temă

română

Etimologie

Din latină thema. Confer franceză thème, italiană tema.

Pronunție

• AFI: /'te.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului temă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	temă	teme
Articulat	tema	temele
Genitiv-Dativ	temei	temelor
Vocativ	temă	temelor

1. idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică.
2. motiv melodic dintr-o piesă muzicală.
3. exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite.
4. (lingv.) grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt.

Cuvinte derivate

• subtemă
• supratemă

Cuvinte compuse

• temă cu variațiuni

Locuțiuni

• (loc.prep.) Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema...

Traduceri

Traduceri

engleză: theme (English)

Referințe

• DEX '98 via DEX online