urogallus[nefuncțională]. IUCN
  165. ^ Ieruncă Bonasa bonasia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  166. ^ Hazel Grouse (Bonasa bonasia). HBW Alive
  167. ^ Bonasa bonasia Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  168. ^ Rock Ptarmigan (Lagopus muta). HBW Alive
  169. ^ Lagopus muta Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  170. ^ Dropie Otis tarda Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  171. ^ Great Bustard (Otis tarda). HBW Alive
  172. ^ Otis tarda[nefuncțională]. IUCN
  173. ^ Spârcaci Tetrax tetrax Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  174. ^ Little Bustard (Tetrax tetrax). HBW Alive
  175. ^ Tetrax tetrax[nefuncțională]. IUCN
  176. ^ Asian Houbara (Chlamydotis macqueenii). HBW Alive
  177. ^ Chlamydotis macqueenii[nefuncțională]. IUCN
  178. ^ Cocor Grus grus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  179. ^ Common Crane (Grus grus). HBW Alive
  180. ^ Grus grus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  181. ^ Cocor mic Grus virgo Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  182. ^ Demoiselle Crane (Anthropoides virgo). HBW Alive
  183. ^ Anthropoides virgo[nefuncțională]. IUCN
  184. ^ Cristel de câmp Crex crex Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  185. ^ Corncrake (Crex crex). HBW Alive
  186. ^ Crex crex[nefuncțională]. IUCN
  187. ^ Cresteț pestriț Porzana porzana Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  188. ^ Spotted Crake (Porzana porzana). HBW Alive
  189. ^ Porzana porzana[nefuncțională]. IUCN
  190. ^ Cresteț mic Zapornia pusilla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  191. ^ Baillon's Crake (Zapornia pusilla). HBW Alive
  192. ^ Zapornia pusilla[nefuncțională]. IUCN
  193. ^ Cresteț cenușiu Zapornia parva Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  194. ^ Little Crake (Zapornia parva). HBW Alive
  195. ^ Zapornia parva[nefuncțională]. IUCN
  196. ^ Cârstel de baltă Rallus aquaticus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  197. ^ Western Water Rail (Rallus aquaticus). HBW Alive
  198. ^ Rallus aquaticus[nefuncțională]. IUCN
  199. ^ Găinușă de baltă Gallinula chloropus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  200. ^ Common Moorhen (Gallinula chloropus). HBW Alive
  201. ^ Gallinula chloropus[nefuncțională]. IUCN
  202. ^ Lișiță Fulica atra Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  203. ^ Common Coot (Fulica atra). HBW Alive
  204. ^ Fulica atra[nefuncțională]. IUCN
  205. ^ Porumbel domestic Columba livia f. domestica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  206. ^ Rock Dove (Columba livia). HBW Alive
  207. ^ Columba livia[nefuncțională]. IUCN
  208. ^ Porumbel de scorbură Columba oenas Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  209. ^ Stock Dove (Columba oenas). HBW Alive
  210. ^ Columba oenas[nefuncțională]. IUCN
  211. ^ Porumbel gulerat Columba palumbus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  212. ^ Common Woodpigeon (Columba palumbus). HBW Alive
  213. ^ Columba palumbus[nefuncțională]. IUCN
  214. ^ Turturică Streptopelia turtur Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  215. ^ European Turtle-dove (Streptopelia turtur). HBW Alive
  216. ^ Streptopelia turtur[nefuncțională]. IUCN
  217. ^ Guguștiuc Streptopelia decaocto Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  218. ^ Eurasian Collared-dove (Streptopelia decaocto). HBW Alive
  219. ^ Streptopelia decaocto[nefuncțională]. IUCN
  220. ^ Turturică roșcată Streptopelia orientalis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  221. ^ Oriental Turtle-dove (Streptopelia orientalis). HBW Alive
  222. ^ Streptopelia orientalis[nefuncțională]. IUCN
  223. ^ Pallas's Sandgrouse (Syrrhaptes paradoxus). HBW Alive
  224. ^ Syrrhaptes paradoxus[nefuncțională]. IUCN
  225. ^ Pasărea ogorului Burhinus oedicnemus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  226. ^ Eurasian Thick-knee (Burhinus oedicnemus). HBW Alive
  227. ^ Burhinus oedicnemus[nefuncțională]. IUCN
  228. ^ Prundăraș de sărătură Charadrius alexandrinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  229. ^ Kentish Plover (Charadrius alexandrinus). HBW Alive
  230. ^ Charadrius alexandrinus[nefuncțională]. IUCN
  231. ^ Caspian Plover (Charadrius asiaticus). HBW Alive
  232. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z „Matei Tălpeanu, Maria Paspaleva. Changements qualitatifs enregistrés dans l'ornithofaune de Roumanie au cours des trois dernières décennies. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa», vol. XXIII, București, 1981, pp. 243-257” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  233. ^ Botond J. Kiss. Charadrius asiaticus Pall. et Larus ichthyaetus Pall. (Aves) en Roumanie. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa», vol. 22 (2): 541-545 (1980)[nefuncțională]
  234. ^ Charadrius asiaticus[nefuncțională]. IUCN
  235. ^ Prundăraș gulerat mic Charadrius dubius Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  236. ^ Little Ringed Plover (Charadrius dubius). HBW Alive
  237. ^ Charadrius dubius Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  238. ^ Prundăraș gulerat mare Charadrius hiaticula Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  239. ^ Common Ringed Plover (Charadrius hiaticula). HBW Alive
  240. ^ Charadrius hiaticula[nefuncțională]. IUCN
  241. ^ Prundăraș de deșert Charadrius leschenaultii Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  242. ^ Greater Sandplover (Charadrius leschenaultii). HBW Alive
  243. ^ Charadrius leschenaultii[nefuncțională]. IUCN
  244. ^ Lesser Sandplover (Charadrius mongolus). HBW Alive
  245. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q Lista speciilor de păsări din România. Milvus. 2008
  246. ^ Charadrius mongolus[nefuncțională]. IUCN
  247. ^ Killdeer (Charadrius vociferus). HBW Alive
  248. ^ Janos Botond Kiss. Charadrius vociferus L., 1758 - une espèce nouvelle dans l'ornithofaune de Roumanie. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa», vol. 28: 265-266 (1986)[nefuncțională]
  249. ^ Charadrius vociferus[nefuncțională]. IUCN
  250. ^ Prundăraș de munte Eudromias morinellus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  251. ^ Eurasian Dotterel (Eudromias morinellus). HBW Alive
  252. ^ Eudromias morinellus[nefuncțională]. IUCN
  253. ^ Ploier auriu Pluvialis apricaria Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  254. ^ Eurasian Golden Plover (Pluvialis apricaria). HBW Alive
  255. ^ Pluvialis apricaria[nefuncțională]. IUCN
  256. ^ Ploier argintiu Pluvialis squatarola Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  257. ^ Grey Plover (Pluvialis squatarola). HBW Alive
  258. ^ Pluvialis squatarola[nefuncțională]. IUCN
  259. ^ Ploier auriu din Pacific Pluvialis fulva Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  260. ^ Pacific Golden Plover (Pluvialis fulva). HBW Alive
  261. ^ Pluvialis fulva[nefuncțională]. IUCN
  262. ^ Nagâț Vanellus vanellus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  263. ^ Northern Lapwing (Vanellus vanellus). HBW Alive
  264. ^ Vanellus vanellus[nefuncțională]. IUCN
  265. ^ Nagâț cu coadă albă Vanellus leucurus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  266. ^ White-tailed Lapwing (Vanellus leucurus). HBW Alive
  267. ^ Vanellus leucurus[nefuncțională]. IUCN
  268. ^ Nagâț de stepă Vanellus gregarius Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  269. ^ Sociable Lapwing (Vanellus gregarius). HBW Alive
  270. ^ Vanellus gregarius[nefuncțională]. IUCN
  271. ^ Nagâț sudic Vanellus spinosus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  272. ^ Spur-winged Lapwing (Vanellus spinosus). HBW Alive
  273. ^ Vanellus spinosus[nefuncțională]. IUCN
  274. ^ Ciovlică negrie Glareola nordmanni Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  275. ^ Black-winged Pratincole (Glareola nordmanni). HBW Alive
  276. ^ Glareola nordmanni Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  277. ^ Ciovlică ruginie Glareola pratincola Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  278. ^ Collared Pratincole (Glareola pratincola). HBW Alive
  279. ^ Glareola pratincola[nefuncțională]. IUCN
  280. ^ Lup de mare Stercorarius pomarinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  281. ^ Pomarine Jaeger (Stercorarius pomarinus). HBW Alive
  282. ^ Mirela Sabina Ridiche. Rarități avifaunistice consemnate în Oltenia. Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii și comunicări. Științele Naturii. Vol. XXI / 2005
  283. ^ a b c d e f Aurel Papadopol, Matei Tălpeanu. Catalogue de la collections ornithologiques provenant de Roumanie conservées au Muséum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" de Bucharest II. Charadriiformes - Passeriformes. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa», vol. 29: 213-316 (1987)[nefuncțională]
  284. ^ Stercorarius pomarinus[nefuncțională]. IUCN
  285. ^ Lup de mare mic Stercorarius parasiticus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  286. ^ Arctic Jaeger (Stercorarius parasiticus). HBW Alive
  287. ^ a b Angela Petrescu, Gabriel Chișamera, Ana-Maria Petrescu. Synthesis of ornithological observations from lacustrine and forest complex Comana (1890-2008) (Romania). Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa», vol. 52: 479 - 495 (Oct. 2009)[nefuncțională]
  288. ^ J. B. Kiss Cîteva specii de păsări mai rare observate în timpul verii anului 1978. Delta Dunării, 1982, 2: 99-108
  289. ^ Stercorarius parasiticus[nefuncțională]. IUCN
  290. ^ Lup de mare codat Stercorarius longicaudus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  291. ^ Long-tailed Jaeger (Stercorarius longicaudus). HBW Alive
  292. ^ Stercorarius longicaudus[nefuncțională]. IUCN
  293. ^ Great Skua (Catharacta skua). HBW Alive
  294. ^ A. Gombos 1971. Păsări rare din județul Mureș. Stud. Comun., Muz. Ști. nat. Bacău: 317-323.
