Sari la conținut

Turneul de tenis de la Indian Wells

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Indian Wells Masters)
Indian Wells Masters
Informații despre turneu
Fondat1974; acum 50 ani (1974)
Oraș gazdăTucson, Arizona (1974–75)
Rancho Mirage, California (1976–80)
La Quinta, California (1981–86)
Indian Wells, California (1987–prezent)
LocIndian Wells Tennis Garden
SuprafațăDură (Plexipave) – aer liber
Websitebnpparibasopen.com
Campioni actuali (2024)
Simplu masculinSpania Carlos Alcaraz
Simplu femininPolonia Iga Świątek
Dublu masculinȚările de Jos Wesley Koolhof
Croația Nikola Mektić
Dublu femininTaipeiul Chinez Hsieh Su-wei
Belgia Elise Mertens
ATP Tour
CategorieMasters 1000
Participanți96S / 48Q / 32D
Premii bani8.995.555 $ (2024)
WTA Tour
CategorieWTA 1000
Participanți96S / 48Q / 32D
Premii bani8.995.555 $ (2024)

Turneul de tenis de la Indian Wells, cunoscut sub numele de Indian Wells Masters, Indian Wells Open și BNP Paribas Open este un turneu de tenis anual care, de obicei, are loc la începutul și mijlocul lunii martie, la Indian Wells Tennis Garden în Indian Wells, California, Statele Unite. Actualul proprietar este Larry Ellison, președinte executiv și cofondator al Oracle. Turneul este un eveniment Masters 1000 în turneul masculin și un eveniment WTA 1000 în turneul feminin.

Este unul dintre puținele turnee a căror durată se extinde peste o săptămână. Se joacă pe suprafață dură și este cel mai frecventat turneu de tenis din afara celor patru turnee de Grand Slam, fiind deseori numit „al cincilea Grand Slam”.[1] Indian Wells Tennis Garden are al doilea stadion ca mărime din lume, după stadionul Arthur Ashe din New York de la US Open. Indian Wells Open este cel mai important turneu de tenis din vestul Statelor Unite și al doilea turneu de tenis ca mărime din Statele Unite și din cele două Americi (după US Open din estul Statelor Unite).

Desfășurându-se înaintea Miami Open, acesta este primul eveniment din cadrul „Sunshine Double” – o serie de două turnee de elită consecutive pe suprafață dură, desfășurate în Statele Unite la începutul primăverii.

Ambele tablouri principale de simplu includ 96 de jucători pe o grilă de 128 de jucători, iar cei 32 de capi de serie primesc un bye (un bilet gratuit) pentru runda a doua.

Indian Wells Masters a fost înființat în 1974 în Tucson, Arizona, unde au avut loc cele două ediții inaugurale. Inițiatorii au fost jucătorul de tenis portorican Charlie Pasarell și jucătorul sud-african Raymond Moore.

Timp de șaisprezece sezoane, până în 1990, turneul masculin a făcut parte din seria de campionat de elită a circuitului Grand Prix. De la înființarea circuitului ATP, la începutul sezonului 1990, categoria ATP Masters a continuat, denumirea sa evoluând de-a lungul timpului: Single Week Series, Super 9, Masters Series, iar din 2009 există sub forma unei serii de nouă turnee ATP Masters 1000. Turneul feminin a circuitului WTA a fost clasificată ca WTA 1000 începând cu sezonul 2021, pornind de la precedentul Premier Mandatory din 2009-2020 și Tier I jucat între 1988-2008. Este al treilea turneu ca nivel, după Grand Slam și Turneul Campionilor.

Tabloul principal feminin începe de obicei miercuri, în timp ce tabloul masculin începe joi. Ambele finale au loc în duminica din săptămâna următoare. Inițial, secțiunea feminină o preceda pe cea masculină cu o săptămână. Apoi, în 1996, datele au fost unificate printr-un acord între ATP și WTA, făcând din acest turneu unul dintre primele evenimente comune pentru bărbați și femei din calendarul de tenis.

În 2004 s-a extins la un turneu de peste o săptămână cu 96 de jucători la simplu și, de atunci, împreună cu Miami Open, au fost denumite în mod colocvial Sunshine Double. Supranumit „Grand Slam of the West”,[2][3] este cel mai frecventat turneu de tenis din lume, în afară de cele patru turnee de Grand Slam, cu 475.372 de vizitatori în timpul evenimentului din 2019.[4]

În 2009, turneul și Indian Wells Tennis Garden au fost vândute lui Larry Ellison.[5][6]

În sezonul 2020, turneul a fost anulat din cauza pandemiei de COVID-19.[7] Progresia continuă a infecției în Statele Unite a determinat apoi ca data tradițională din martie să fie mutată în octombrie în sezonul 2021.

