ritm

română

Etimologie

Din neogreacă ριθμωσ (rithmós), franceză rythme < latină rhythmus.

Pronunție

• AFI: /ritm/

Substantiv

Declinarea substantivului ritm
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ritm	ritmuri
Articulat	ritmul	ritmurile
Genitiv-Dativ	ritmului	ritmurilor
Vocativ	ritmule	ritmurilor

1. așezare simetrică și periodică a silabelor accentuate și neaccentuate într-un vers sau în proză ori a accentelor tonice într-o frază muzicală; cadență, tact; (p.ext.) efect obținut prin această așezare.
2. vers.
3. desfășurare gradată, treptată a unei acțiuni, evoluție mai rapidă sau mai lentă a unei activități, condiționată de anumiți factori.
4. periodicitate a unei mișcări, a unui proces, a unei activități.
5. mișcare regulată; tempo, cadență.
6. repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decorație, la o construcție.

Cuvinte derivate

• ritmoterapie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online