  295. ^ Catharacta skua[nefuncțională]. IUCN
  296. ^ Pietruș Arenaria interpres Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  297. ^ Ruddy Turnstone (Arenaria interpres). HBW Alive
  298. ^ Arenaria interpres Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  299. ^ Nisipar Calidris alba Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  300. ^ Sanderling (Calidris alba). HBW Alive
  301. ^ Calidris alba[nefuncțională]. IUCN
  302. ^ Prundaș de nămol Calidris falcinellus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  303. ^ Broad-billed Sandpiper (Calidris falcinellus). HBW Alive
  304. ^ Calidris falcinellus[nefuncțională]. IUCN
  305. ^ Bătăuș Calidris pugnax Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  306. ^ Ruff (Calidris pugnax). HBW Alive
  307. ^ Calidris pugnax[nefuncțională]. IUCN
  308. ^ Fugaci de țărm Calidris alpina Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  309. ^ Dunlin (Calidris alpina). HBW Alive
  310. ^ Calidris alpina[nefuncțională]. IUCN
  311. ^ Fugaci mare Calidris canutus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  312. ^ Red Knot (Calidris canutus). HBW Alive
  313. ^ Calidris canutus[nefuncțională]. IUCN
  314. ^ Fugaci roșcat Calidris ferruginea Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  315. ^ Curlew Sandpiper (Calidris ferruginea). HBW Alive
  316. ^ Calidris ferruginea[nefuncțională]. IUCN
  317. ^ Fugaci pătat Calidris melanotos Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  318. ^ Pectoral Sandpiper (Calidris melanotos). HBW Alive
  319. ^ a b c d e f g h Laurențiu Petrencu, Constantin Ion, Emanuel Baltag. The Distribution of Wader Birds in Eastern Romania. Analele Științifice ale Universității „Al. I. Cuza” Iași, s. Biologie animală, Tom LVII, 2011
  320. ^ Calidris melanotos[nefuncțională]. IUCN
  321. ^ Fugaci mic Calidris minuta Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  322. ^ Little Stint (Calidris minuta) HBW Alive
  323. ^ Calidris minuta[nefuncțională]. IUCN
  324. ^ Fluierar cu piept gălbui Calidris subruficollis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  325. ^ Buff-breasted Sandpiper (Calidris subruficollis). HBW Alive
  326. ^ Calidris subruficollis[nefuncțională]. IUCN
  327. ^ Fugaci pitic Calidris temminckii Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  328. ^ Temminck’s Stint (Calidris temminckii). HBW Alive
  329. ^ Calidris temminckii[nefuncțională]. IUCN
  330. ^ Becațină comună Gallinago gallinago Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  331. ^ Common Snipe (Gallinago gallinago). HBW Alive
  332. ^ Gallinago gallinago[nefuncțională]. IUCN
  333. ^ Becațină mare Gallinago media Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  334. ^ Great Snipe (Gallinago media). HBW Alive
  335. ^ Gallinago media[nefuncțională]. IUCN
  336. ^ Becațină mică Lymnocryptes minimus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  337. ^ Jack Snipe (Lymnocryptes minimus). HBW Alive
  338. ^ Lymnocryptes minimus[nefuncțională]. IUCN
  339. ^ Long-billed Dowitcher (Limnodromus scolopaceus). HBW Alive
  340. ^ Limnodromus scolopaceus[nefuncțională]. IUCN
  341. ^ Short-billed Dowitcher (Limnodromus griseus). HBW
  342. ^ Limnodromus griseus. IUCN
  343. ^ Sitar de pădure Scolopax rusticola Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  344. ^ Eurasian Woodcock (Scolopax rusticola). HBW Alive
  345. ^ Scolopax rusticola[nefuncțională]. IUCN
  346. ^ Sitar de mal nordic Limosa lapponica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  347. ^ Bar-tailed Godwit (Limosa lapponica). HBW Alive
  348. ^ Limosa lapponica[nefuncțională]. IUCN
  349. ^ Sitar de mal Limosa limosa Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  350. ^ Black-tailed Godwit (Limosa limosa). HBW Alive
  351. ^ Limosa limosa[nefuncțională]. IUCN
  352. ^ Culic mare Numenius arquata Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  353. ^ Eurasian Curlew (Numenius arquata). HBW Alive
  354. ^ Numenius arquata[nefuncțională]. IUCN
  355. ^ Culic mic Numenius phaeopus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  356. ^ Whimbrel (Numenius phaeopus). HBW Alive
  357. ^ Numenius phaeopus[nefuncțională]. IUCN
  358. ^ Slender-billed Curlew (Numenius tenuirostris). HBW Alive
  359. ^ Numenius tenuirostris[nefuncțională]. IUCN
  360. ^ Fluierar negru Tringa erythropus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  361. ^ Spotted Redshank (Tringa erythropus). HBW Alive
  362. ^ Tringa erythropus[nefuncțională]. IUCN
  363. ^ Fluierar de mlaștină Tringa glareola Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  364. ^ Wood Sandpiper (Tringa glareola). HBW Alive
  365. ^ Tringa glareola[nefuncțională]. IUCN
  366. ^ Fluierar cu picioare verzi Tringa nebularia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  367. ^ Common Greenshank (Tringa nebularia). HBW Alive
  368. ^ Tringa nebularia[nefuncțională]. IUCN
  369. ^ Fluierar de zăvoi Tringa ochropus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  370. ^ Green Sandpiper (Tringa ochropus). HBW Alive
  371. ^ Tringa ochropus[nefuncțională]. IUCN
  372. ^ Fluierar de lac Tringa stagnatilis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  373. ^ Marsh Sandpiper (Tringa stagnatilis). HBW Alive
  374. ^ Tringa stagnatilis[nefuncțională]. IUCN
  375. ^ Fluierar cu picioare roșii Tringa totanus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  376. ^ Common Redshank (Tringa totanus). HBW Alive
  377. ^ Tringa totanus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  378. ^ Greater Yellowlegs (Tringa melanoleuca). HBW
  379. ^ Tringa melanoleuca. IUCN
  380. ^ Fluierar sur Xenus cinereus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  381. ^ Terek Sandpiper (Xenus cinereus). HBW Alive
  382. ^ Xenus cinereus[nefuncțională]. IUCN
  383. ^ Fluierar de munte Actitis hypoleucos Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  384. ^ Common Sandpiper (Actitis hypoleucos). HBW Alive
  385. ^ Actitis hypoleucos[nefuncțională]. IUCN
  386. ^ Notatiță cu cioc lat Phalaropus fulicarius Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  387. ^ Red Phalarope (Phalaropus fulicarius). HBW Alive
  388. ^ Phalaropus fulicarius[nefuncțională]. IUCN
  389. ^ Notatiță Phalaropus lobatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  390. ^ Red-necked Phalarope (Phalaropus lobatus). HBW Alive
  391. ^ Phalaropus lobatus[nefuncțională]. IUCN
  392. ^ Notatiță americană Phalaropus tricolor Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  393. ^ Wilson’s Phalarope (Steganopus tricolor). HBW Alive
  394. ^ Steganopus tricolor[nefuncțională]. IUCN
  395. ^ Scoicar Haematopus ostralegus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  396. ^ Eurasian Oystercatcher (Haematopus ostralegus). HBW Alive
  397. ^ Haematopus ostralegus[nefuncțională]. IUCN
  398. ^ Piciorong Himantopus himantopus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  399. ^ Black-winged Stilt (Himantopus himantopus). HBW Alive
  400. ^ Himantopus himantopus[nefuncțională]. IUCN
  401. ^ Ciocîntors Recurvirostra avosetta Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  402. ^ Pied Avocet (Recurvirostra avosetta). HBW Alive
  403. ^ Recurvirostra avosetta[nefuncțională]. IUCN
  404. ^ Pescăruș mic Larus minutus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  405. ^ Little Gull (Hydrocoloeus minutus). HBW Alive
  406. ^ a b c d Matei Tălpeanu, Maria Paspaleva. Aripi deasupra Deltei. Editura Științifică, București, 1973
  407. ^ Hydrocoloeus minutus[nefuncțională]. IUCN
  408. ^ Pescăruș argintiu Larus argentatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  409. ^ European Herring Gull (Larus argentatus). HBW Alive
  410. ^ Ion Constantin, Baltag Emanuel, Sfîcă Lucian, Fasolă Lucian. A New Survey of the Birds of Moldova Region (Romania). International Journal of Osteoarchaeology, 2014, 24(3), 306-318.
  411. ^ Larus argentatus[nefuncțională]. IUCN
  412. ^ Pescăruș pontic Larus cachinnans Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  413. ^ Caspian Gull (Larus cachinnans). HBW Alive
  414. ^ Larus cachinnans[nefuncțională]. IUCN
  415. ^ Pescăruș sur Larus canus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  416. ^ Mew Gull (Larus canus). HBW Alive
  417. ^ Larus canus[nefuncțională]. IUCN
  418. ^ Ring-billed Gull Larus delawarensis. eBird
  419. ^ Un american la București. SOR
  420. ^ Larus delawarensis . Rombird
  421. ^ Ring-billed Gull Larus delawarensis. IUCN
  422. ^ Pescăruș negricios Larus fuscus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  423. ^ a b Lesser Black-backed Gull (Larus fuscus). HBW Alive
  424. ^ a b Larus fuscus. IUCN[nefuncțională]
  425. ^ Pescăruș rozalb Larus genei Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  426. ^ Slender-billed Gull (Larus genei). HBW Alive
  427. ^ Larus genei[nefuncțională]. IUCN
  428. ^ Pescăruș cu aripi albe Larus glaucoides Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  429. ^ Iceland Gull (Larus glaucoides). HBW Alive
  430. ^ J. B. Kiss. Larus glaucoides, o nouă pasăre în România. Revista Muz., 1970, 7, 5 : 429.
  431. ^ Larus glaucoides[nefuncțională]. IUCN
  432. ^ Pescăruș de ghețuri Larus hyperboreus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  433. ^ Glaucous Gull (Larus hyperboreus). HBW Alive
  434. ^ Larus hyperboreus[nefuncțională]. IUCN
  435. ^ Pescăruș asiatic Larus ichthyaetus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  436. ^ Pallas's Gull (Larus ichthyaetus). HBW Alive
  437. ^ Kiss J. B., Alexe V., Marinov M., Sándor A. (2009). Date privind situația pescărușului asiatic (Larus ichthyaetus Pall. 1773) în România și cuibăritul său în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Despre Păsări 2: 18-19.
  438. ^ „Botond J. Kiss, Vasile Alexe, Alexandru C. Doroșencu, Tănase Ceico, Nimrod B. Kiss, Mihai E. Marinov. Recent data on the Danube Delta (Romania) avifauna from the 2014 and 2015 summer seasons. Acrocephalus 37 (168/169): 85–92, 2016” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  439. ^ Larus ichthyaetus[nefuncțională]. IUCN
  440. ^ Pescăruș negru Larus marinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  441. ^ Great Black-backed Gull (Larus marinus). HBW Alive
  442. ^ Larus marinus[nefuncțională]. IUCN
  443. ^ Pescăruș cu cap negru Larus melanocephalus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  444. ^ Mediterranean Gull (Larus melanocephalus). HBW Alive
  445. ^ Larus melanocephalus[nefuncțională]. IUCN
  446. ^ Pescăruș cu picioare galbene. Larus michahellis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  447. ^ Yellow-legged Gull (Larus michahellis). HBW Alive
  448. ^ Larus michahellis[nefuncțională]. IUCN
  449. ^ Pescărușul lui Franklin Larus pipixcan Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  450. ^ Franklin’s Gull (Larus pipixcan). HBW Alive
  451. ^ Mihaela Bobaru. Oltul, averea unei regiuni vitregite. Indiscret în Oltenia. Anul XII, nr. 589, 29 martie - 4 aprilie 2017
  452. ^ „Specie noua in fauna Romaniei. Un pescarus american in Oltenia. Societatea Ornitologică Română (SOR)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  453. ^ Larus pipixcan[nefuncțională]. IUCN
  454. ^ Pescăruș râzător Chroicocephalus ridibundus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  455. ^ Black-headed Gull (Larus ridibundus). HBW Alive
  456. ^ Larus ridibundus[nefuncțională]. IUCN
  457. ^ Audouin's Gull (Ichthyaetus audouinii). HBW
  458. ^ Larus audouinii. IUCN
  459. ^ Pescăruș cu trei degete Rissa tridactyla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  460. ^ Black-legged Kittiwake (Rissa tridactyla). HBW Alive
  461. ^ Rissa tridactyla[nefuncțională]. IUCN
  462. ^ Pescăruș cu coadă scobită Xema sabini Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  463. ^ Sabine's Gull (Xema sabini). HBW Alive
  464. ^ Xema sabini[nefuncțională]. IUCN
  465. ^ Ivory Gull (Pagophila eburnea). HBW
  466. ^ Pagophila eburnea. IUCN
  467. ^ Chirighiță cu obraz alb Chlidonias hybrida Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  468. ^ Whiskered Tern (Chlidonias hybrida). HBW Alive
  469. ^ Chlidonias hybrida[nefuncțională]. IUCN
  470. ^ Chirighiță cu aripi albe Chlidonias leucopterus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  471. ^ White-winged Tern (Chlidonias leucopterus). HBW Alive
  472. ^ Chlidonias leucopterus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  473. ^ Chirighiță neagră Chlidonias niger Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  474. ^ Black Tern (Chlidonias niger). HBW Alive
  475. ^ Chlidonias niger[nefuncțională]. IUCN
  476. ^ Pescăriță râzătoare Gelochelidon nilotica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  477. ^ Common Gull-billed Tern (Gelochelidon nilotica). HBW Alive
  478. ^ Gelochelidon nilotica Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  479. ^ Pescăriță mare Hydroprogne caspia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  480. ^ Caspian Tern (Hydroprogne caspia). HBW Alive
  481. ^ Hydroprogne caspia Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  482. ^ Chiră de baltă Sterna hirundo Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  483. ^ Common Tern (Sterna hirundo). HBW Alive
  484. ^ Sterna hirundo[nefuncțională]. IUCN
  485. ^ Chiră polară Sterna paradisaea Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  486. ^ Arctic Tern (Sterna paradisaea). HBW Alive
  487. ^ Sterna paradisaea[nefuncțională]. IUCN
  488. ^ Chiră mică Sternula albifrons Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  489. ^ Little Tern (Sternula albifrons). HBW Alive
  490. ^ Sternula albifrons[nefuncțională]. IUCN
  491. ^ Chiră de mare Thalasseus sandvicensis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  492. ^ Sandwich Tern (Thalasseus sandvicensis). HBW Alive
  493. ^ Thalasseus sandvicensis Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  494. ^ Alcă pitică asiatică Brachyramphus perdix Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  495. ^ Long-billed Murrelet (Brachyramphus perdix). HBW Alive
  496. ^ Brachyramphus perdix – specie noua pentru avifauna României. Milvus Group”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  497. ^ Brachyramphus perdix[nefuncțională]. IUCN
  498. ^ Common Murre (Uria aalge). HBW Alive
  499. ^ I. Cătuneanu. Uria, un gen nou pentru avifauna României. Vîn. Pesc. Sp., 1972, 24, 8: 20-21.