Controversa surorilor Williams

[modificare | modificare sursă]

Venus și Serena Williams, două jucătoare americane de succes, au refuzat să joace la turneul Indian Wells din 2001 până în 2014, în ciuda amenințărilor cu sancțiuni financiare și penalizări de puncte. Cele două aveau de jucat una din cele două semifinale din 2001, dar Venus s-a retras din cauza unei accidentări. Pe fondul speculațiilor privind aranjarea meciului, mulțimea a huiduit-o tare pe Serena când a ieșit să joace finala și a continuat să o huiduie intermitent pe tot parcursul meciului, chiar până la punctul de a se bucura la erori neforțate și duble greșeli.[8]

Williams a câștigat turneul și a fost huiduită în timpul ceremoniei de premiere. Luna următoare, la Ericsson Open, Richard Williams, tatăl Serenei și a lui Venus, a susținut că în timp ce se afla în tribună s-au îndreptat spre el insulte rasiale.[9] Nici Venus și nici Serena nu au participat la turneu până în 2015, când Serena Williams a jucat, punând capăt boicotului său de 14 ani.[10][11] Venus Williams și-a încheiat boicotul concurând în 2016.[12]

Simplu masculin

[modificare | modificare sursă]
An Campion Finalist Scor
1974 Australia John Newcombe Statele Unite ale Americii Arthur Ashe 6–3, 7–6
1975 Australia John Alexander România Ilie Năstase 7–5, 6–2
1976 Statele Unite ale Americii Jimmy Connors Statele Unite ale Americii Roscoe Tanner 6–4, 6–4
1977 Statele Unite ale Americii Brian Gottfried Argentina Guillermo Vilas 2–6, 6–1, 6–3
1978 Statele Unite ale Americii Roscoe Tanner Mexic Raúl Ramírez 6–1, 7–6
1979 Statele Unite ale Americii Roscoe Tanner (2) Statele Unite ale Americii Brian Gottfried 6–4, 6–2
1980 Finala nu a avut loc din cauza ploii (turneul a fost anulat înainte de semifinale)
1981 Statele Unite ale Americii Jimmy Connors (2) Cehoslovacia Ivan Lendl 6–3, 7–6
1982 Franța Yannick Noah Cehoslovacia Ivan Lendl 3–6, 6–2, 7–5
1983 Spania José Higueras Statele Unite ale Americii Eliot Teltscher 6–4, 6–2
1984 Statele Unite ale Americii Jimmy Connors (3) Franța Yannick Noah 6–2, 6–7(7–9), 6–3
1985 Statele Unite ale Americii Larry Stefanki Statele Unite ale Americii David Pate 6–1, 6–4, 3–6, 6–3
1986 Suedia Joakim Nyström Franța Yannick Noah 6–1, 6–3, 6–2
1987 Germania de Vest Boris Becker Suedia Stefan Edberg 6–4, 6–4, 7–5
1988 Germania de Vest Boris Becker (2) Spania Emilio Sánchez 7–5, 6–4, 2–6, 6–4
1989 Cehoslovacia Miloslav Mečíř Franța Yannick Noah 3–6, 2–6, 6–1, 6–2, 6–3
1990 Suedia Stefan Edberg Statele Unite ale Americii Andre Agassi 6–4, 5–7, 7–6(7–1), 7–6(8–6)
