lucra
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului lucra | |
| Infinitiv | a lucra |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
lucrez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să lucreze |
| Participiu | lucrat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz. şi tranz.) a efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci.
- Lucrez la uzină.
- Lucrează din greu.
- Lucrează ca medic.
- (v.intranz.) a fi în mişcare, în acţiune; a dezvolta o activitate într-o direcţie oarecare; a funcţiona.
- Legea lucrează.
- Medicamentul lucrează.
- (v.intranz.) a acţiona în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient.
- (v.tranz.) a da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa.
- Lucrez pământul.
- Lucrezi lemnul.
- a clădi, a construi.
- a face, a confecţiona; a fabrica.
- a coase, a broda; a împleti.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a unelti împotriva cuiva.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-şi vedea de treabă
Traduceri
a face un lucru; a munci
|
|