  500. ^ Uria aalge[nefuncțională]. IUCN
  501. ^ Cufundar mic Gavia stellata Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  502. ^ Red-throated Loon (Gavia stellata). HBW Alive
  503. ^ Gavia stellata[nefuncțională]. IUCN
  504. ^ Cufundar polar Gavia arctica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  505. ^ Arctic Loon (Gavia arctica). HBW Alive
  506. ^ Gavia arctica[nefuncțională]. IUCN
  507. ^ Cufundar mare Gavia immer Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  508. ^ Common Loon (Gavia immer). HBW Alive
  509. ^ Kiss J.B. (1977). "Le Plongeon Imbrin - Gavia immer (Brun. 1764) - á nouveau signalé en Roumanie." Trav. du Mus. d' Hist. Nat. "Gr. Antipa". 18 : 405 – 406.
  510. ^ Gavia immer[nefuncțională]. IUCN
  511. ^ Yellow-billed Loon (Gavia adamsii)
  512. ^ Specie arctica descoperita in judetul Olt. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  513. ^ Gavia adamsii[nefuncțională]. IUCN
  514. ^ Ielcovan estic Puffinus yelkouan Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  515. ^ Yelkouan Shearwater (Puffinus yelkouan). HBW Alive
  516. ^ Observație uluitoare: 7500 de ielcovani în apele Marii Negre Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  517. ^ Puffinus yelkouan[nefuncțională]. IUCN
  518. ^ European Storm-petrel (Hydrobates pelagicus). HBW Alive
  519. ^ Hydrobates pelagicus[nefuncțională]. IUCN
  520. ^ Barză neagră Ciconia nigra Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  521. ^ Black Stork (Ciconia nigra). HBW Alive
  522. ^ Ciconia nigra Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  523. ^ Barză albă Ciconia ciconia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  524. ^ White Stork (Ciconia ciconia). HBW Alive
  525. ^ Ciconia ciconia Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  526. ^ Pelican comun Pelecanus onocrotalus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  527. ^ Great White Pelican (Pelecanus onocrotalus). HBW Alive
  528. ^ Pelecanus onocrotalus[nefuncțională]. IUCN
  529. ^ Pelican creț Pelecanus crispus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  530. ^ Dalmatian Pelican (Pelecanus crispus). HBW Alive
  531. ^ Pelecanus crispus[nefuncțională]. IUCN
  532. ^ Stârc de cireadă Bubulcus ibis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  533. ^ Cattle Egret (Bubulcus ibis). HBW Alive
  534. ^ Bubulcus ibis[nefuncțională]. IUCN
  535. ^ Stârc cenușiu Ardea cinerea Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  536. ^ Grey Heron (Ardea cinerea). HBW Alive
  537. ^ Ardea cinerea[nefuncțională]. IUCN
  538. ^ Stârc roșu Ardea purpurea Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  539. ^ Purple Heron (Ardea purpurea). HBW Alive
  540. ^ Ardea purpurea[nefuncțională]. IUCN
  541. ^ Stârc galben Ardeola ralloides Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  542. ^ Squacco Heron (Ardeola ralloides). HBW Alive
  543. ^ Ardeola ralloides[nefuncțională]. IUCN
  544. ^ Egretă mare Ardea alba Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  545. ^ Great White Egret (Ardea alba). HBW Alive
  546. ^ Ardea alba[nefuncțională]. IUCN
  547. ^ Egretă mică Egretta garzetta Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  548. ^ Little Egret (Egretta garzetta). HBW Alive
  549. ^ Egretta garzetta[nefuncțională]. IUCN
  550. ^ Buhai de baltă Botaurus stellaris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  551. ^ Eurasian Bittern (Botaurus stellaris). HBW Alive
  552. ^ Botaurus stellaris[nefuncțională]. IUCN
  553. ^ Stârc pitic Ixobrychus minutus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  554. ^ Common Little Bittern (Ixobrychus minutus). HBW Alive
  555. ^ Ixobrychus minutus[nefuncțională]. IUCN
  556. ^ Stârc de noapte Nycticorax nycticorax Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  557. ^ Black-crowned Night-heron (Nycticorax nycticorax). HBW Alive
  558. ^ Nycticorax nycticorax[nefuncțională]. IUCN
  559. ^ Țigănuș Plegadis falcinellus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  560. ^ Glossy Ibis (Plegadis falcinellus). HBW Alive
  561. ^ Plegadis falcinellus[nefuncțională]. IUCN
  562. ^ Lopătar Platalea leucorodia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  563. ^ Eurasian Spoonbill (Platalea leucorodia). HBW Alive
  564. ^ Platalea leucorodia[nefuncțională]. IUCN
  565. ^ Cormoran mare Phalacrocorax carbo Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  566. ^ Great Cormorant (Phalacrocorax carbo). HBW Alive
  567. ^ Phalacrocorax carbo[nefuncțională]. IUCN
  568. ^ Cormoran mic Microcarbo pygmeus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  569. ^ Pygmy Cormorant (Microcarbo pygmaeus). HBW Alive
  570. ^ Microcarbo pygmaeus[nefuncțională]. IUCN
  571. ^ Cormoran moțat Phalacrocorax aristotelis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  572. ^ European Shag (Phalacrocorax aristotelis). HBW Alive
  573. ^ Cormoranul moțat cuibărește, în premieră, în România. Societatea Ornitologică Română[nefuncțională]
  574. ^ Phalacrocorax aristotelis[nefuncțională]. IUCN
  575. ^ Flaming Phoenicopterus roseus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  576. ^ Greater Flamingo (Phoenicopterus roseus). HBW Alive
  577. ^ Phoenicopterus roseus[nefuncțională]. IUCN
  578. ^ Corcodel de iarnă Podiceps auritus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  579. ^ Horned Grebe (Podiceps auritus). HBW Alive
  580. ^ Podiceps auritus[nefuncțională]. IUCN
  581. ^ Corcodel mare Podiceps cristatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  582. ^ Great Crested Grebe (Podiceps cristatus). HBW Alive
  583. ^ Podiceps cristatus[nefuncțională]. IUCN
  584. ^ Corcodel cu gât roșu Podiceps grisegena Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  585. ^ Red-necked Grebe (Podiceps grisegena). HBW Alive
  586. ^ Podiceps grisegena[nefuncțională]. IUCN
  587. ^ Corcodel cu gât negru Podiceps nigricollis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  588. ^ Black-necked Grebe (Podiceps nigricollis). HBW Alive
  589. ^ Podiceps nigricollis[nefuncțională]. IUCN
  590. ^ Corcodel mic Tachybaptus ruficollis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  591. ^ Little Grebe (Tachybaptus ruficollis). HBW Alive
  592. ^ Tachybaptus ruficollis[nefuncțională]. IUCN
  593. ^ Vânturelul de Amur Falco amurensis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  594. ^ Amur Falcon (Falco amurensis). HBW Alive
  595. ^ Vânturelul de Amur (Falco amurensis). Ornitodata[nefuncțională]. SOR
  596. ^ Falco amurensis[nefuncțională]. IUCN
  597. ^ Lanner Falcon (Falco biarmicus). HBW Alive
  598. ^ Vânturelul de Amur Falco amurensis. Ornitodata. SOR
  599. ^ Falco biarmicus[nefuncțională]. IUCN
  600. ^ Șoim dunărean Falco cherrug Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  601. ^ Saker Falcon (Falco cherrug). HBW Alive
  602. ^ Falco cherrug Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  603. ^ Șoim de iarnă Falco columbarius Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  604. ^ Merlin (Falco columbarius). HBW Alive
  605. ^ Falco columbarius[nefuncțională]. IUCN
  606. ^ Șoim mediteranean Falco eleonorae Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  607. ^ Eleonora's Falcon (Falco eleonorae). HBW Alive
  608. ^ Falco eleonorae Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  609. ^ Vânturel sau vinderel mic Falco naumanni Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  610. ^ Lesser Kestrel (Falco naumanni). HBW Alive
  611. ^ Falco naumanni[nefuncțională]. IUCN
  612. ^ Șoim călător Falco peregrinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  613. ^ Peregrine Falcon (Falco peregrinus). HBW Alive
  614. ^ Aurel Papadopol. Contribution à la connaissance de l'espèce Falco peregrinus Tunstall et de la sous-espèce Falco peregrinus brookei Sharpe, en Roumanie (I). Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa», vol. 22 (1): 319-328 (1980)[nefuncțională]
  615. ^ Falco peregrinus[nefuncțională]. IUCN
  616. ^ Șoimul rândunelelor Falco subbuteo Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  617. ^ Eurasian Hobby (Falco subbuteo). HBW Alive
  618. ^ Falco subbuteo Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  619. ^ Vânturel roșu Falco tinnunculus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  620. ^ Common Kestrel (Falco tinnunculus). HBW Alive
  621. ^ Falco tinnunculus[nefuncțională]. IUCN
  622. ^ Vânturel de seară Falco vespertinus[nefuncțională]. SOR
  623. ^ Red-footed Falcon (Falco vespertinus). HBW Alive
  624. ^ Falco vespertinus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  625. ^ Gyrfalcon (Falco rusticolus). HBW
  626. ^ Falco rusticolus. IUCN
  627. ^ Uligan pescar Pandion haliaetus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  628. ^ Osprey (Pandion haliaetus). HBW Alive
  629. ^ Pandion haliaetus[nefuncțională]. IUCN
  630. ^ Codalb Haliaeetus albicilla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  631. ^ White-tailed Sea-eagle (Haliaeetus albicilla). HBW Alive
  632. ^ Haliaeetus albicilla[nefuncțională]. IUCN
  633. ^ Vultur negru Aegypius monachus[nefuncțională]. SOR
  634. ^ Cinereous Vulture (Aegypius monachus). HBW Alive
  635. ^ SOR. 3 vulturi negri pe meleaguri românești. 17 aprilie 2020
  636. ^ Aegypius monachus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  637. ^ Vultur sur Gyps fulvus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  638. ^ Griffon Vulture (Gyps fulvus). HBW Alive
  639. ^ Gyps fulvus[nefuncțională]. IUCN
  640. ^ Hoitar Neophron percnopterus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  641. ^ Egyptian Vulture (Neophron percnopterus). HBW Alive
  642. ^ Neophron percnopterus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  643. ^ Zăgan Gypaetus barbatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  644. ^ Bearded Vulture (Gypaetus barbatus). HBW Alive
  645. ^ Zăgan (Gypaetus barbatus). Ornitodata. SOR
  646. ^ Gypaetus barbatus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  647. ^ Acvilă țipătoare mică Aquila pomarina Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  648. ^ Lesser Spotted Eagle (Clanga pomarina). HBW Alive
  649. ^ Clanga pomarina[nefuncțională]. IUCN
  650. ^ Acvilă țipătoare mare Aquila clanga Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  651. ^ Greater Spotted Eagle (Clanga clanga). HBW Alive
  652. ^ Clanga clanga[nefuncțională]. IUCN
  653. ^ Acvilă de munte Aquila chrysaetos Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  654. ^ Golden Eagle (Aquila chrysaetos). HBW Alive
  655. ^ Aquila chrysaetos[nefuncțională]. IUCN
  656. ^ Acvilă de câmp Aquila heliaca Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  657. ^ Eastern Imperial Eagle (Aquila heliaca). HBW Alive