1991 Statele Unite ale Americii Jim Courier Franța Guy Forget 4–6, 6–3, 4–6, 6–3, 7–6(7–4)
1992 Statele Unite ale Americii Michael Chang Rusia Andrei Cesnokov 6–3, 6–4, 7–5
1993 Statele Unite ale Americii Jim Courier (2) Africa de Sud Wayne Ferreira 6–3, 6–3, 6–1
1994 Statele Unite ale Americii Pete Sampras Cehia Petr Korda 4–6, 6–3, 3–6, 6–3, 6–2
1995 Statele Unite ale Americii Pete Sampras (2) Statele Unite ale Americii Andre Agassi 7–5, 6–3, 7–5
1996 Statele Unite ale Americii Michael Chang (2) Țările de Jos Paul Haarhuis 7–5, 6–1, 6–1
1997 Statele Unite ale Americii Michael Chang (3) Cehia Bohdan Ulihrach 4–6, 6–3, 6–4, 6–3
1998 Chile Marcelo Ríos Regatul Unit Greg Rusedski 6–3, 6–7(15–17), 7–6(7–4), 6–4
1999 Australia Mark Philippoussis Spania Carlos Moyà 5–7, 6–4, 6–4, 4–6, 6–2
2000 Spania Àlex Corretja Suedia Thomas Enqvist 6–4, 6–4, 6–3
2001 Statele Unite ale Americii Andre Agassi Statele Unite ale Americii Pete Sampras 7–6(7–5), 7–5, 6–1
2002 Australia Lleyton Hewitt Regatul Unit Tim Henman 6–1, 6–2
2003 Australia Lleyton Hewitt (2) Brazilia Gustavo Kuerten 6–1, 6–1
2004 Elveția Roger Federer Regatul Unit Tim Henman 6–3, 6–3
2005 Elveția Roger Federer (2) Australia Lleyton Hewitt 6–2, 6–4, 6–4
2006 Elveția Roger Federer (3) Statele Unite ale Americii James Blake 7–5, 6–3, 6–0
2007 Spania Rafael Nadal Serbia Novak Đoković 6–2, 7–5
2008 Serbia Novak Đoković Statele Unite ale Americii Mardy Fish 6–2, 5–7, 6–3
2009 Spania Rafael Nadal (2) Regatul Unit Andy Murray 6–1, 6–2
2010 Croația Ivan Ljubičić Statele Unite ale Americii Andy Roddick 7–6(7–3), 7–6(7–5)
2011 Serbia Novak Đoković (2) Spania Rafael Nadal 4–6, 6–3, 6–2
2012 Elveția Roger Federer (4) Statele Unite ale Americii John Isner 7–6(9–7), 6–3
2013 Spania Rafael Nadal (3) Argentina Juan Martín del Potro 4–6, 6–3, 6–4
2014 Serbia Novak Đoković (3) Elveția Roger Federer 3–6, 6–3, 7–6(7–3)
2015 Serbia Novak Đoković (4) Elveția Roger Federer 6–3, 6–7(5–7), 6–2
2016 Serbia Novak Đoković (5) Canada Milos Raonic 6–2, 6–0
2017 Elveția Roger Federer (5) Elveția Stan Wawrinka 6–4, 7–5
2018 Argentina Juan Martín del Potro Elveția Roger Federer 6–4, 6–7(8–10), 7–6(7–2)
2019 Austria Dominic Thiem Elveția Roger Federer 3–6, 6–3, 7–5
2020 Nu a avut loc din cauza pandemiei de COVID-19[13][14]
2021 Regatul Unit Cameron Norrie Georgia Nikoloz Basilașvili 3–6, 6–4, 6–1
2022 Statele Unite ale Americii Taylor Fritz Spania Rafael Nadal 6–3, 7–6(7–5)
2023 Spania Carlos Alcaraz Main Page Daniil Medvedev 6–3, 6–2
2024 Spania Carlos Alcaraz Main Page Daniil Medvedev 7–6(7–5), 6–1

