Sari la conținut

Willem al II-lea al Țărilor de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Willem II

Regele Willem al II-lea de Nicolaas Pieneman.
Date personale
Nume la naștereWillem Frederic George Ludovic
Născut6 decembrie 1792(1792-12-06)
Haga
Decedat (56 de ani)
Tilburg
ÎnmormântatNieuwe Kerk Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie) Modificați la Wikidata
PărințiWillem I al Țărilor de Jos
Wilhelmina a Prusiei
Frați și suroriPrințul Frederic al Țărilor de Jos
Paulina van Oranje-Nassau[*][[Paulina van Oranje-Nassau (Dutch princess)|​]]
Prințesa Mariana a Țărilor de Jos Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna Pavlovna a Rusiei
CopiiWillem III
Prințul Alexandru
Prințul Henric
Prințul Ernst Casimir
Prințesa Sofia, Mare Ducesă Ereditară de Saxa-Weimar-Eisenach
Cetățenie Regatul Țărilor de Jos Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
judecător
militar
colecționar de artă[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba neerlandeză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriPrincipatul Orange[*] ()
Prince of the Netherlands[*][[Prince of the Netherlands (Royal title in the Netherlands)|​]]
Familie nobiliarăCasa de Orange-Nassau
Rege al Olandei
Domnie1840 - 1849
PredecesorWillem I
SuccesorWillem III
Mare Duce de Luxembourg
Domnie1840 - 1849
PredecesorWillem I
SuccesorWillem III
Duce de Limburg
Domnie1840 - 1849
PredecesorWillem I
SuccesorWillem III

Willem al II-lea (în germană Wilhelm Friedrich Georg Ludwig von Oranien-Nassau; n. , Haga, Comitatul Olanda, Provinciile Unite – d. , Tilburg, Țările de Jos) a fost rege al Țărilor de Jos și Mare Duce de Luxemburg de la 7 octombrie 1840 până la moarte.

Primii ani, educația

[modificare | modificare sursă]

Willem Frederik George Lodewijk s-a născut la 6 decembrie 1792 la Haga. A fost fiul cel mare al regelui Willem I al Țărilor de Jos și al reginei Wilhelmina a Prusiei. Bunicii săi materni au fost regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei și a doua lui soție, Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt.

După ce trupele aliate britanico-hanoveriene au părăsit republica și venirea trupelor franceze care îi sprijineau pe patrioții antiorangiști, Willem, în vârstă de trei ani, a plecat împreună cu familia în Anglia.Și-a petrecut tinerețea la Berlin la curtea prusacă unde a urmat o carieră militară și a servit în armata prusacă. Apoi a studiat la Universitatea Oxford.

Serviciul militar

[modificare | modificare sursă]
Willem al II-lea
de Nicaise de Keyser.

A intrat în armata britanică iar în 1811, ca aide-de-camp al lui Arthur Wellesley, Duce de Wellington, a luat parte la câteva campanii ale Războiului Peninsular. S-a întors în Țările de Jos în 1813 când tatăl său a devenit rege.

În 1815, Willem a devenit prinț moștenitor și era în armată când Napoleon a scăpat din Insula Elba. A luptat în calitate de comandant al Corpului I al Aliaților în Bătălia de la Quatre Bras (16 iunie 1815) și în Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815), unde a fost rănit.[1]

În 1814 Willem a fost logodit pentru scurt timp cu Prințesa Charlotte de Wales, singura fiică a Prințului regent, mai târziu regele George al IV-lea al Regatului Unit și a soției lui, Caroline de Brunswick. Logodna a fost aranjată de Prințul regent însă a fost ruptă deoarece mama Charlottei era împotriva căsătoriei și deoarece Charlotte nu voia să se mute în Țările de Jos.

La 21 februarie 1816 la Palatul de Iarnă din St. Petersburg, Willem s-a căsătorit cu Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei, sora mai mică a Țarului Alexandru I al Rusiei.

La 17 februarie 1817 la Bruxelles s-a născut primul său fiu, Willem Alexander, viitorul rege Willem al III-lea al Țărilor de Jos.

În 1819 Willem a fost șantajat asupra a ceea ce ministrul de justiție Van Maanen a numit într-o scrisoare „poftele rușinoase și nenaturale”, probabil bisexualitate. A fost presupusă o relație cu un dandy pe nume Pereira.[2]

Rege al Țărilor de Jos

[modificare | modificare sursă]

La 7 octombrie 1840, după abdicarea tatălui său, i-a succedat la tron sub numele de Willem al II-lea. Ca și tatăl său a fost conservator. A intervenit în politică mai puțin decât a făcut-o tatăl său. Deși personalitatea sa era conservatoare, totuși a acționat cu simț și moderație.

În anul 1848 au izbucnit revoluții în întreaga Europă. La Paris monarhia Bourbon-Orléans a căzut. Willem a început să se teamă de revoluții la Amsterdam. Într-o dimineață s-a trezit și a spus: „M-am schimbat din conservator în liberal într-o noapte”. A ordonat lui Johan Rudolf Thorbecke să creeze o nouă constituție care să includă ca Senatul (Eerste Kamer) să fie ales indirect de provinciile statului, iar Casa Reprezentativă (Tweede Kamer) să fie aleasă direct.

Cu câteva luni înainte de moarte a depus jurământul în primul său cabinet parlamentar.

Arbore genealogic

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Hofschröer, Peter, 1815, The Waterloo Campaign, The German Victory p137, p200.
  2. ^ Hermans, Dorine and Hooghiemstra, Daniela: Voor de troon wordt men niet ongestrafd geboren, ooggetuigen van de koningen van Nederland 1830-1890, ISBN 978-90-351-3114-9, 2007.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Willem al II-lea al Țărilor de Jos