  658. ^ Aquila heliaca[nefuncțională]. IUCN
  659. ^ Acvilă de stepă Aquila nipalensis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  660. ^ Steppe Eagle (Aquila nipalensis). HBW Alive
  661. ^ Acvilă de stepă Aquila nipalensis Ornitodata. SOR
  662. ^ Aquila nipalensis[nefuncțională]. IUCN
  663. ^ Acvilă porumbacă Aquila fasciata Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  664. ^ Bonelli's Eagle (Aquila fasciata). HBW Alive
  665. ^ Aquila fasciata[nefuncțională]. IUCN
  666. ^ Acvilă mică Aquila pennata Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  667. ^ Booted Eagle (Hieraaetus pennatus). HBW Alive
  668. ^ Hieraaetus pennatus[nefuncțională]. IUCN
  669. ^ Șerpar Circaetus gallicus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  670. ^ Short-toed Snake-eagle (Circaetus gallicus). HBW Alive
  671. ^ Circaetus gallicus[nefuncțională]. IUCN
  672. ^ Gaie neagră Milvus migrans Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  673. ^ Black Kite (Milvus migrans). HBW Alive
  674. ^ Milvus migrans[nefuncțională]. IUCN
  675. ^ Gaie roșie Milvus milvus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  676. ^ Red Kite (Milvus milvus). HBW Alive
  677. ^ Milvus milvus[nefuncțională]. IUCN
  678. ^ Black-winged Kite (Elanus caeruleus). HBW Alive
  679. ^ Gaie cenușie / Elanus caeruleus. Rombird
  680. ^ Marinov, M., Doroșencu, A.C., Alexe, V., Bolboacă, L.E., Ene, L. and Kiss J, B. Bird species of the Danube Delta Biosphere Reserve (Romania) - First checklist. Scientific Annals of the Danube Delta Institute, vol. 28, 2023
  681. ^ Elanus caeruleus[nefuncțională]. IUCN
  682. ^ Erete de stuf Circus aeruginosus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  683. ^ Western Marsh-harrier (Circus aeruginosus). HBW Alive
  684. ^ Circus aeruginosus[nefuncțională]. IUCN
  685. ^ Erete vânăt Circus cyaneus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  686. ^ Hen Harrier (Circus cyaneus). HBW Alive
  687. ^ Circus cyaneus[nefuncțională]. IUCN
  688. ^ Erete sur. Circus pygargus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  689. ^ Montagu's Harrier (Circus pygargus). HBW Alive
  690. ^ Circus pygargus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  691. ^ Erete alb Circus macrourus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  692. ^ Pallid Harrier (Circus macrourus). HBW Alive
  693. ^ Circus macrourus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  694. ^ Șorecar mare Buteo rufinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  695. ^ Long-legged Buzzard (Buteo rufinus). HBW Alive
  696. ^ Buteo rufinus[nefuncțională]. IUCN
  697. ^ Șorecar comun Buteo buteo Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  698. ^ Eurasian Buzzard (Buteo buteo). HBW Alive
  699. ^ Buteo buteo Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  700. ^ Șorecar încălțat Buteo lagopus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  701. ^ Rough-legged Buzzard (Buteo lagopus). HBW Alive
  702. ^ Buteo lagopus[nefuncțională]. IUCN
  703. ^ Upland Buzzard (Buteo hemilasius). HBW Alive
  704. ^ Buteo hemilasius[nefuncțională]. IUCN
  705. ^ Viespar Pernis apivorus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  706. ^ European Honey-buzzard (Pernis apivorus). HBW Alive
  707. ^ Pernis apivorus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  708. ^ Uliu păsărar Accipiter nisus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  709. ^ Eurasian Sparrowhawk (Accipiter nisus). HBW Alive
  710. ^ Accipiter nisus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  711. ^ Uliu porumbar Accipiter gentilis[nefuncțională]. SOR
  712. ^ Northern Goshawk (Accipiter gentilis). HBW Alive
  713. ^ a b Dionisie Linția. Păsările din R. P. R. Vol. al II-lea. Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1954
  714. ^ Accipiter gentilis[nefuncțională]. IUCN
  715. ^ Uliu cu picioare scurte Accipiter brevipes Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  716. ^ Levant Sparrowhawk (Accipiter brevipes). HBW Alive
  717. ^ Accipiter brevipes[nefuncțională]. IUCN
  718. ^ „Ciuf de câmp Asio flammeus. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  719. ^ Short-eared Owl (Asio flammeus). HBW Alive.
  720. ^ Asio flammeus[nefuncțională]. IUCN
  721. ^ „Ciuf de pădure Asio otus. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  722. ^ Northern Long-eared Owl (Asio otus). HBW Alive.
  723. ^ Asio otus[nefuncțională]. IUCN
  724. ^ Minuniță Aegolius funereus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  725. ^ Boreal Owl (Aegolius funereus). HBW Alive
  726. ^ Aegolius funereus[nefuncțională]. IUCN
  727. ^ „Cucuvea Athene noctua. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  728. ^ Little Owl (Athene noctua). HBW Alive.
  729. ^ Athene noctua[nefuncțională]. IUCN
  730. ^ Ciuvică Glaucidium passerinum Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  731. ^ Eurasian Pygmy-owl (Glaucidium passerinum). HBW Alive
  732. ^ Glaucidium passerinum[nefuncțională]. IUCN
  733. ^ Ciuhurez Surnia ulula Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  734. ^ Northern Hawk-owl (Surnia ulula). HBW Alive
  735. ^ Surnia ulula[nefuncțională]. IUCN
  736. ^ „Buhă Bubo bubo. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  737. ^ Eurasian Eagle-owl (Bubo bubo). HBW Alive.
  738. ^ Friedhelm Weick. Owls (Strigiformes). Annotated and Illustrated Checklist. Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 2006
  739. ^ Pașcovschi S., Manolache L. În problema poziției sistematice a bufniței (Bubo bubo L.) din România. Studii și Comunicări, Muzeul de Științele Naturii Bacău, nr. 3, 1970: 245-250
  740. ^ Bubo bubo[nefuncțională]. IUCN
  741. ^ Snowy Owl (Bubo scandiacus). HBW Alive
  742. ^ Liviu Răzvan Pripon. The Ornithological Collection of Natural History Museum from Sibiu (A Historical Review). Brukenthal. Acta Musei, X. 3, 2015
  743. ^ Bubo scandiacus[nefuncțională]. IUCN
  744. ^ „Ciuș Otus scops. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  745. ^ Eurasian Scops-owl (Otus scops). HBW Alive.
  746. ^ Otus scops[nefuncțională]. IUCN
  747. ^ „Huhurez mic Strix aluco. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  748. ^ Tawny Owl (Strix aluco). HBW Alive.
  749. ^ Strix aluco[nefuncțională]. IUCN
  750. ^ „Huhurez mare Strix uralensis. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  751. ^ Ural Owl (Strix uralensis). HBW Alive.
  752. ^ Uitz, Markus. Potential distribution of Ural Owl Strix uralensis macroura in Central and South-East Europe. Diss. uniwien, 2011.
  753. ^ „Lucian Eugen Bolboacă, Iulian Iordache; Constantin Ion. Factors related with the distribution of Ural Owl Strix uralensis macroura in Eastern Romania North-Western Journal of Zoology, 2016” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  754. ^ Strix uralensis[nefuncțională]. IUCN
  755. ^ „Strigă Tyto alba. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  756. ^ Common Barn-owl (Tyto alba). HBW Alive.
  757. ^ Tyto alba[nefuncțională]. IUCN
  758. ^ Cuc Cuculus canorus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  759. ^ Common Cuckoo (Cuculus canorus). HBW Alive
  760. ^ Cuculus canorus[nefuncțională]. IUCN
  761. ^ Cuc pestriț Clamator glandarius Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  762. ^ Great Spotted Cuckoo (Clamator glandarius). HBW Alive
  763. ^ Ion I. Cătuneanu. O specie noua în avifauna României. Carpații, anul X, No. 6, 15 iunie 1942
  764. ^ Cuc pestriț Clamator glandarius. Ornitodata. SOR
  765. ^ „O noua specie de cuc in Romania. SOR 10/05/2017”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  766. ^ Clamator glandarius[nefuncțională]. IUCN
  767. ^ Caprimulg Caprimulgus europaeus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  768. ^ European Nightjar (Caprimulgus europaeus). HBW Alive
  769. ^ Caprimulgus europaeus[nefuncțională]. IUCN
  770. ^ Pescăraș albastru Alcedo atthis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  771. ^ Common Kingfisher (Alcedo atthis). HBW Alive
  772. ^ Alcedo atthis[nefuncțională]. IUCN
  773. ^ Common Kingfisher (Alcedo atthis). HBW Alive
  774. ^ Ceryle rudis. IUCN
  775. ^ Prigorie Merops apiaster Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  776. ^ European Bee-eater (Merops apiaster). HBW Alive
  777. ^ Merops apiaster[nefuncțională]. IUCN
  778. ^ Dumbrăveancă. Coracias garrulus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  779. ^ European Roller (Coracias garrulus). HBW Alive
  780. ^ Coracias garrulus[nefuncțională]. IUCN
  781. ^ Pupăză Upupa epops Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  782. ^ Common Hoopoe (Upupa epops). HBW Alive
  783. ^ Upupa epops[nefuncțională]. IUCN
  784. ^ Capîntortură Jynx torquilla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  785. ^ Eurasian Wryneck (Jynx torquilla). HBW Alive
  786. ^ Jynx torquilla Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  787. ^ Ghionoaie sură Picus canus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  788. ^ Grey-faced Woodpecker (Picus canus). HBW Alive
  789. ^ Picus canus[nefuncțională]. IUCN
  790. ^ Ghionoaie verde Picus viridis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  791. ^ Eurasian Green Woodpecker (Picus viridis). HBW Alive
  792. ^ a b c d e f g h Aurel Papadopol. Contributions à la connaissance complexe des pics (Picidae) en Roumanie. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa” (1973)[nefuncțională]
  793. ^ Picus viridis[nefuncțională]. IUCN
  794. ^ Ciocănitoare pestriță mică Dendrocopos minor Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  795. ^ Lesser Spotted Woodpecker (Dryobates minor). HBW Alive
  796. ^ Dryobates minor[nefuncțională]. IUCN
  797. ^ Ciocănitoare pestriță mare Dendrocopos major Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  798. ^ Great Spotted Woodpecker (Dendrocopos major). HBW Alive
  799. ^ Dendrocopos major[nefuncțională]. IUCN
  800. ^ Ciocănitoare cu spate alb Dendrocopos leucotos Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  801. ^ White-backed Woodpecker (Dendrocopos leucotos). HBW Alive
  802. ^ Dendrocopos leucotos[nefuncțională]. IUCN
  803. ^ Ciocănitoare de grădină Dendrocopos syriacus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  804. ^ Syrian Woodpecker (Dendrocopos syriacus). HBW Alive
  805. ^ Dendrocopos syriacus[nefuncțională]. IUCN
  806. ^ Ciocănitoare neagră Dryocopus martius Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  807. ^ Black Woodpecker (Dryocopus martius). HBW Alive
  808. ^ Dryocopus martius[nefuncțională]. IUCN
  809. ^ Ciocănitoare de stejar Dendrocopos medius Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  810. ^ Middle Spotted Woodpecker (Leiopicus medius). HBW Alive