Simplu feminin

[modificare | modificare sursă]
An Campioană Finalistă Scor
↓  Turneu WTA Tier III   ↓
1989 Bulgaria Manuela Maleeva Australia Jenny Byrne 6–4, 6–1
↓  Turneu WTA Tier II   ↓
1990 Statele Unite ale Americii Martina Navratilova Cehoslovacia Helena Suková 6–2, 5–7, 6–1
1991 Statele Unite ale Americii Martina Navratilova (2) Iugoslavia Monica Seles 6–2, 7–6(8–6)
1992 Iugoslavia Monica Seles Spania Conchita Martínez 6–3, 6–1
1993 Statele Unite ale Americii Mary Joe Fernández Africa de Sud Amanda Coetzer 3–6, 6–1, 7–6(8–6)
1994 Germania Steffi Graf Africa de Sud Amanda Coetzer 6–0, 6–4
1995 Statele Unite ale Americii Mary Joe Fernández (2) Belarus Natașa Zvereva 6–4, 6–3
1996 Germania Steffi Graf (2) Spania Conchita Martínez 7–6(7–5), 7–6(7–5)
↓  Turneu WTA Tier I   ↓
1997 Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport România Irina Spîrlea 6–2, 6–1
1998 Elveția Martina Hingis Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport 6–3, 6–4
1999 Statele Unite ale Americii Serena Williams Germania Steffi Graf 6–3, 3–6, 7–5
2000 Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport (2) Elveția Martina Hingis 4–6, 6–4, 6–0
2001 Statele Unite ale Americii Serena Williams (2) Belgia Kim Clijsters 4–6, 6–4, 6–2
2002 Slovacia Daniela Hantuchová Elveția Martina Hingis 6–3, 6–4
2003 Belgia Kim Clijsters Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport 6–4, 7–5
2004 Belgia Justine Henin Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport 6–1, 6–4
2005 Belgia Kim Clijsters (2) Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport 6–4, 4–6, 6–2
2006 Rusia Maria Șarapova Rusia Elena Dementieva 6–1, 6–2
2007 Slovacia Daniela Hantuchová (2) Rusia Svetlana Kuznețova 6–3, 6–4
2008 Serbia Ana Ivanović Rusia Svetlana Kuznețova 6–4, 6–3
↓  Turneu WTA Premier   ↓
2009 Rusia Vera Zvonariova Serbia Ana Ivanović 7–6(7–5), 6–2
2010 Serbia Jelena Janković Danemarca Caroline Wozniacki 6–2, 6–4
2011 Danemarca Caroline Wozniacki Franța Marion Bartoli 6–1, 2–6, 6–3
2012 Belarus Victoria Azarenka Rusia Maria Șarapova 6–2, 6–3
2013 Rusia Maria Șarapova (2) Danemarca Caroline Wozniacki 6–2, 6–2
2014 Italia Flavia Pennetta Polonia Agnieszka Radwańska 6–2, 6–1
2015 România Simona Halep Serbia Jelena Janković 2–6, 7–5, 6–4
2016 Belarus Victoria Azarenka (2) Statele Unite ale Americii Serena Williams 6–4, 6–4
2017 Rusia Elena Vesnina Rusia Svetlana Kuznețova 6–7(6–8), 7–5, 6–4
2018 Japonia Naomi Osaka Rusia Daria Kasatkina 6–3, 6–2
2019 Canada Bianca Andreescu Germania Angelique Kerber 6–4, 3–6, 6–4
2020 Nu a avut loc din cauza pandemiei de COVID-19[13][14]
↓  WTA 1000   ↓
2021 Spania Paula Badosa Belarus Victoria Azarenka 7–6(7–5), 2–6, 7–6(7–2)
2022 Polonia Iga Świątek Grecia Maria Sakkari 6–4, 6–1
2023 Kazahstan Elena Rîbakina Main Page Arina Sabalenka 7–6(13–11), 6–4
2024 Polonia Iga Świątek (2) Grecia Maria Sakkari 6–4, 6–0

