Apărarea împotriva incendiilor

Apărarea împotriva incendiilor în România reprezintă un ansamblu de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit legii, în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a incendiului și asigurării intervenției operative pentru limitarea și stingerea incendiului, în vederea evacuării, salvării și protecției persoanelor periclitate, protejării bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență determinate de incendii^[1].

.

Acest articol sau secțiune nu reprezintă viziunea în care este perceput acesta la nivel mondial. Vă rugăm îmbunătățiți acest articol sau discutați acest aspect pe pagina de discuție.

Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe în condițiile legii, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul României. Totodată, activitatea de apărare împotriva incendiilor, cunoscută sub denumirea de PSI, este o activitate ce revine atât persoanelor juridice, cât și persoanelor fizice. La localități primarul are obligația să respecte legislația în domeniul prevenirii și stingerea incendiilor și să aibă constituit și încadrat serviciu voluntar de pompieri^[2].

   Vezi și articolul:  Servicii de pompieri din RomâniaVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Majoritatea departamentelor de pompieri din SUA au programe de educație de prevenirea a incendiilor împotriva incendiilor . Programele de prevenire a incendiilor includ distribuirea de detectoarelor de fum, vizitarea școlilor pentru a revizui subiecte cheie cu elevii și implementarea unor programe recunoscute la nivel național, cum ar fi NFPA S „Risk Watch” și „Learn to not burn” ^[4]. Alte programe sau materiale pot fi achiziționate de către departamentele de pompieri sau organizațiile comunitare. Acestea sunt de obicei distractive și concepute pentru a capta atenția copiilor și a transmite mesaje importante. Materialele include cele care sunt în mare parte auditive, cum ar fi marionete și roboți. Recuzita stimulează vizual, dar mesajul de siguranță este transmis doar oral. Unele programe de prevenire a incendiilor sunt, de asemenea, dezvoltate pentru a identifica pericolele dintr-o casă^[5]. Toate programele includ mesaje de prevenire, evacuare și intervenție în caz de incendiu. În majoritatea cazurilor, reprezentantul pompierilor este considerat specialist și se așteaptă să prezinte informații într-un mod adecvat pentru fiecare grupă de vârstă.

Incendiul este una dintre cele mai mari amenințări la adresa proprietății, pierderile adunând până la miliarde de dolari daune, în fiecare an.^[6]

Companiile de asigurări din Statele Unite nu sunt responsabile numai pentru acoperirea financiară a pierderilor provocate de incendii, ci sunt responsabile și pentru gestionarea riscurilor asociate acestora. Majoritatea companiilor de asigurări comerciale angajează un specialist în controlul riscurilor, a cărui sarcină principală este de a supraveghea proprietățile, cu scopul de a asigura respectarea la nivelul acestora a conformitatății cu standardele NFPA, de a evalua nivelul de risc al respectivelor proprietăți și de a face recomandări, astfel încât să fie redusă probabilitatea pierderilor cauzate de incendii.^[7].

• Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferențiate, în funcție de tipul și destinația construcției și de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta. Pentru încăperile destinate cazării, planurile se afișează indiferent de numărul de locuri.
• Planurile de evacuare se afișează pe fiecare nivel, pe căile de acces și în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a ușilor.
• Planul de evacuare se întocmește pe baza schiței nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uși, coridoare și case de scări sau scări exterioare.
• Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor: stingătoare, hidranți de incendiu interiori, butoane și alte sisteme de alarmare și alertare a incendiilor, posibilitățile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum și interdicția de folosire a lifturilor în asemenea situații.

În America de Nord, existența unui plan de securitate la incendiu este impusă de toate codurile de incendiu naționale, de stat sau provinciale, pe baza tipurilor de utilizare a clădiriilor sau de ocupare. În general, proprietarul clădirii este responsabil pentru pregătirea unui plan de securitate la incendiu. Odată aprobat planul, proprietarul este responsabil de implementarea respectivului planu de securitate la incendiu și de instruirea întregului personal în ce privește atribuțiile sale. De asemenea, este responsabilitatea proprietarului să se asigure că toți vizitatorii și personalul sunt informați, despre ce trebuie să facă în caz de incendiu.

Planurile de securitate împotriva incendiilor pot oferi informații atât utilizatorilor, cât și pompierilor, îmbunătățind mult siguranța tuturor acestora. Ele pot oferim, de asemenea, pompierilor informații utile în ce privește căile de evacuare, traseele, existența și localizarea unor stingătoare, butoane de acțiune în caz de incendiu, telefoane de urgență, etc., au cunoștințe privitoare la locul unde se află în clădire.

În Marea Britanie, un plan de siguranță la incendiu se numește evaluare a riscului de incendiu.