  811. ^ Leiopicus medius[nefuncțională]. IUCN
  812. ^ Ciocănitoare de munte Picoides tridactylus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  813. ^ Three-toed Woodpecker (Picoides tridactylus). HBW Alive
  814. ^ Picoides tridactylus[nefuncțională]. IUCN
  815. ^ Drepnea neagră Apus apus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  816. ^ Common Swift (Apus apus). HBW Alive
  817. ^ Apus apus[nefuncțională]. IUCN
  818. ^ Drepnea palidă Apus pallidus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  819. ^ Pallid Swift (Apus pallidus). HBW Alive
  820. ^ Drepnea palidă Apus pallidus Ornitodata. SOR
  821. ^ Apus pallidus[nefuncțională]. IUCN
  822. ^ Drepnea mare Tachymarptis melba Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  823. ^ Alpine Swift (Tachymarptis melba). HBW Alive
  824. ^ Tachymarptis melba[nefuncțională]. IUCN
  825. ^ Papagalul micul Alexander Psittacula krameri Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  826. ^ Rose-ringed Parakeet (Psittacula krameri). HBW Alive
  827. ^ Papagalul micul Alexander Psittacula krameri. Ornitodata. SOR
  828. ^ Psittacula krameri[nefuncțională]. IUCN
  829. ^ Papagalul marele Alexander Psittacula eupatria Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  830. ^ Alexandrine Parakeet (Psittacula eupatria). HBW Alive
  831. ^ Psittacula eupatria Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  832. ^ Ciocârlie de câmp Alauda arvensis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  833. ^ Eurasian Skylark (Alauda arvensis). HBW Alive
  834. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946
  835. ^ Alauda arvensis[nefuncțională]. IUCN
  836. ^ Ciocârlie cu aripi albe Melanocorypha leucoptera Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  837. ^ White-winged Lark (Alauda leucoptera). HBW Alive
  838. ^ Ciocârlie cu aripi albe Melanocorypha leucoptera Ornitodata. SOR
  839. ^ Alauda leucoptera[nefuncțională]. IUCN
  840. ^ Ciocârlie mică Calandrella rufescens Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  841. ^ Lesser Short-toed Lark (Alaudala rufescens). HBW Alive
  842. ^ Ciocârlie mică Calandrella rufescens. Ornitodata. SOR
  843. ^ Alaudala rufescens[nefuncțională]. IUCN
  844. ^ Ciocârlie de stol Calandrella brachydactyla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  845. ^ Greater Short-toed Lark (Calandrella brachydactyla). HBW Alive
  846. ^ Calandrella brachydactyla[nefuncțională]. IUCN
  847. ^ Ciocârlie de pădure Lullula arborea Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  848. ^ Woodlark (Lullula arborea). HBW Alive
  849. ^ Lullula arborea[nefuncțională]. IUCN
  850. ^ Ciocârlan Galerida cristata Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  851. ^ Crested Lark (Galerida cristata). HBW Alive
  852. ^ Galerida cristata[nefuncțională]. IUCN
  853. ^ Ciocârlie urecheată Eremophila alpestris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  854. ^ Horned Lark (Eremophila alpestris). HBW Alive
  855. ^ Eremophila alpestris[nefuncțională]. IUCN
  856. ^ Ciocârlie de bărăgan Melanocorypha calandra Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  857. ^ Calandra Lark (Melanocorypha calandra). HBW Alive
  858. ^ Melanocorypha calandra[nefuncțională]. IUCN
  859. ^ Black Lark (Melanocorypha yeltoniensis). HBW Alive
  860. ^ Melanocorypha yeltoniensis[nefuncțională]. IUCN
  861. ^ Bimaculated Lark (Melanocorypha bimaculata). HBW Alive
  862. ^ Melanocorypha bimaculata[nefuncțională]. IUCN
  863. ^ Rândunică Hirundo rustica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  864. ^ Barn Swallow (Hirundo rustica). HBW Alive
  865. ^ Hirundo rustica[nefuncțională]. IUCN
  866. ^ Rândunică roșcată Cecropis daurica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  867. ^ Red-rumped Swallow (Cecropis daurica). HBW Alive
  868. ^ Cecropis daurica Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  869. ^ Lăstun de casă Delichon urbica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  870. ^ Northern House Martin (Delichon urbicum). HBW Alive
  871. ^ Delichon urbicum[nefuncțională]. IUCN
  872. ^ Lăstun de mal Riparia riparia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  873. ^ Collared Sand Martin (Riparia riparia). HBW Alive
  874. ^ Riparia riparia[nefuncțională]. IUCN
  875. ^ Lăstun de stâncă Ptyonoprogne rupestris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  876. ^ Eurasian Crag Martin (Ptyonoprogne rupestris). HBW Alive
  877. ^ Ptyonoprogne rupestris[nefuncțională]. IUCN
  878. ^ Codobatură albă Motacilla alba Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  879. ^ White Wagtail (Motacilla alba). HBW Alive
  880. ^ Motacilla alba[nefuncțională]. IUCN
  881. ^ Codobatură de munte Motacilla cinerea Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  882. ^ Grey Wagtail (Motacilla cinerea). HBW Alive
  883. ^ Motacilla cinerea[nefuncțională]. IUCN
  884. ^ Codobatură cu cap galben Motacilla citreola Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  885. ^ Citrine Wagtail (Motacilla citreola). HBW Alive
  886. ^ Codobatură cu cap galben Motacilla citreola Ornitodata. SOR
  887. ^ Motacilla citreola[nefuncțională]. IUCN
  888. ^ Codobatură galbenă Motacilla flava Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  889. ^ Western Yellow Wagtail (Motacilla flava). HBW Alive
  890. ^ Motacilla flava[nefuncțională]. IUCN
  891. ^ Fâsă de câmp Anthus campestris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  892. ^ Tawny Pipit (Anthus campestris). HBW Alive
  893. ^ Anthus campestris Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  894. ^ Fâsă roșiatică Anthus cervinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  895. ^ Red-throated Pipit (Anthus cervinus). HBW Alive
  896. ^ Fâsă roșiatică Anthus cervinus. Ornitodata. SOR
  897. ^ Anthus cervinus[nefuncțională]. IUCN
  898. ^ Fâsă de luncă Anthus pratensis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  899. ^ Meadow Pipit (Anthus pratensis). HBW Alive
  900. ^ Anthus pratensis[nefuncțională]. IUCN
  901. ^ Fâsă de munte Anthus spinoletta Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  902. ^ Water Pipit (Anthus spinoletta). HBW Alive
  903. ^ Anthus spinoletta[nefuncțională]. IUCN
  904. ^ Fâsă de pădure Anthus trivialis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  905. ^ Tree Pipit (Anthus trivialis). HBW Alive
  906. ^ Anthus trivialis[nefuncțională]. IUCN
  907. ^ Richard's Pipit (Anthus richardi). HBW Alive
  908. ^ Anthus richardi[nefuncțională]. IUCN
  909. ^ Rock Pipit (Anthus petrosus). HBW Alive
  910. ^ Anthus petrosus[nefuncțională]. IUCN
  911. ^ Sfrâncioc cu cap roșu Lanius senator Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  912. ^ Woodchat Shrike (Lanius senator). HBW Alive
  913. ^ Lanius senator[nefuncțională]. IUCN
  914. ^ Sfrâncioc roșiatic Lanius collurio Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  915. ^ Red-backed Shrike (Lanius collurio). HBW Alive
  916. ^ Lanius collurio[nefuncțională]. IUCN
  917. ^ Sfrâncioc mare Lanius excubitor Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  918. ^ Great Grey Shrike (Lanius excubitor). HBW Alive
  919. ^ „M. Mătieș. Cercetări biometrice, morfologice și sistematice cu privire la populația de Lanius excubitor L. din Republica Socialistă România. Muzeul din Pitești. Studii și Comunicări. Istorie - Științele Naturii. 1968” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  920. ^ Lanius excubitor[nefuncțională]. IUCN
  921. ^ Sfrâncioc cu frunte neagră Lanius minor Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  922. ^ Lesser Grey Shrike (Lanius minor). HBW Alive
  923. ^ Lanius minor[nefuncțională]. IUCN
  924. ^ Masked Shrike (Lanius nubicus). HBW Alive
  925. ^ Specii cel puțin incerte. Rombird
  926. ^ Lanius nubicus Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  927. ^ Sfrâncioc asiatic Lanius isabellinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  928. ^ Isabelline Shrike (Lanius isabellinus). HBW Alive
  929. ^ a b Sándor D. Attila, Papp Tamás, Kelemen A. Márton, Sándor K. Attila. Specii noi pentru fauna României. Gazeta scatiilor, Numărul 11, 1997.
  930. ^ Lanius isabellinus[nefuncțională]. IUCN
  931. ^ Mătăsar Bombycilla garrulus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  932. ^ Bohemian Waxwing (Bombycilla garrulus). HBW Alive
  933. ^ Mătăsar Bombycilla garrulus Ornitodata. SOR
  934. ^ Bombycilla garrulus[nefuncțională]. IUCN
  935. ^ Pescărel negru Cinclus cinclus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  936. ^ White-throated Dipper (Cinclus cinclus). HBW Alive
  937. ^ Cinclus cinclus[nefuncțională]. IUCN
  938. ^ Ochiuboului Troglodytes troglodytes Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  939. ^ Northern Wren (Troglodytes troglodytes). HBW Alive
  940. ^ Troglodytes troglodytes[nefuncțională]. IUCN
  941. ^ Cocoșar Turdus pilaris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  942. ^ Fieldfare (Turdus pilaris). HBW Alive
  943. ^ Turdus pilaris[nefuncțională]. IUCN
  944. ^ Sturzul viilor Turdus iliacus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  945. ^ Redwing (Turdus iliacus). HBW Alive
  946. ^ Sturzul viilor Turdus iliacus. Ornitodata. SOR
  947. ^ Turdus iliacus[nefuncțională]. IUCN
  948. ^ Sturz cântător Turdus philomelos Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  949. ^ Song Thrush (Turdus philomelos). HBW Alive
  950. ^ Turdus philomelos[nefuncțională]. IUCN
  951. ^ Sturz de vâsc Turdus viscivorus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  952. ^ Mistle Thrush (Turdus viscivorus). HBW Alive
  953. ^ Turdus viscivorus[nefuncțională]. IUCN
  954. ^ Mierlă Turdus merula Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  955. ^ Eurasian Blackbird (Turdus merula). HBW Alive
  956. ^ Turdus merula[nefuncțională]. IUCN
  957. ^ Mierlă gulerată Turdus torquatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  958. ^ Ring Ouzel (Turdus torquatus). HBW Alive
  959. ^ Turdus torquatus[nefuncțională]. IUCN
  960. ^ American Robin (Turdus migratorius). HBW
  961. ^ Turdus migratorius. IUCN
  962. ^ Dusky Thrush (Turdus eunomus). HBW
  963. ^ Turdus eunomus. IUCN
  964. ^ White's Thrush (Zoothera aurea). HBW Alive
  965. ^ Zoothera aurea[nefuncțională]. IUCN
  966. ^ Măcăleandru Erithacus rubecula Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  967. ^ European Robin (Erithacus rubecula). HBW Alive
  968. ^ Erithacus rubecula Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  969. ^ Rufous-tailed Scrub-robin (Cercotrichas galactotes). HBW Alive
  970. ^ Cătuneanu I. I. 1976. Cercotrichas galactotes, o apariție nouă în avifauna României. Stud. Cerc. Șt. Nat. Muz. Brukenthal. Sibiu. 20: 295-298.