Dublu masculin

[modificare | modificare sursă]
An Campioni Finaliști Scor
1974 Statele Unite ale Americii Charlie Pasarell
Statele Unite ale Americii Sherwood Stewart
Statele Unite ale Americii Tom Edlefsen
Spania Manuel Orantes
6–4, 6–4
1975 Statele Unite ale Americii William Brown
Mexic Raúl Ramírez
Africa de Sud Raymond Moore
Statele Unite ale Americii Dennis Ralston
2–6, 7–6, 6–4
1976 Australia Colin Dibley
Statele Unite ale Americii Sandy Mayer
Africa de Sud Raymond Moore
Statele Unite ale Americii Erik van Dillen
6–4, 6–7, 7–6
1977 Africa de Sud Bob Hewitt
Africa de Sud Frew McMillan
Statele Unite ale Americii Marty Riessen
Statele Unite ale Americii Roscoe Tanner
7–6, 7–6
1978 Africa de Sud Raymond Moore
Statele Unite ale Americii Roscoe Tanner
Africa de Sud Bob Hewitt
Africa de Sud Frew McMillan
6–4, 6–4
1979 Statele Unite ale Americii Gene Mayer
Statele Unite ale Americii Sandy Mayer (2)
Africa de Sud Cliff Drysdale
Statele Unite ale Americii Bruce Manson
6–4, 7–6
1980 Finala nu a avut loc din cauza ploii (doar primul tur a fost încheiat)
1981 Statele Unite ale Americii Bruce Manson
Statele Unite ale Americii Brian Teacher
Statele Unite ale Americii Terry Moor
Statele Unite ale Americii Eliot Teltscher
7–6, 6–2
1982 Statele Unite ale Americii Brian Gottfried
Mexic Raúl Ramírez (2)
Regatul Unit John Lloyd
Statele Unite ale Americii Dick Stockton
6–4, 3–6, 6–2
1983 Statele Unite ale Americii Brian Gottfried (2)
Mexic Raúl Ramírez (3)
Africa de Sud Tian Viljoen
Africa de Sud Danie Visser
6–3, 6–3
1984 Africa de Sud Bernard Mitton
Statele Unite ale Americii Butch Walts
Statele Unite ale Americii Scott Davis
Statele Unite ale Americii Ferdi Taygan
5–7, 6–3, 6–2
1985 Elveția Heinz Günthardt
Ungaria Balázs Taróczy
Statele Unite ale Americii Ken Flach
Statele Unite ale Americii Robert Seguso
3–6, 7–6, 6–3
1986 Statele Unite ale Americii Peter Fleming
Franța Guy Forget
Franța Yannick Noah
Statele Unite ale Americii Sherwood Stewart
6–4, 6–3
1987 Franța Guy Forget (2)
Franța Yannick Noah
Germania de Vest Boris Becker
Germania de Vest Eric Jelen
6–4, 7–6
1988 Germania de Vest Boris Becker
Franța Guy Forget (3)
Mexic Jorge Lozano
Statele Unite ale Americii Todd Witsken
6–4, 6–4
1989 Germania de Vest Boris Becker (2)
Elveția Jakob Hlasek
Statele Unite ale Americii Kevin Curren
Statele Unite ale Americii David Pate
7–6, 7–5
1990 Germania de Vest Boris Becker (3)
Franța Guy Forget (4)
Statele Unite ale Americii Jim Grabb
Statele Unite ale Americii Patrick McEnroe
4–6, 6–4, 6–3
1991 Statele Unite ale Americii Jim Courier
Spania Javier Sánchez
Franța Guy Forget
Franța Henri Leconte
7–6, 3–6, 6–3
1992 Statele Unite ale Americii Steve DeVries
Australia David Macpherson
Statele Unite ale Americii Kent Kinnear
Statele Unite ale Americii Sven Salumaa
4–6, 6–3, 6–3
1993 Franța Guy Forget (5)
Franța Henri Leconte
Statele Unite ale Americii Luke Jensen
Statele Unite ale Americii Scott Melville
6–4, 7–5
1994 Canada Grant Connell
Statele Unite ale Americii Patrick Galbraith
Zimbabwe Byron Black
Statele Unite ale Americii Jonathan Stark
7–5, 6–3
1995 Statele Unite ale Americii Tommy Ho
Noua Zeelandă Brett Steven
Africa de Sud Gary Muller
Africa de Sud Piet Norval
6–4, 7–6
1996 Australia Todd Woodbridge
Australia Mark Woodforde
Statele Unite ale Americii Brian MacPhie
Australia Michael Tebbutt
1–6, 6–2, 6–2
1997 Bahamas Mark Knowles
Canada Daniel Nestor