  971. ^ Ion I. Cătuneanu. Contributions aux recherches sur l'avifaune de l'Oltenie (Roumanie). Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa” (1985), Volume 27: 269-288[nefuncțională]
  972. ^ Cercotrichas galactotes[nefuncțională]. IUCN
  973. ^ Măcăleandru albastru Tarsiger cyanurus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  974. ^ Orange-flanked Bush-robin (Tarsiger cyanurus). HBW Alive
  975. ^ Specie nouă în fauna României: măcăleandrul albastru. Grupul Milvus”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  976. ^ Tarsiger cyanurus[nefuncțională]. IUCN
  977. ^ Privighetoare de zăvoi Luscinia luscinia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  978. ^ Thrush Nightingale (Luscinia luscinia). HBW Alive
  979. ^ Luscinia luscinia[nefuncțională]. IUCN
  980. ^ Privighetoare roșcată Luscinia megarhynchos Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  981. ^ Common Nightingale (Luscinia megarhynchos). HBW Alive
  982. ^ Luscinia megarhynchos Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  983. ^ Gușă vânătă Luscinia svecica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  984. ^ Bluethroat (Cyanecula svecica). HBW Alive
  985. ^ Cyanecula svecica[nefuncțională]. IUCN
  986. ^ Siberian Rubythroat (Calliope calliope). HBW
  987. ^ Calliope calliope. IUCN
  988. ^ Mierlă de piatră Monticola saxatilis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  989. ^ Rufous-tailed Rock-thrush (Monticola saxatilis). HBW Alive
  990. ^ Monticola saxatilis[nefuncțională]. IUCN
  991. ^ Mierlă albastră Monticola solitarius Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  992. ^ Blue Rock-thrush (Monticola solitarius). HBW Alive
  993. ^ Mierlă albastră Monticola solitarius. Ornitodata. SOR
  994. ^ Monticola solitarius[nefuncțională]. IUCN
  995. ^ Codroș de pădure Phoenicurus phoenicurus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  996. ^ Common Redstart (Phoenicurus phoenicurus). HBW Alive
  997. ^ Phoenicurus phoenicurus[nefuncțională]. IUCN
  998. ^ Codroș de munte Phoenicurus ochruros Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  999. ^ Black Redstart (Phoenicurus ochruros). HBW Alive
  1000. ^ Phoenicurus ochruros Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  1001. ^ Pietrar negru Oenanthe pleschanka Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1002. ^ Pied Wheatear (Oenanthe pleschanka). HBW Alive
  1003. ^ Oenanthe pleschanka[nefuncțională]. IUCN
  1004. ^ Pietrar sur Oenanthe oenanthe Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1005. ^ Northern Wheatear (Oenanthe oenanthe). HBW Alive
  1006. ^ Oenanthe oenanthe[nefuncțională]. IUCN
  1007. ^ Pietrar mediteranean Oenanthe hispanica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1008. ^ Black-eared Wheatear (Oenanthe hispanica). HBW Alive
  1009. ^ Oenanthe hispanica Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  1010. ^ Pietrar răsăritean Oenanthe isabellina Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1011. ^ Isabelline Wheatear (Oenanthe isabellina). HBW Alive
  1012. ^ Oenanthe isabellina[nefuncțională]. IUCN
  1013. ^ Finsch's Wheatear (Oenanthe finschii). HBW Alive
  1014. ^ Oenanthe finschii[nefuncțională]. IUCN
  1015. ^ Pietrar de deșert Oenanthe deserti Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1016. ^ Desert Wheatear (Oenanthe deserti). HBW Alive
  1017. ^ „O noua specie de pasare in fauna Romaniei, pietrarul de desert. SOR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  1018. ^ Pietrar de deșert (Oenanthe deserti). Ornitodata. SOR
  1019. ^ Oenanthe deserti[nefuncțională]. IUCN
  1020. ^ Black Wheatear (Oenanthe leucura). HBW
  1021. ^ Oenanthe leucura. IUCN
  1022. ^ Mărăcinar mare Saxicola rubetra Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1023. ^ Whinchat (Saxicola rubetra). HBW Alive
  1024. ^ Saxicola rubetra[nefuncțională]. IUCN
  1025. ^ Mărăcinar negru Saxicola torquatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1026. ^ a b Common Stonechat (Saxicola torquatus). HBW Alive
  1027. ^ a b Saxicola torquatus. IUCN[nefuncțională]
  1028. ^ Mărăcinar asiatic Saxicola (torquatus) maurus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1029. ^ Mărăcinar asiatic Saxicola (torquatus) maurus Ornitodata. SOR
  1030. ^ Muscar sur Muscicapa striata Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1031. ^ Spotted Flycatcher (Muscicapa striata). HBW Alive
  1032. ^ Muscicapa striata[nefuncțională]. IUCN
  1033. ^ Muscar mic Ficedula parva Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1034. ^ Red-breasted Flycatcher (Ficedula parva). HBW Alive
  1035. ^ Ficedula parva[nefuncțională]. IUCN
  1036. ^ Red-throated Flycatcher (Ficedula albicilla). HBW Alive
  1037. ^ Ficedula albicilla[nefuncțională]. IUCN
  1038. ^ Muscar gulerat Ficedula albicollis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1039. ^ Collared Flycatcher (Ficedula albicollis). HBW Alive
  1040. ^ Ficedula albicollis[nefuncțională]. IUCN
  1041. ^ Muscar negru Ficedula hypoleuca Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1042. ^ European Pied Flycatcher (Ficedula hypoleuca). HBW Alive
  1043. ^ Ficedula hypoleuca Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  1044. ^ Muscar semigulerat Ficedula semitorquata Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1045. ^ Semi-collared Flycatcher (Ficedula semitorquata). HBW Alive
  1046. ^ Muscar semigulerat Ficedula semitorquata. Ornitodata. SOR
  1047. ^ Specie noua de pasare in fauna Romaniei Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1048. ^ Ficedula semitorquata[nefuncțională]. IUCN
  1049. ^ Eastern Bonelli's Warbler (Phylloscopus orientalis). HBW Alive
  1050. ^ Peter Weber, Alexandru Mihăileanu. Prezența speciei Phyloscopus bonelli în rezervația naturală "Pădurea Hagieni", județul Tulcea. Revista muzeelor. Studii și comunicări, Științele naturii, 1989, Nr. 5, Tom 26.
  1051. ^ Specie noua de pitulice în fauna din România. SOR. Noutăți 11/09/2018”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  1052. ^ Phylloscopus orientalis[nefuncțională]. IUCN
  1053. ^ Pitulice mică Phylloscopus collybita Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1054. ^ Common Chiffchaff (Phylloscopus collybita). HBW Alive
  1055. ^ Phylloscopus collybita[nefuncțională]. IUCN
  1056. ^ Siberian Chiffchaff (Phylloscopus tristis). HBW Alive
  1057. ^ Raportul final al taberei de inelare de pe Grindul Chituc din 2015. Milvus Group, 2016” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  1058. ^ a b c d e f g Raportul taberei de inelare de pe Grindul Chituc 2014 – 2016. Milvus Group 2017” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  1059. ^ Phylloscopus tristis[nefuncțională]. IUCN
  1060. ^ Pitulice întunecată Phylloscopus fuscatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1061. ^ Dusky Warbler (Phylloscopus fuscatus). HBW Alive
  1062. ^ Phylloscopus fuscatus[nefuncțională]. IUCN
  1063. ^ Hume's Leaf-warbler (Phylloscopus humei). HBW Alive
  1064. ^ Phylloscopus humei[nefuncțională]. IUCN
  1065. ^ Pitulice cu sprânceană galbenă Phylloscopus inornatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1066. ^ Yellow-browed Warbler (Phylloscopus inornatus). HBW Alive
  1067. ^ Pitulice cu sprânceană galbenă Phylloscopus inornatus. Ornitodata. SOR
  1068. ^ Phylloscopus inornatus[nefuncțională]. IUCN
  1069. ^ Pitulice sprâncenată Phylloscopus proregulus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1070. ^ Pallas's Leaf-warbler (Phylloscopus proregulus). HBW Alive
  1071. ^ Pitulice cu târtița galbenă / Phylloscopus proregulus. RomBird.
  1072. ^ Phylloscopus proregulus[nefuncțională]. IUCN
  1073. ^ Pitulice sfârâitoare Phylloscopus sibilatrix Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1074. ^ Wood Warbler (Phylloscopus sibilatrix). HBW Alive
  1075. ^ Phylloscopus sibilatrix[nefuncțională]. IUCN
  1076. ^ Pitulice fluierătoare Phylloscopus trochilus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1077. ^ Willow Warbler (Phylloscopus trochilus). HBW Alive
  1078. ^ Boris Droz, Sabrina Joye, Alexandre de Titta, Fabian Schneider, Sylvain Antoniazza. Phenology of Passerine bird migration in the Danube Delta, Romania. The Ring 38 (2016), 25-42
  1079. ^ Phylloscopus trochilus[nefuncțională]. IUCN
  1080. ^ Pitulice verzuie Phylloscopus trochiloides Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1081. ^ Greenish Warbler (Phylloscopus trochiloides). HBW Alive
  1082. ^ Phylloscopus trochiloides[nefuncțională]. IUCN
  1083. ^ Pitulice de ienupăr Phylloscopus (trochiloides) nitidus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1084. ^ Green Warbler (Phylloscopus nitidus). HBW Alive
  1085. ^ Pitulice de ienupăr / Phylloscopus nitidus. Rombird
  1086. ^ Phylloscopus nitidus[nefuncțională]. IUCN
  1087. ^ „Csont-Kelemen Mátyás : Altă specie / Sp” (în engleză). rombird.ro. Accesat în . 
  1088. ^ Zitting Cisticola (Cisticola juncidis). HBW Alive
  1089. ^ James Roberts. Romania: A Birdwatching and Wildlife Guide. Burton Expeditions, 2000
  1090. ^ John Carruthers. Romania's Danube Delta & Carpathian Mountains. Naturetrek Tour Report 1 - 10 August 2009
  1091. ^ Gigi Sahlstrand. Rumänien 22 april – 3 maj 2019
  1092. ^ Cisticola juncidis[nefuncțională]. IUCN
  1093. ^ Stufărică Cettia cetti Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1094. ^ Cetti's Warbler (Cettia cetti). HBW Alive
  1095. ^ Cettia cetti[nefuncțională]. IUCN
  1096. ^ Grelușel de stuf Locustella luscinioides Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1097. ^ Savi's Warbler (Locustella luscinioides). HBW Alive
  1098. ^ Locustella luscinioides[nefuncțională]. IUCN
  1099. ^ Grelușel de zăvoi Locustella fluviatilis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1100. ^ River Warbler (Locustella fluviatilis). HBW Alive
  1101. ^ Locustella fluviatilis[nefuncțională]. IUCN
  1102. ^ Grelușel pătat Locustella naevia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1103. ^ Common Grasshopper-warbler (Locustella naevia). HBW Alive
  1104. ^ Locustella naevia[nefuncțională]. IUCN
  1105. ^ Pallas's Grasshopper-warbler (Locustella certhiola). HBW Alive
  1106. ^ Greușel siberian / Locustella certhiola. RomBird
  1107. ^ Locustella certhiola[nefuncțională]. IUCN
  1108. ^ Lăcar de mlaștină Acrocephalus palustris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1109. ^ Marsh Warbler (Acrocephalus palustris). HBW Alive
  1110. ^ Acrocephalus palustris[nefuncțională]. IUCN
  1111. ^ Lăcar de stuf Acrocephalus scirpaceus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1112. ^ Common Reed-warbler (Acrocephalus scirpaceus). HBW Alive
  1113. ^ Acrocephalus scirpaceus[nefuncțională]. IUCN
  1114. ^ Lăcar mare Acrocephalus arundinaceus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1115. ^ Great Reed-warbler (Acrocephalus arundinaceus). HBW Alive
  1116. ^ Acrocephalus arundinaceus[nefuncțională]. IUCN
  1117. ^ Lăcar mic Acrocephalus schoenobaenus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1118. ^ Sedge Warbler (Acrocephalus schoenobaenus). HBW Alive
  1119. ^ Acrocephalus schoenobaenus[nefuncțională]. IUCN
  1120. ^ Lăcar cafeniu Acrocephalus agricola Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1121. ^ Paddyfield Warbler (Acrocephalus agricola). HBW Alive
  1122. ^ David T. Parkin, Martin Collinson, Andreas J. Helbig, Alan G. Knox, George Sangster and Lars Svensson Sedge. Species limits in Acrocephalus and Hippolais warblers from the Western Palearctic. British Birds 97, June 2004: 276-299
  1123. ^ Acrocephalus agricola[nefuncțională]. IUCN
  1124. ^ Lăcar de pipirig Acrocephalus paludicola Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1125. ^ Aquatic Warbler (Acrocephalus paludicola). HBW Alive
  1126. ^ Victor Ciochia. Păsările clocitoare din România. Atlas. Editura Științifică, București, 1992.
  1127. ^ Acrocephalus paludicola[nefuncțională]. IUCN
  1128. ^ Privighetoare de baltă Acrocephalus melanopogon Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1129. ^ Moustached Warbler (Acrocephalus melanopogon). HBW Alive
  1130. ^ Acrocephalus melanopogon[nefuncțională]. IUCN
  1131. ^ Lăcar nordic Acrocephalus dumetorum Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1132. ^ Blyth's Reed-warbler (Acrocephalus dumetorum). HBW Alive
  1133. ^ Maria Paspaleva. Acrocephalus dumetorum Blyth, 1849 (Aves), espèce nouvelle pour la faune de la Roumanie. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa” (1976) Volume 17: 463-465[nefuncțională]
  1134. ^ Acrocephalus dumetorum[nefuncțională]. IUCN
  1135. ^ Frunzăriță galbenă Hippolais icterina Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1136. ^ Icterine Warbler (Hippolais icterina). HBW Alive
  1137. ^ Hippolais icterina[nefuncțională]. IUCN
  1138. ^ Olive-tree Warbler (Hippolais olivetorum). HBW Alive
  1139. ^ Dimitrie Radu. Frunzăriță măslinie în sudul Dobrogei. Vîn. Pesc. Sp., 1977, 29, 8:9
  1140. ^ Hippolais olivetorum[nefuncțională]. IUCN
  1141. ^ Frunzăriță cenușie Iduna pallida Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1142. ^ Olivaceous Warbler (Iduna pallida). HBW Alive
  1143. ^ Iduna pallida[nefuncțională]. IUCN
  1144. ^ Silvie cu cap negru Sylvia atricapilla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1145. ^ Eurasian Blackcap (Sylvia atricapilla). HBW Alive
  1146. ^ Sylvia atricapilla[nefuncțională]. IUCN
  1147. ^ Silvie de zăvoi Sylvia borin Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1148. ^ Garden Warbler (Sylvia borin). HBW Alive
  1149. ^ Sylvia borin[nefuncțională]. IUCN
  1150. ^ Silvie roșcată Sylvia cantillans Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1151. ^ Subalpine Warbler (Sylvia cantillans). HBW Alive
  1152. ^ Maria Paspaleva. L'Hirondelle rousseline Hirudo daurica, la Fauvette passerinette Sylvia cantillans, la Perdrix bartavelle Alectoris graeca et la Rousserolle des buissons Acrocephalus dumetorum en Roumanie. Alauda, 1977, 45, 2-3 : 237-238.
  1153. ^ Matei Tălpeanu, Maria Paspaleva. Expansion récente de quelques espèces d'oiseaux en Roumanie. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa” (1979) Volume 20, Issue 1: 441-449[nefuncțională]
  1154. ^ Sylvia cantillans[nefuncțională]. IUCN
  1155. ^ Silvie de câmp Sylvia communis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1156. ^ Common Whitethroat (Sylvia communis). HBW Alive
  1157. ^ Sylvia communis[nefuncțională]. IUCN
  1158. ^ Eastern Orphean Warbler (Sylvia crassirostris). HBW Alive
  1159. ^ a b Studiu de evaluare adecvată pentru strategia integrată de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării (2030). 2015
  1160. ^ Lorena Cosma Ilie. Considerații asupra avifaunei din zona Caraula (Jud. Dolj). Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii și comunicări. Științele Naturii. Vol. XXII/2006
  1161. ^ Sylvia crassirostris[nefuncțională]. IUCN
  1162. ^ Silvie mică Sylvia curruca Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1163. ^ Lesser Whitethroat (Sylvia curruca). HBW Alive
  1164. ^ Sylvia curruca[nefuncțională]. IUCN
  1165. ^ Silvie mediteraneană Sylvia melanocephala Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1166. ^ Sardinian Warbler (Sylvia melanocephala). HBW Alive
  1167. ^ V. Ciochia, R. Winkler, A. Richter. Sylvia melanocephala melanocephala (Gm.) (Aves) specie nouă pentru fauna României. Stud. Cercet. Biol., Ser. Zool., 1970, 22, 5: 433-435.
  1168. ^ Giurginca Andrei. Silvia cu ochii rosii (Sylvia melanocephala) in Bucuresti. Buletinul de Informare al Societatii Ornitologice Romane, nr.1 - 2/1994. Ed. P. Weber, Medias,VII 1994, p. 10.
  1169. ^ Sylvia melanocephala[nefuncțională]. IUCN
  1170. ^ Silvie de deșert Sylvia nana Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1171. ^ Asian Desert Warbler (Sylvia nana). HBW Alive
  1172. ^ „Zsolt Török. Grindul Chituc. Editura AVES, 2002” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  1173. ^ Sylvia nana[nefuncțională]. IUCN
  1174. ^ Silvie porumbacă Sylvia nisoria Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1175. ^ Barred Warbler (Sylvia nisoria). HBW Alive
  1176. ^ Sylvia nisoria[nefuncțională]. IUCN
  1177. ^ Silvie cu gât negru Sylvia rueppelli Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1178. ^ Rüppell's Warbler (Sylvia ruppeli). HBW Alive
  1179. ^ D. Radu. Silvia cu bărbie neagră. Sylvia rüppelli, o nouă specie pentru avifauna României. Revta Muz., Monum. Muzee. 1978, 15, 9 : 55-58.
  1180. ^ Silvie cu gât negru Sylvia rueppelli. Ornitodata. SOR
  1181. ^ Sylvia ruppeli[nefuncțională]. IUCN
  1182. ^ Aușel cu cap galben Regulus regulus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1183. ^ Goldcrest (Regulus regulus). HBW Alive
  1184. ^ Regulus regulus[nefuncțională]. IUCN
  1185. ^ Aușel sprâncenat Regulus ignicapilla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1186. ^ Common Firecrest (Regulus ignicapilla). HBW Alive
  1187. ^ Regulus ignicapilla[nefuncțională]. IUCN
  1188. ^ Pițigoi albastru Cyanistes caeruleus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1189. ^ Eurasian Blue Tit (Cyanistes caeruleus). HBW Alive
  1190. ^ Cyanistes caeruleus[nefuncțională]. IUCN
  1191. ^ Azure Tit (Cyanistes cyanus). HBW Alive
  1192. ^ Cyanistes cyanus[nefuncțională]. IUCN
  1193. ^ Pițigoi moțat Lophophanes cristatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1194. ^ Crested Tit (Lophophanes cristatus). HBW Alive
  1195. ^ a b „Dumitru Murariu. Systematic list of the Romanian vertebrate fauna. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" (Dec. 2010). Volume 53: 377 - 411” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  1196. ^ Lophophanes cristatus[nefuncțională]. IUCN
  1197. ^ Pițigoi mare Parus major Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1198. ^ Great Tit (Parus major). HBW Alive
  1199. ^ Parus major[nefuncțională]. IUCN
  1200. ^ Pițigoi de brădet Parus ater Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1201. ^ Coal Tit (Periparus ater). HBW Alive
  1202. ^ Periparus ater[nefuncțională]. IUCN
  1203. ^ Pițigoi de livadă Poecile lugubris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1204. ^ Sombre Tit (Poecile lugubris). HBW Alive
  1205. ^ Poecile lugubris[nefuncțională]. IUCN
  1206. ^ Pițigoi de munte Poecile montanus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1207. ^ Willow Tit (Poecile montanus). HBW Alive
  1208. ^ L. Kvist, J. Martens, A. Ahola, M. Orell. Phylogeography of a Palaearctic sedentary passerine, the willow tit (Parus montanus). Journal of Evolutionary Biology, 14(6), 930-941, 2001
  1209. ^ Poecile montanus[nefuncțională]. IUCN
  1210. ^ Pițigoi sur Poecile palustris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1211. ^ Marsh Tit (Poecile palustris). HBW Alive
  1212. ^ Vaurie, Charles, and David David William Snow. Systematic notes on Palearctic birds. No. 27, Paridae, the genera Parus and Sylviparus. American Museum novitates; no. 1852. (1957).
  1213. ^ Poecile palustris[nefuncțională]. IUCN
  1214. ^ Gray-headed Chickadee (Poecile cinctus). HBW
  1215. ^ Poecile cinctus. IUCN
  1216. ^ Pițigoi de stuf Panurus biarmicus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1217. ^ Bearded Reedling (Panurus biarmicus). HBW Alive
  1218. ^ Panurus biarmicus[nefuncțională]. IUCN
  1219. ^ Pițigoi codat Aegithalos caudatus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1220. ^ Long-tailed Tit (Aegithalos caudatus). HBW Alive
  1221. ^ Aegithalos caudatus[nefuncțională]. IUCN
  1222. ^ Boicuș Remiz pendulinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1223. ^ Eurasian Penduline-tit (Remiz pendulinus). HBW Alive
  1224. ^ Remiz pendulinus[nefuncțională]. IUCN
  1225. ^ Țiclean Sitta europaea[nefuncțională]. SOR
  1226. ^ Eurasian Nuthatch (Sitta europaea). HBW Alive
  1227. ^ Sitta europaea[nefuncțională]. IUCN
  1228. ^ Western Rock Nuthatch (Sitta neumayer). HBW Alive
  1229. ^ Sitta neumayer[nefuncțională]. IUCN
  1230. ^ Fluturaș de stâncă Tichodroma muraria Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1231. ^ Wallcreeper (Tichodroma muraria). HBW Alive
  1232. ^ Tichodroma muraria[nefuncțională]. IUCN
  1233. ^ Cojoaică de pădure Certhia familiaris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1234. ^ Eurasian Treecreeper (Certhia familiaris). HBW Alive
  1235. ^ Certhia familiaris[nefuncțională]. IUCN
  1236. ^ Cojoaică cu degete scurte Certhia brachydactyla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1237. ^ Short-toed Treecreeper (Certhia brachydactyla). HBW Alive
  1238. ^ Certhia brachydactyla[nefuncțională]. IUCN
  1239. ^ Brumăriță de pădure Prunella modularis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1240. ^ Dunnock (Prunella modularis). HBW Alive
  1241. ^ Prunella modularis[nefuncțională]. IUCN
  1242. ^ Brumăriță de stâncă Prunella collaris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1243. ^ Alpine Accentor (Prunella collaris). HBW Alive
  1244. ^ Prunella collaris[nefuncțională]. IUCN
  1245. ^ Presură cu cap sur Emberiza caesia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1246. ^ Cretzschmar's Bunting (Emberiza caesia). HBW Alive
  1247. ^ Emberiza caesia[nefuncțională]. IUCN
  1248. ^ Presura sură Miliaria calandra Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1249. ^ Corn Bunting (Emberiza calandra). HBW Alive
  1250. ^ Emberiza calandra[nefuncțională]. IUCN
  1251. ^ Presură de munte Emberiza cia Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1252. ^ Rock Bunting (Emberiza cia). HBW Alive
  1253. ^ Emberiza cia[nefuncțională]. IUCN
  1254. ^ Presură bărboasă Emberiza cirlus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1255. ^ Cirl Bunting (Emberiza cirlus). HBW Alive
  1256. ^ Emberiza cirlus[nefuncțională]. IUCN
  1257. ^ Presură galbenă Emberiza citrinella Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1258. ^ Yellowhammer (Emberiza citrinella). HBW Alive
  1259. ^ Emberiza citrinella[nefuncțională]. IUCN
  1260. ^ Presură de grădină Emberiza hortulana Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1261. ^ Ortolan Bunting (Emberiza hortulana). HBW Alive
  1262. ^ Emberiza hortulana[nefuncțională]. IUCN
  1263. ^ Presură creștet alb Emberiza leucocephalos Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1264. ^ Pine Bunting (Emberiza leucocephalos). HBW Alive
  1265. ^ Presură creștet alb Emberiza leucocephalos. Ornitodata. SOR
  1266. ^ Emberiza leucocephalos[nefuncțională]. IUCN
  1267. ^ Presură cu cap negru Emberiza melanocephala Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1268. ^ Black-headed Bunting (Emberiza melanocephala). HBW Alive
  1269. ^ Emberiza melanocephala[nefuncțională]. IUCN
  1270. ^ Presură mica Emberiza pusilla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1271. ^ Little Bunting (Emberiza pusilla). HBW Alive
  1272. ^ Presură mica Emberiza pusilla. Ornitodata. SOR
  1273. ^ Emberiza pusilla[nefuncțională]. IUCN
  1274. ^ Presură de pădure Emberiza rustica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1275. ^ Rustic Bunting (Emberiza rustica). HBW Alive
  1276. ^ Emberiza rustica[nefuncțională]. IUCN
  1277. ^ Presură de stuf Emberiza schoeniclus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1278. ^ Reed Bunting (Emberiza schoeniclus). HBW Alive
  1279. ^ Emberiza schoeniclus[nefuncțională]. IUCN
  1280. ^ Yellow-breasted Bunting (Emberiza aureola). HBW
  1281. ^ Emberiza aureola. IUCN
  1282. ^ Fox Sparrow (Passerella iliaca). HBW
  1283. ^ Passerella iliaca. IUCN
  1284. ^ Dark-eyed Junco (Junco hyemalis). HBW
  1285. ^ Junco hyemalis. IUCN
  1286. ^ Presură de tundră Calcarius lapponicus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1287. ^ Lapland Longspur (Calcarius lapponicus). HBW Alive
  1288. ^ C. Mândru. Un Calcarius l. lapponicus în fauna României. Vîn. Pesc. Sp. 1969, 21, 4 : 28.