Australia Mark Philippoussis
Australia Patrick Rafter
7–6, 4–6, 7–5
1998 Suedia Jonas Björkman
Australia Patrick Rafter
Statele Unite ale Americii Todd Martin
Statele Unite ale Americii Richey Reneberg
6–4, 7–6
1999 Zimbabwe Wayne Black
Australia Sandon Stolle
Africa de Sud Ellis Ferreira
Statele Unite ale Americii Rick Leach
7–6(7–4), 6–3
2000 Statele Unite ale Americii Alex O'Brien
Statele Unite ale Americii Jared Palmer
Țările de Jos Paul Haarhuis
Australia Sandon Stolle
6–4, 7–6(7–5)
2001 Africa de Sud Wayne Ferreira
Rusia Evgheni Kafelnikov
Suedia Jonas Björkman
Australia Todd Woodbridge
6–2, 7–5
2002 Bahamas Mark Knowles (2)
Canada Daniel Nestor (2)
Elveția Roger Federer
Belarus Max Mirnîi
6–4, 6–4
2003 Africa de Sud Wayne Ferreira (2)
Rusia Evgheni Kafelnikov (2)
Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
3–6, 7–5, 6–4
2004 Franța Arnaud Clément
Franța Sébastien Grosjean
Zimbabwe Wayne Black
Zimbabwe Kevin Ullyett
6–3, 4–6, 7–5
2005 Bahamas Mark Knowles (3)
Canada Daniel Nestor (3)
Australia Wayne Arthurs
Australia Paul Hanley
7–6(8–6), 7–6(7–2)
2006 Bahamas Mark Knowles (4)
Canada Daniel Nestor (4)
Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
6–4, 6–4
2007 Cehia Martin Damm
India Leander Paes
Israel Jonathan Erlich
Israel Andy Ram
6–4, 6–4
2008 Israel Jonathan Erlich
Israel Andy Ram
Canada Daniel Nestor
Serbia Nenad Zimonjić
6–4, 6–4
2009 Statele Unite ale Americii Mardy Fish
Statele Unite ale Americii Andy Roddick
Belarus Max Mirnîi
Israel Andy Ram
3–6, 6–1, [14–12]
2010 Spania Marc López
Spania Rafael Nadal
Canada Daniel Nestor
Serbia Nenad Zimonjić
7–6(10–8), 6–3
2011 Ucraina Alexandr Dolgopolov
Belgia Xavier Malisse
Elveția Roger Federer
Elveția Stanislas Wawrinka
6–4, 6–7(5–7), [10–7]
2012 Spania Marc López (2)
Spania Rafael Nadal (2)
Statele Unite ale Americii John Isner
Statele Unite ale Americii Sam Querrey
6–2, 7–6(7–3)
2013 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
Filipine Treat Conrad Huey
Polonia Jerzy Janowicz
6–3, 3–6, [10–6]
2014 Statele Unite ale Americii Bob Bryan (2)
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (2)
Austria Alexander Peya
Brazilia Bruno Soares
6–4, 6–3
2015 Canada Vasek Pospisil
Statele Unite ale Americii Jack Sock
Italia Simone Bolelli
Italia Fabio Fognini
6–4, 6–7(3–7), [10–7]
2016 Franța Pierre-Hugues Herbert
Franța Nicolas Mahut
Canada Vasek Pospisil
Statele Unite ale Americii Jack Sock
6–3, 7–6(7–5)
2017 Africa de Sud Raven Klaasen
Statele Unite ale Americii Rajeev Ram
Polonia Łukasz Kubot
Brazilia Marcelo Melo
6–7(1–7), 6–4, [10–8]
2018 Statele Unite ale Americii John Isner
Statele Unite ale Americii Jack Sock (2)
Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
7–6(7–4), 7–6(7–2)
2019 Croația Nikola Mektić
Argentina Horacio Zeballos
Polonia Łukasz Kubot
Brazilia Marcelo Melo
4–6, 6–4, [10–3]
2020 Nu a avut loc din cauza pandemiei de COVID-19[13][14]
2021 Australia John Peers
Slovacia Filip Polášek
Rusia Aslan Karațev
Rusia Andrei Rubliov
6–3, 7–6(7–5)
2022 Statele Unite ale Americii John Isner (2)
Statele Unite ale Americii Jack Sock (3)
Mexic Santiago González
Franța Édouard Roger-Vasselin
7–6(7–4), 6–3
2023 India Rohan Bopanna
Australia Matthew Ebden
Țările de Jos Wesley Koolhof
Regatul Unit Neal Skupski
6–3, 2–6, [10–8]
2024 Țările de Jos Wesley Koolhof
Croația Nikola Mektić
Spania Marcel Granollers
Argentina Horacio Zeballos
7–6(7–2), 7–6(7–4)

Dublu feminin

[modificare | modificare sursă]
An Campione Finaliste Scor
↓  Turneu WTA Tier III   ↓
1989 Australia Hana Mandlíková
Statele Unite ale Americii Pam Shriver
Africa de Sud Rosalyn Fairbank
Statele Unite ale Americii Gretchen Rush-Magers
6–3, 6–7(4–7), 6–3
↓  Turneu WTA Tier II   ↓
1990 Cehoslovacia Jana Novotná
Cehoslovacia Helena Suková
Statele Unite ale Americii Gigi Fernández
Statele Unite ale Americii Martina Navratilova
6–2, 7–6(8–6)
1991 Finala nu a avut loc din cauza ploii
1992 Germania de Vest Claudia Kohde-Kilsch
Statele Unite ale Americii Stephanie Rehe
Canada Jill Hetherington
Statele Unite ale Americii Kathy Rinaldi
6–3, 6–3
1993 Australia Rennae Stubbs
Cehia Helena Suková (2)
Statele Unite ale Americii Ann Grossman
Canada Patricia Hy
6–3, 6–4
1994 Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport
Statele Unite ale Americii Lisa Raymond
Țările de Jos Manon Bollegraf
Cehia Helena Suková
6–2, 6–4
1995 Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport (2)
Statele Unite ale Americii Lisa Raymond (2)
Letonia Larisa Savcenko Neiland
Spania Arantxa Sánchez
2–6, 6–4, 6–3
1996 Statele Unite ale Americii Chanda Rubin
Țările de Jos Brenda Schultz-McCarthy
Franța Julie Halard
Franța Nathalie Tauziat
6–1, 6–4
↓  Turneu WTA Tier I  ↓
1997 Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport (3)
Belarus Natașa Zvereva
Statele Unite ale Americii Lisa Raymond
Franța Nathalie Tauziat
6–3, 6–2
1998 Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport (4)
Belarus Natașa Zvereva (2)
Franța Alexandra Fusai
Franța Nathalie Tauziat
6–4, 2–6, 6–4
1999 Elveția Martina Hingis
Rusia Anna Kurnikova
Statele Unite ale Americii Mary Joe Fernández
Cehia Jana Novotná
6–2, 6–2
2000 Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport (5)
Statele Unite ale Americii Corina Morariu
Rusia Anna Kurnikova
Belarus Natașa Zvereva
6–2, 6–3
2001 Statele Unite ale Americii Nicole Arendt
Japonia Ai Sugiyama
Spania Virginia Ruano
Argentina Paola Suárez
6–4, 6–4
2002 Statele Unite ale Americii Lisa Raymond (3)
Australia Rennae Stubbs (2)
Rusia Elena Dementieva
Slovacia Janette Husárová
7–5, 6–0
2003 Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport (6)
Statele Unite ale Americii Lisa Raymond (4)
Belgia Kim Clijsters
Japonia Ai Sugiyama
3–6, 6–4, 6–1
2004 Spania Virginia Ruano Pascual
Argentina Paola Suárez
Rusia Svetlana Kuznețova
Rusia Elena Lihovțeva
6–1, 6–2
2005 Spania Virginia Ruano Pascual (2)
Argentina Paola Suárez (2)
Rusia Nadia Petrova
Statele Unite ale Americii Meghann Shaughnessy
7–6(7–3), 6–1
2006 Statele Unite ale Americii Lisa Raymond (5)
Australia Samantha Stosur
Spania Virginia Ruano
Statele Unite ale Americii Meghann Shaughnessy
6–2, 7–5
2007 Statele Unite ale Americii Lisa Raymond (6)
Australia Samantha Stosur (2)
Taipeiul Chinez Chan Yung-jan
Taipeiul Chinez Chuang Chia-jung
6–3, 7–5
2008 Rusia Dinara Safina
Rusia Elena Vesnina
Republica Populară Chineză Yan Zi
Republica Populară Chineză Zheng Jie
6–1, 1–6, [10–8]
↓  Turneu WTA Premier  ↓
2009 Belarus Victoria Azarenka
Rusia Vera Zvonariova
Argentina Gisela Dulko
Israel Shahar Pe'er
6–4, 3–6, [10–5]
2010 Cehia Květa Peschke
Slovenia Katarina Srebotnik
Rusia Nadia Petrova
Australia Samantha Stosur
6–4, 2–6, [10–5]
2011 India Sania Mirza
Rusia Elena Vesnina (2)
Statele Unite ale Americii Bethanie Mattek-Sands
Statele Unite ale Americii Meghann Shaughnessy
6–0, 7–5
2012 Statele Unite ale Americii Liezel Huber
Statele Unite ale Americii Lisa Raymond (7)
India Sania Mirza
Rusia Elena Vesnina
6–2, 6–3
2013 Rusia Ekaterina Makarova
Rusia Elena Vesnina (3)
Rusia Nadia Petrova
Slovenia Katarina Srebotnik
6–0, 5–7, [10–6]
2014 Taipeiul Chinez Hsieh Su-wei
Republica Populară Chineză Peng Shuai
Zimbabwe Cara Black
India Sania Mirza
7–6(7–5), 6–2
2015 Elveția Martina Hingis (2)
India Sania Mirza (2)
Rusia Ekaterina Makarova
Rusia Elena Vesnina
6–3, 6–4
2016 Statele Unite ale Americii Bethanie Mattek-Sands
Statele Unite ale Americii Coco Vandeweghe
Germania Julia Görges
Cehia Karolína Plíšková
4–6, 6–4, [10–6]
2017 Taipeiul Chinez Chan Yung-jan
Elveția Martina Hingis (3)
Cehia Lucie Hradecká
Cehia Kateřina Siniaková
7–6(7–4), 6–2
2018 Taipeiul Chinez Hsieh Su-wei (2)
Cehia Barbora Strýcová
Rusia Ekaterina Makarova
Rusia Elena Vesnina
6–4, 6–4
2019 Belgia Elise Mertens
Belarus Arina Sabalenka
Cehia Barbora Krejčíková
Cehia Kateřina Siniaková
6–3, 6–2
2020 Nu a avut loc din cauza pandemiei de COVID-19[13][14]
↓  WTA 1000   ↓
2021 Taipeiul Chinez Hsieh Su-wei (3)
Belgia Elise Mertens (2)
Rusia Veronika Kudermetova
Kazahstan Elena Rîbakina
7–6(7–1), 6–3
2022 Republica Populară Chineză Xu Yifan
Republica Populară Chineză Yang Zhaoxuan
Statele Unite ale Americii Asia Muhammad
Japonia Ena Shibahara
7–5, 7–6(7–4)
2023 Cehia Barbora Krejčíková
Cehia Kateřina Siniaková
Brazilia Beatriz Haddad Maia
Germania Laura Siegemund
6–1, 6–7(3–7), [10–7]
2024 Taipeiul Chinez Hsieh Su-wei
Belgia Elise Mertens
Australia Storm Hunter
Cehia Kateřina Siniaková
6–3, 6–4