  1289. ^ Presură de tundră Calcarius lapponicus Ornitodata. SOR
  1290. ^ Calcarius lapponicus[nefuncțională]. IUCN
  1291. ^ Pasărea omătului Plectrophenax nivalis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1292. ^ Snow Bunting (Plectrophenax nivalis). HBW Alive
  1293. ^ Pasărea omătului Plectrophenax nivalis. Ornitodata. SOR
  1294. ^ Plectrophenax nivalis[nefuncțională]. IUCN
  1295. ^ „Magyari Szeréna : Sturz cu creastă galbenă / Seiurus aurocapilla” (în engleză). rombird.ro. Accesat în . 
  1296. ^ Northern Parula (Setophaga americana). HBW
  1297. ^ Setophaga americana. IUCN
  1298. ^ Cinteză Fringilla coelebs Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1299. ^ Common Chaffinch (Fringilla coelebs). HBW Alive
  1300. ^ Fringilla coelebs[nefuncțională]. IUCN
  1301. ^ Cinteză de iarnă Fringilla montifringilla Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1302. ^ Brambling (Fringilla montifringilla). HBW Alive
  1303. ^ Cinteză de iarnă Fringilla montifringilla. Ornitodata. SOR
  1304. ^ Fringilla montifringilla[nefuncțională]. IUCN
  1305. ^ Florinte Chloris chloris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1306. ^ European Greenfinch (Chloris chloris). HBW Alive
  1307. ^ Chloris chloris[nefuncțională]. IUCN
  1308. ^ Sticlete Carduelis carduelis Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1309. ^ European Goldfinch (Carduelis carduelis). HBW Alive
  1310. ^ Charles Vaurie. Systematic Notes on Palearctic Birds. No. 19 Fringillidae: the Genera Fringilla, Serinus, Carduelis, and Acanthis. American Museum novitates; no. 1775." (1956).
  1311. ^ Carduelis carduelis[nefuncțională]. IUCN
  1312. ^ Cânepar Linaria cannabina Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1313. ^ Common Linnet (Linaria cannabina). HBW Alive
  1314. ^ Linaria cannabina[nefuncțională]. IUCN
  1315. ^ Inăriță cu cioc galben Carduelis flavirostris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1316. ^ Twite (Linaria flavirostris). HBW Alive
  1317. ^ Korodi Gál. Carduelis flavirostris flavirostris L. (Passeriformes. Fringillidae) o nouă specie pentru avifauna României. Revta Muz., 1970, 7, 3: 254-255.
  1318. ^ Linaria flavirostris[nefuncțională]. IUCN
  1319. ^ Inăriță Carduelis flammea Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1320. ^ Redpoll (Acanthis flammea). HBW Alive
  1321. ^ Acanthis flammea[nefuncțională]. IUCN
  1322. ^ Arctic Redpoll (Carduelis hornemanni). HBW Alive
  1323. ^ D. Radu. Inărița polară, o nouă specie în avifauna României. Vîn. Pesc. Sp., 1973, 25, 5: 24.
  1324. ^ Scatiu Spinus spinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1325. ^ Eurasian Siskin (Spinus spinus). HBW Alive
  1326. ^ Spinus spinus[nefuncțională]. IUCN
  1327. ^ Cănăraș Serinus serinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1328. ^ European Serin (Serinus serinus). HBW Alive
  1329. ^ Serinus serinus[nefuncțională]. IUCN
  1330. ^ Forfecuță Loxia curvirostra[nefuncțională]. SOR
  1331. ^ Red Crossbill (Loxia curvirostra). HBW Alive
  1332. ^ Loxia curvirostra[nefuncțională]. IUCN
  1333. ^ Two-barred Crossbill (Loxia leucoptera). HBW Alive
  1334. ^ Loxia leucoptera[nefuncțională]. IUCN
  1335. ^ Parrot Crossbill (Loxia pytyopsittacus). HBW Alive
  1336. ^ Loxia pytyopsittacus[nefuncțională]. IUCN
  1337. ^ Scottish Crossbill (Loxia scotica). HBW Alive
  1338. ^ D. Radu. Forfecuță scoțiană, o subspecie nouă pentru avifauna României. Vîn. Pesc. Sp., 1974, 26. 1: 11.
  1339. ^ Loxia scotica[nefuncțională]. IUCN
  1340. ^ Mugurar Pyrrhula pyrrhula Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1341. ^ Eurasian Bullfinch (Pyrrhula pyrrhula). HBW Alive
  1342. ^ Pyrrhula pyrrhula[nefuncțională]. IUCN
  1343. ^ Pine Grosbeak (Pinicola enucleator). HBW Alive
  1344. ^ Pinicola enucleator[nefuncțională]. IUCN
  1345. ^ Mugurar cu trompetă Bucanetes githagineus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1346. ^ Trumpeter Finch (Bucanetes githagineus). HBW Alive
  1347. ^ Bucanetes githagineus[nefuncțională]. IUCN
  1348. ^ Mugurar roșu Carpodacus erythrinus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1349. ^ Common Rosefinch (Carpodacus erythrinus). HBW Alive
  1350. ^ Carpodacus erythrinus[nefuncțională]. IUCN
  1351. ^ Botgros Coccothraustes coccothraustes Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1352. ^ Hawfinch (Coccothraustes coccothraustes). HBW Alive
  1353. ^ Coccothraustes coccothraustes[nefuncțională]. IUCN
  1354. ^ Rose-breasted Grosbeak (Pheucticus ludovicianus). HBW
  1355. ^ Pheucticus ludovicianus. IUCN
  1356. ^ Vrabie de casă Passer domesticus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1357. ^ House Sparrow (Passer domesticus). HBW Alive
  1358. ^ Passer domesticus[nefuncțională]. IUCN
  1359. ^ Vrabie de câmp Passer montanus[nefuncțională]. SOR
  1360. ^ Eurasian Tree Sparrow (Passer montanus). HBW Alive
  1361. ^ Passer montanus[nefuncțională]. IUCN
  1362. ^ Vrabie negricioasă Passer hispaniolensis[nefuncțională]. SOR
  1363. ^ Spanish Sparrow (Passer hispaniolensis). HBW Alive
  1364. ^ Passer hispaniolensis[nefuncțională]. IUCN
  1365. ^ Rock Sparrow (Petronia petronia). HBW Alive
  1366. ^ Petronia petronia[nefuncțională]. IUCN
  1367. ^ White-winged Snowfinch (Montifringilla nivalis). HBW Alive
  1368. ^ Montifringilla nivalis[nefuncțională]. IUCN
  1369. ^ Graur Sturnus vulgaris Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1370. ^ Common Starling (Sturnus vulgaris). HBW Alive
  1371. ^ Дементьев Г.П., Гладков Н.А. (Ред.). Птицы Советского Союза, Том 5. Москва, Советская наука, 1954.
  1372. ^ Sturnus vulgaris[nefuncțională]. IUCN
  1373. ^ Lăcustar Sturnus roseus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1374. ^ Rosy Starling (Pastor roseus). HBW Alive
  1375. ^ Pastor roseus[nefuncțională]. IUCN
  1376. ^ Grangur Oriolus oriolus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1377. ^ Eurasian Golden Oriole (Oriolus oriolus). HBW Alive
  1378. ^ Oriolus oriolus[nefuncțională]. IUCN
  1379. ^ Gaiță Garrulus glandarius Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1380. ^ Eurasian Jay (Garrulus glandarius). HBW Alive
  1381. ^ Garrulus glandarius Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  1382. ^ Coțofană Pica pica Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1383. ^ Eurasian Magpie (Pica pica). HBW Alive
  1384. ^ Pica pica Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  1385. ^ Stăncuță Corvus monedula Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1386. ^ Eurasian Jackdaw (Corvus monedula). HBW Alive
  1387. ^ Corvus monedula Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  1388. ^ Cioară de semănătură Corvus frugilegus Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1389. ^ Rook (Corvus frugilegus). HBW Alive
  1390. ^ Corvus frugilegus[nefuncțională]. IUCN
  1391. ^ Corb Corvus corax Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1392. ^ Common Raven (Corvus corax). HBW Alive
  1393. ^ Corvus corax Arhivat în , la Wayback Machine.. IUCN
  1394. ^ Cioară grivă Corvus corone cornix Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1395. ^ Hooded Crow (Corvus cornix). HBW Alive
  1396. ^ a b Carrion Crow (Corvus corone). HBW Alive
  1397. ^ a b Corvus corone. IUCN[nefuncțională]
  1398. ^ Alunar Nucifraga caryocatactes Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1399. ^ Northern Nutcracker (Nucifraga caryocatactes). HBW Alive
  1400. ^ Nucifraga caryocatactes[nefuncțională]. IUCN
  1401. ^ Yellow-billed Chough (Pyrrhocorax graculus). HBW Alive
  1402. ^ Pyrrhocorax graculus[nefuncțională]. IUCN
  1403. ^ Red-billed Chough (Pyrrhocorax pyrrhocorax). HBW Alive
  1404. ^ Pyrrhocorax pyrrhocorax[nefuncțională]. IUCN
  1405. ^ Arii de Importanță Avifaunistică. IBA”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  1406. ^ Declararea Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică în România Arhivat în , la Wayback Machine.. SOR
  1407. ^ Hotărâre Nr. 1284 din 24 octombrie 2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. Emitent: Guvernul României. Monitorul Oficial Nr. 739 din 31 octombrie 2007” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  1408. ^ Arii de Importanță Avifaunistică din România. IBA”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  1409. ^ „Guvernul României. Hotărâre Nr. 971 din 5 octombrie 2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. Monitorul Oficial Nr. 715 din 11 octombrie 2011” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare


  Această listă este o listă de calitate, adică printre cele mai bune liste produse de comunitatea Wikipedia. Orice modificare ce nu îi compromite acest statut este binevenită.