Simplu masculin

[modificare | modificare sursă]
Cele mai multe titluri Elveția Roger Federer 5
Serbia Novak Đoković
Cele mai multe finale Elveția Roger Federer 9
Cele mai multe titluri consecutive Elveția Roger Federer
(2004, 2005, 2006)
3
Serbia Novak Đoković
(2014, 2015, 2016)
Cele mai multe finale consecutive Elveția Roger Federer
(2004, 2005, 2006)
(2017, 2018, 2019)
3
Serbia Novak Đoković
(2014, 2015, 2016)
Cele mai multe meciuri jucate Elveția Roger Federer 79
Cele mai multe meciuri câștigate Elveția Roger Federer 66
Cele mai multe meciuri consecutive câștigat Serbia Novak Đoković 19
Cele mai multe ediții jucate Elveția Roger Federer 18
Cel mai bun dintre cei care au câștigat % Serbia Novak Đoković 84,75%
Cel mai tânăr campion Germania de Vest Boris Becker 19 ani, 2 luni, 26 zile
(1987)
Cel mai în vârstă campion Elveția Roger Federer 35 ani, 7 luni, 11 zile
(2017)

Simplu feminin

[modificare | modificare sursă]
Cele mai multe titluri Statele Unite ale Americii Martina Navratilova 2
Statele Unite ale Americii Mary Joe Fernandez
Germania Steffi Graf
Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport
Statele Unite ale Americii Serena Williams
Belgia Kim Clijsters
Slovacia Daniela Hantuchová
Rusia Maria Șarapova
Belarus Victoria Azarenka
Cele mai multe finale Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport 6
Cele mai multe titluri consecutive Statele Unite ale Americii Martina Navratilova
(1990, 1991)
2
Cele mai multe finale consecutive Statele Unite ale Americii Lindsay Davenport
(2003, 2004, 2005)
3
Cele mai multe meciuri consecutive câștigate Statele Unite ale Americii Martina Navratilova 10
Indian Wells Tennis Garden seara
  1. ^ BNP Paribas Open tennis finally returns to Indian Wells in October, Los Angeles Times, 20 May 2021
  2. ^ „The Long and Winding Road to Indian Wells”. The Beverly Hills Courier. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Larry Ellison opens his wallet for Indian Wells event”. USA Today. . Accesat în . 
  4. ^ BNP Paribas Open tennis finally returns to Indian Wells in October, Los Angeles Times, May 20, 2021
  5. ^ Charlie Pasarell and Co. keep tennis' desert palace glittering
  6. ^ BNP Paribas Open Announces Larry Ellison As New Owner
  7. ^ „Indian Wells tennis postponed after coronavirus confirmed”. Accesat în . 
  8. ^ „Williams booed after Indian Wells win”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Racism charges swirl as Williams sisters advance”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Williams, Serena (). „Serena Williams: I'm Returning to Indian Wells”. Time. 
  11. ^ „Archived copy” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ „Venus books return to Indian Wells”. WTA. . Accesat în . 
  13. ^ a b c d „BNP Paribas Open Will Not Be Held As Scheduled Due to Coronavirus Concerns”. atptour.com. . Accesat în . 
  14. ^ a b c d „2020 BNP Paribas Open Will Not Be Held”. tennis.life. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Turneul de tenis de la Indian Wells